Joi, 13 iunie 2024 

Sfântul Anton de Padova

Sfântul Francisc de Assisi, care l-a întâlnit pe tânărul frate Anton cu ocazia adunării generale deschisă la Rusaliile din anul 1221, îl numea în mod confidenţial "episcopul meu". Anton, al cărui nume la starea civilă este Fernando de Bulloes y Taveira de Azevedo, s-a născut la Lisabona în jurul anului 1195. A intrat la vârsta de 15 ani în colegiul canonicilor regulari ai sfântului Augustin şi, în numai nouă luni, a aprofundat în aşa măsură studiul Sfintei Scripturi, încât a fost numit mai târziu de către papa Grigore al IX-lea "arca Testamentului". Culturii teologice i-a adăugat-o pe cea filozofică şi ştiinţifică, foarte vie datorită influenţei filozofiei arabe.

Despre această vastă formaţie culturală a sa a dat dovadă în ultimii ani ai vieţii, predicând în Italia de nord şi în Franţa. Aici, a primit titlul de "apărător al provinciei Limousin" pentru doctrina abundentă în lupta contra ereziei. Pius al XII-lea, în anul 1946, l-a declarat învăţător al Bisericii cu apelativul de doctor evangelicus. Tocmai atunci, cinci franciscani obţinuseră victoria martiriului în Maroc, unde ajunseseră pentru evanghelizarea păgânilor. Fernando le-a văzut trupurile neînsufleţite, transportate în Portugalia în anul 1220, şi s-a decis să meargă pe urmele lor, intrând la fraţii cerşetori de la Coimbra, cu numele de Antonio Olivares.

În timpul călătoriei din Maroc, unde a putut să stea doar câteva zile din cauza hidropiziei sale, o furtună a împins ambarcaţiunea spre coastele siciliene. A rămas câteva luni la Messina, în conventul franciscan, al cărui stareţ l-a luat cu sine la Assisi pentru Adunarea generală. Astfel, Anton l-a cunoscut în persoană pe "rapsodul lui Dumnezeu", Francisc. A fost repartizat în provincia franciscană a Romagnei şi a dus viaţă de pustnic într-un convent de lângă Forli. Destinat îndatoririlor umile de bucătar, fratele Anton a trăit în umbră până când superiorii săi, dându-şi seama de extraordinarele sale calităţi de predicator, l-au scos din pustiu şi l-au trimis prin Italia de nord şi în Franţa pentru a predica în zonele în care era mai răspândită erezia albigenzilor.

Anton a avut, în sfârşit, locuinţă fixă în conventul de la Arcella, la un kilometru de zidurile Padovei. De aici, mergea oriunde era invitat să predice. În anul 1231, anul în care predica sa a atins culmea intensităţii şi a fost caracterizată de conţinuturi sociale, Anton a fost lovit de boală şi, din conventul de Camposampiero, a fost dus la Padova pe un car de fân. A murit la Arcella, la 13 iunie 1231. "Sfântul" - aşa cum era deja cunoscut de toţi, după cum a fost numit la Padova - a fost canonizat la Rusalii în anul 1232, la doar un an după moarte, ca urmare a marii sale popularităţi.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Sfântul lumii întregi

Anton de Padova este sfântul universal, un strălucit model de sfinţenie: virtuţile sale eroice au fost acelea ce l-au făcut atât de plăcut lui Dumnezeu.

S-a născut la 15 august 1195, la Lisabona, capitala Portugaliei, din familia de Bouillon. Tatăl său se numea Martin de Bouillon, om de vază la curte şi un bun creştin, iar mama, Maria Taveira, nobilă prin sânge, dar şi prin virtute. La Botez a primit numele de Ferdinand. Mai apoi, când a intrat în Ordinul Franciscan, şi l-a schimbat în acela de Anton.

Când a împlinit vârsta de 15 ani, s-a dăruit cu totul în slujba lui Dumnezeu şi s-a călugărit în Mănăstirea Canonicilor Regulari ai sfântului Augustin, trecând, apoi, în Mănăstirea din Coimbra. Acolo s-a dedicat studiului ştiinţelor umane şi teologice. Au fost ani importanţi pentru formarea sa umană şi intelectuală, după care, în anul 1219, a fost hirotonit preot.

După un an, Anton s-a despărţit de fraţii augustinieni şi a intrat în Ordinul Franciscan, unde a fost un exemplu pentru toţi. Mai mult, a cerut să meargă misionar în Africa. Dorinţa i s-a împlinit, dar pronia dumnezeiască îl voia în altă muncă apostolică şi, după grele încercări pe mare, a ajuns în Sicilia (Italia).

În anul 1221, cu ocazia marii adunări ţinute de sfântul Francisc la Assisi (Adunarea rogojinilor), Anton a avut ocazia de a-l cunoaşte şi a vorbi întâia oară cu sărăcuţul din Assisi. După această adunare, a fost trimis la Mănăstirea Monte Paolo, lângă Bologna. Anton a fost ales, de însuşi sfântul Francisc, ca să-i înveţe teologia pe ceilalţi călugări din Mănăstirea din Bologna, unde a demonstrat că este vrednic de titlul de doctor în teologie, ce avea să-l primească ulterior.

După câtva timp a mers în Franţa, unde a fost ales superior al mănăstirilor din partea sudică. În 1226, anul morţii sfântului Francisc, s-a întors în Italia, prin Sicilia, ca să ia parte la adunarea de la Assisi. Ajuns la Roma, a fost primit cu dragoste părintească de fostul protector al ordinului, papa Grigore al IX-lea, care, auzindu-l predicând, l-a numit "Scrinul legii". Un an mai târziu, în adunarea de la Assisi, a fost numit superior în Emilia, provincie care cuprindea toată Italia de Nord. În perioada cât a activat ca superior în Emilia a scris 52 de cuvântări (predici), ce au un profund caracter spiritual.

În anul 1230, se întoarce la Padova, unde predica într-o limbă şi era înţeles de toate naţiile, iar cuvântările lui, deşi erau rostite cu glas obişnuit, se auzeau până departe. Acolo, s-a îmbolnăvit de hidropizie, iar în ziua de 13 iunie 1231, la vârsta de 36 de ani, a trecut la Domnul. Chiliuţa în care a murit s-a păstrat până astăzi şi este încorporată în biserica ce se numeşte "Arcella", din apropierea oraşului Padova.

După un an de la moartea lui Anton, papa Grigore al IX-lea, aflându-se în oraşul Spoleto, l-a pus în sinaxarul sfinţilor, dând creştinilor un nou mijlocitor puternic pe lângă Dumnezeu şi un exemplu strălucit de urmat. În anul 1263, când s-a terminat construirea bazilicii din Padova, i s-au transportat moaştele acolo şi au fost înhumate sub altarul din capela închinată lui.

(după www.sfantondepadova.cnet.ro)

*

"O curiosule, care te trudeşti şi îţi lărgeşti activitatea ta în atâtea direcţii, mergi, nu la furnică, ci la albine şi învaţă de la ele înţelepciunea. De la exemplul albinei, învaţă să nu dai ascultare diferitelor flori de cuvinte, diferitelor cărţi nefolositoare... Nu lăsa o floare pentru a trece la o alta, aşa cum fac mofturoşii, care mereu răsfoiesc cărţi, critică predicile, cântăresc cuvintele, dar nu ajung la ştiinţa adevărată". (Sf. Anton de Padova)

("Lumina creştinului", 6/2004)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie