Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SFÂNTUL ZILEI 

Vineri, 12 ianuarie 2024 

Sfântul Benedict Biscop

abate

Poate nu există cuvinte mai eficace pentru "a-l lăuda" pe sfântul Benedict Biscop decât cele folosite în Vita quinque sanctorum de sfântul Beda Venerabilul, care, fiindu-i încredințat la șapte ani de către părinți, pentru a se îngriji de formarea sa, a fost cel mai ilustru discipol și una dintre marile glorii. Printr-un joc de cuvinte reluat de sfântul Grigore cel Mare, care îl aplica la sfântul Benedict din Nurcia, Beda spune că învățătorul său a fost "Benedict prin har și prin nume" și printr-un alt joc de cuvinte adaugă că, fiind născut dintr-un neam nobil al Anglilor, nutrea aspirația perenă, în mintea sa nobilă, de a dobândi familiaritatea cu Îngerii.

La vârsta de 25 de ani, renunțând la favoarea regelui Oswiu, Benedict s-a străduit să "se pună în slujba adevăratului rege, pentru a primi nu un dar pământesc trecător, dar o împărăție veșnică în cetatea cerească; a părăsit casa, părinții și patria pentru Cristos și pentru evanghelie, pentru a primi însutit și a dobândi viața veșnică". Așadar, în anul 653 Benedict Biscop, după ce a făcut alegerea, a întreprins prima dintre cele șase călătorii la Roma, pentru a-și arăta devoțiunea față de sfinții Petru și Paul și față de papa și pentru a aduna, la Roma însăși, pe parcursul călătoriei și în Italia meridională, modele de viață și de instituții monastice.

Pe patul de moarte, sfântul Benedict Biscop putea să spună pe bună dreptate: "Fiii mei, să nu considerați drept invenția mea constituția pe care v-am dat-o. După ce am vizitat șaisprezece mănăstiri, ale căror legi și obiceiuri m-am străduit să le cunosc perfect, am făcut un rezumat al tuturor regulilor care mi s-au părut mai bune; și acest rezumat vi l-am dat". La Lerin, de exemplu, în timpul celei de-a doua călătorii la Roma din anul 665, a rămas circa doi ani. Sfântul Benedict nu se mulțumea numai să ia modele de viață, dar își procura și numeroase cărți, documente iconografice, relicve ale sfinților, veșminte sacre și alte obiecte care să favorizeze un cult în perfectă concordanță cu Biserica Romei.

Odată l-a rugat chiar pe papa Agaton să îl trimită pe arhicantorul bazilicii "Sfântul Petru", abatele Ioan, astfel ca liturgia și cântul roman să fie însușite de călugării săi adunați în cele două mănăstiri de la Wearmouth și de la Yarrow, dedicate firește una sfântului Petru și alta sfântului Paul. La întoarcerea din a șasea călătorie făcută la Roma, a avut neplăcuta surpriză de a-și găsi instituțiile semidistruse din cauza unei epidemii. Sfântul Benedict Biscop a murit la 12 ianuarie 609, la vârsta de 62 de ani.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Marguerite Bourgeoys

Condusă de virtutea dragostei față de aproapele aflat în dificultate, Marguerite Bourgeoys este fondatoarea Congregației "Notre-Dame" și întemeietoarea primei școli din Provincia Quebec din Canada. Este prima sfântă canonizată de origine canadiană.

S-a născut în Troyes, în Provincia Champagne (Franța), în Vinerea Sfântă, la 17 aprilie 1620. A fost botezată în aceeași zi în biserica "Sfântul Ioan" din apropierea casei sale. A fost al șaselea copil din cei 12 pe care i-au avut Abraham Bourgeoys și Guillemette Gamier.

Marguerite avea 19 ani când mama sa a trecut la cele veșnice. În anul următor, 1640, în timpul unei procesiuni ținută la 7 octombrie în cinstea sfintei Fecioare Maria, regina Rozariului, a avut o experiență de neuitat: cu ochii ațintiți asupra statuii a simțit că trebuie să se retragă din mijlocul lumii și să se dedice total lui Dumnezeu. De aceea, pentru început, intră în Congregația din Troyes, o asociație de tinere devotate muncii caritabile de a învăța copiii din cartierele sărace ale orașului. În 1642 a simțit pentru prima oară chemarea la viața misionară, concretizată zece ani mai târziu, când l-a întâlnit pe domnul Maisonneuve, fondatorul și guvernatorul unui așezământ început în New France, care era în căutarea unui voluntar care să se ocupe de educația copiilor francezi și indieni. Sfânta Fecioară i-a confirmat chemarea pe care i-o adresase cu ceva timp în urmă: "Du-te, eu voi fi cu tine". Cu această garanție Marguerite părăsește Troyes în februarie 1653. A ajuns în Montreal la 16 noiembrie, unde a început, fără întârziere, munca de a promova cele mai bune interese pentru colonie. Este considerată cofondatoare a acelei colonii, alături de asistenta medicală Jeanne Mance și inițiatorul domn de Maisonneuve.

Pentru a-i ajuta pe coloniști să-și exprime credința, Marguerite s-a implicat în construirea unei capele cu hramul "Notre-Dame de Bon Secours".

În 1658 a deschis într-un grajd prima școală din Montreal, Provincia Quebec, Canada. A întemeiat o congregație, după modelul celei din care a plecat, din Troyes, dar adaptată nevoilor actuale. Astfel venea în sprijinul femeilor și tinerelor care s-au implicat în educarea imediată a copiilor. În 1659 a început să primească tinerele care erau trimise pentru a popula colonia din Montreal, devenind o adevărată mamă pentru ele. Astfel s-au pus bazele unui sistem de învățământ și a unei rețele de servicii sociale care s-au extins treptat în tot ținutul, determinându-i pe oameni să o numească pe Marguerite "Măicuța Coloniei".

În 1658 a fondat un institut din care făceau parte grupul de educatori care îi erau asociați ei atât în viața spirituală, cât și în viața socială, caracterizat prin sărăcie eroică și neobosit devotament în a-i ajuta pe alții. Acest grup, inspirat de "pelerinajul" pământesc al sfintei Fecioare, precum și pentru faptul că își desfășura activitatea în afara zidurilor unei mănăstiri, a fost o inovație pentru acel timp. Congregația "Notre-Dame" a primit acordul regelui Ludovic al XIV-lea în 1671 și aprobarea canonică prin decretul episcopului de Quebec, în 1676. Constituția comunității a fost aprobată în 1698.

Fondarea congregației fiind asigurată, sora Bourgeoys a lăsat munca în seama altora. A trecut la cele veșnice în Montreal la 12 ianuarie 1700. Ultimul său act de caritate a fost acela de a se oferi pe sine ca jertfă de rugăciune pentru însănătoșirea unei tinere surori. La acea vreme congregația avea 40 de membri.

Efortul educativ și apostolic al Margueritei Bourgeoys continuă și astăzi prin angajamentul membrilor comunității pe care ea a fondat-o. Mai mult de 2.600 de surori din Congregația "Notre-Dame" muncesc în diverse câmpuri de activitate, conform cu necesitățile actuale ale timpului și locului: școli, licee sau chiar universități, promovând valorile familiale. Papa Pius al XII-lea a beatificat-o pe Marguerite Bourgeoys la 12 noiembrie 1950. Papa Ioan Paul al II-lea a canonizat-o la 31 octombrie 1982, fiind prima femeie canadiană ridicată la cinstea altarelor.

Gabriel Trișcă

("Lumina creștinului", 9/2006)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat