Luni, 18 martie 2024 

Sfântul Ciril din Ierusalim

episcop şi învăţător al Bisericii (comemorare facultativă)

Încă din perioada apostolică erezia îşi făcuse apariţia în Biserică, fără totuşi a provoca în comunităţile ecleziale acele profunde dezbinări produse de arianism şi nestorianism în secolul al IV-lea şi al V-lea. Dar dacă această înmulţire a ereziilor a încetinit evanghelizarea păgânilor, a trezit totuşi mari figuri de păstori, de teologi, de predicatori, de scriitori care prin operele lor, printr-o cateheză sistematică, omilie şi conversaţie, au reuşit să dea o clară expunere doctrinei creştine şi să pătrundă în însuşi ambientul intelectual păgân. Apărarea dreptei credinţe a făcut credinţa mai conştientă şi mai trăită de către poporul creştin. Una dintre figurile cele mai reprezentative din această perioadă de îndârjite confruntări teologice este episcopul de Ierusalim, sfântul Ciril, care a condus acea Biserică din anul 350 până la moarte, survenită în anul 386.

Ciril era născut în anul 315 din părinţi creştini. A avut o oarecare simpatie faţă de arieni; dar s-a separat foarte degrabă, aderând la semiarienii homoiusieni, adică la acea direcţie teologică înclinată spre compromis, care propunea termenul homoi-ousios ("de natură asemănătoare") în locul lui homo-ousios ("de aceeaşi natură", adică Cuvântul cu aceeaşi natură ca şi Tatăl): era vorba despre simpla adăugare a unei litere, dar era suficientă pentru a elimina ideea consubstanţialităţii între Tatăl şi Fiul. Ciril i-a părăsit şi pe semiarieni şi a aderat la doctrina cea dreaptă de la Niceea. Din acest motiv a fost trimis de trei ori în exil, sub împăraţii Constanţiu şi Valens. Primul Conciliu Ecumenic din Constantinopol, la care Ciril a luat parte, a recunoscut legitimitatea episcopatului său.

Primele nesiguranţe ale gândirii sale teologice au întârziat, în Occident, recunoaşterea sfinţeniei sale. Sărbătoarea sa a fost de fapt instituită de-abia în 1882. Titlul de învăţător al Bisericii, conferit lui de către Leon al XIII-lea, i-a fost atribuit pentru cele 24 de Cateheze, pe care Ciril le-a scris cel mai probabil la începuturile episcopatului, ţinându-le catehumenilor care se pregăteau să se apropie de misterele liturgice. Dintre primele 19, 13 sunt dedicate expunerii generale a doctrinei şi cinci, numite mistagogice, constituie comentariul riturilor sacramentale ale iniţierii creştine.

Catehezele sfântului Ciril ne-au parvenit, graţie transcrierii unui stenograf, în totala autenticitate şi simplitate, cu care sfântul episcop le propunea comunităţii creştine în trei sanctuare din Ierusalim, adică în înseşi locurile răscumpărării, în care, după expresia predicatorului, nu numai se ascultă, ci "se vede şi se atinge".

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie