Miercuri, 17 aprilie 2024 

Sfinţii Robert de la Chaise-Dieu,

Robert de Molesme şi Ştefan de Citeaux

abaţi

Aceşti trei abaţi au fost protagonişti ai aceleiaşi istorii de reînnoire religioasă, care a avut drept epicentru Franţa secolului al XI-lea şi care confirmă opera Duhului în Biserică: în orice timp el trezeşte persoane care, printr-o "întoarcere la origini", caută un contact mai viu faţă de cuvântul lui Dumnezeu şi slujirea fraţilor. Sfântul Robert de Turlande s-a născut în Alvernia dintr-o familie nobilă pe la anul 1001. Fiind foarte tânăr, a fost încredinţat canonicilor sfântului Iulian de Brioude şi a devenit preot şi canonic. Deşi construise deja cu cheltuiala proprie un spital pentru săraci şi pelerini, el aspira la o mai explicită mărturie de viaţă. De aceea, în deplina sa strălucire, plănuia să intre la Cluny, însă confraţii şi cei ocrotiţi s-au opus.

Atunci s-a decis să facă un pelerinaj la Roma, pentru a cere lumină Domnului. Mergând şi la Montecassino, Robert a avut confirmarea propriei chemări monastice. Întorcându-se la Brioude, împreună cu doi laici s-a retras în anul 1043 într-un loc singuratic, care apoi va primi numele de "La Chaise-Dieu" sau Casa lui Dumnezeu. Sărăcia şi inserarea în Biserica locală ar fi fost caracteristicile grupului de călugări la început şi ale mănăstirilor care au derivat apoi de la sfântul Robert. Acesta a murit, având parte de o venerare generală, la 17 aprilie 1067 şi a fost canonizat în anul 1070, de Alexandru al II-lea.

Sfântul Robert de Molesme şi sfântul Ştefan de Citeaux şi-au trăit faima umbrită de sfântul Bernard, dar nu trebuie să uităm că tocmai ei au fost iniţiatorii unuia dintre cele mai vii ordine ale Bisericii, cistercinii (Citeaux se spune în latineşte Cistercium). Robert de Molesme, născut în anii 1028-1029, a fost chiar precum bobul de grâu care trebuie să moară, pentru a aduce rod; iar "moartea" sa a fost cauzată chiar de mâna confraţilor săi. Fiind întemeiată mănăstirea de la Molesme, într-adevăr, s-a văzut înconjurat de numeroşi fraţi, care nu mai nutreau aceeaşi aspiraţie a sa de renunţare la bogăţii şi la prestigiu. A încercat atunci să dea viaţă unei noi fundaţii: a făcut-o la Citeaux cu colaborarea sfântului Ştefan Harding, născut în sudul Angliei în anul 1060, dar confraţii invidioşi l-au făcut să se întoarcă la Molesme, fără să-i permită totuşi să realizeze reformele necesare.

Poate a fost chiar jertfa sa (asemănătoare cu cea a lui Abraham), cea care i-a permis lui Ştefan Harding, mai întâi, şi, mai ales, sfântului Bernard, după aceea, să înceapă şi să consolideze experienţa reformatoare de la Citeaux, cu viaţa sa săracă şi austeră, într-o riguroasă fidelitate faţă de regula benedictină, de la care se relua şi invitaţia de a se întreţine prin munca mâinilor proprii.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie