Vineri, 17 mai 2024 

Sfântul Pascal Baylon

călugăr

Născut în ziua de Rusalii, la 16 mai 1540, la Torre Hermosa în regatul spaniol de Aragon, şi mort în apropiere de Valencia, la Villa Real la 17 mai 1592, în ziua de Rusalii, acest umil "frate laic" care nu s-a simţit vrednic să se apropie de ordinul sacerdotal, a fost într-adevăr "pentecostal", adică favorizat cu daruri extraordinare ale Duhului Sfânt, printre care darul înţelepciunii infuze. Pascal Baylon, neştiutor de carte, a petrecut anii vieţii călugăreşti îndeplinind modesta misiune de portar, dar este considerat chiar "teologul" Euharistiei, nu numai datorită disputelor, pe care le-a avut cu calviniştii din Franţa, în timpul călătoriei sale la Paris, ci şi datorită scrierilor, pe care le-a lăsat, un fel de compendiu al tratatelor mai mari pe această temă.

Dincolo de înţeleptele disertaţii, Euharistia a fost centrul intensei sale vieţi spirituale şi a meritat să fie proclamat de către papa Leon al XIII-lea patron al operelor euharistice, şi, mai târziu patron, al congreselor euharistice internaţionale. Biografii săi povestesc că în timpul înmormântării, în momentul ridicării ostiei şi potirului, fratele deja înţepenit de moarte a redeschis ochii pentru a privi pâinea şi vinul de la masa euharistică şi a da ultima mărturie a iubirii sale faţă de divinul sacrament.

Părinţii săi, foarte săraci, îl trimiseseră la muncă la o vârstă tânără, trimiţându-l să păzească turma de oi a familiei şi mai târziu ca slugă a unui bogat crescător de animale. Departe de societatea omenească şi de biserică, petrecea ore întregi în rugăciune, lipsindu-se de puţina hrană pentru a-şi mortifica trupul propriu, pe care adesea îl supunea unor dureroase biciuiri. La optsprezece ani a făcut cererea de a fi admis în mănăstirea "Sfânta Maria" din Loreto a franciscanilor reformaţi alcantarini, dar i s-a răspuns printr-un refuz categoric. El a refuzat la rândul său o frumoasă moştenire oferită lui de către un bogat crescător din zonă, Martino Garcia. În sfârşit, faima sfinţeniei sale şi a unor minuni săvârşite i-a deschis porţile mănăstirii, unde a putut să depună voturile religioase la 2 februarie 1564, ca "frate laic", nesimţindu-se vrednic să aspire la preoţie.

Deşi păştea turma nu departe de mănăstire, înainte de a fi admis, cădea în extaz în timpul sunatului din clopoţel la ridicarea darurilor. Acest exemplu de devoţiune euharistică a fost şi caracteristica vieţii sale călugăreşti, în timpul căreia a înmulţit mortificările pricinuite trupului său, slăbindu-l până la limita capacităţilor de rezistenţă. A murit de tânăr, la vârsta de cincizeci şi trei de ani. După douăzeci şi şase de ani, la 29 octombrie 1618, era declarat fericit şi în anul 1690 sfânt.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie