Marţi, 11 iunie 2024 

Sfântul Barnaba

apostol (comemorare)

"Iosif, numit de către apostoli Barnaba, care înseamnă "fiul mângâierii", levit, originar din Cipru, avea un ogor; l-a vândut şi, luând preţul, l-a depus la picioarele apostolilor". Aşa ni-l prezintă Faptele Apostolilor. Izvoare antice relatează că Barnaba, numit apostol de înseşi Faptele, deşi nu aparţinea celor doisprezece, ar fi fost unul dintre cei 70 de ucenici, despre care vorbeşte evanghelia. Oricum, este o figură de prim plan în fervoroasa comunitate creştină, apărută la Ierusalim după Rusalii. Barnaba se bucura de mare consideraţie în faţa apostolilor, care l-au ales pentru evanghelizarea Antiohiei.

Barnaba este omul intuiţiilor fericite. La Antiohia şi-a dat imediat seama că acela era un teren potrivit pentru semănarea cuvântului lui Dumnezeu. S-a dus să relateze la Ierusalim şi a cerut aprobare pentru a-l lua cu sine pe neoconvertitul Saul, luându-l din locul său de retragere de la Tars. Aşa a început extraordinara lor tovărăşie. După un an de muncă, făcuseră atâtea convertiri, încât "atrăgeau atenţia", cum s-ar spune astăzi în stil jurnalistic. "Pentru prima dată - citim în Fapte Apostolilor - ucenicii şi-au luat numele de creştini la Antiohia".

Saul, care acum prefera să fie chemat cu numele roman de Paul, şi Barnaba, mulţumiţi de a fi deschis drumul pentru anunţul evanghelic printre păgâni, au plecat spre alte ţări. Prima etapă: Cipru, patria lui Barnaba, care l-a luat cu sine pe tânărul văr Ioan Marcu, viitorul evanghelist. O altă alegere fericită, chiar dacă mai târziu, la începutul celei de-a doua şi mai riscantă călătorie misionară tânărul s-a răzgândit şi Paul nu a considerat oportun să-şi modifice programul, preferând să se despartă de însuşi Barnaba, care a rămas în Cipru.

Paul şi Barnaba, două personalităţi diferite, care se completau în mod reciproc. La Listra, în Licaonia, la sfârşitul primei călătorii misionare, în timpul predicii, Paul a sesizat prezenţa unui sărman schilod. "Scoală-te şi umblă", îi spuse Paul, săvârşind minunea. "Mulţimea văzând ceea ce făcuse Paul a început să strige: zeii în chip de om au coborât printre noi! Şi îl numeau pe Barnaba Jupiter, iar pe Paul Mercur, pentru că el era purtător de cuvânt". Lui Barnaba i-a fost atribuită paternitatea scrisorii către Evrei şi a unei alte scrieri, numite Evanghelia lui Barnaba, acum pierdută. Nu avem informaţii despre el după despărţirea de sfântul Paul. Scrieri apocrife vorbesc despre o călătorie a sa la Roma şi despre martiriul său, în jurul anului 70, la Salamina, prin mâna iudeilor din diaspora, care l-ar fi ucis cu pietre.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Monseniorul Ignazio Maloyan (1869-1915), martirizat la vârsta de 46 de ani, ne aminteşte bătălia spirituală a fiecărui creştin, a cărui credinţă este expusă atacurilor celui rău. Din Euharistie scotea, zi de zi, forţa necesară pentru a împlini cu generozitate şi pasiune ministerul său de preot, dedicându-se predicării, pastoraţiei sacramentelor şi slujirii celor mai săraci. În timpul existenţei sale a trăit din plin cuvintele sfântului Paul: "Într-adevăr, Dumnezeu nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere, iubire şi de înţelepciune (2Tim 1,7). În faţa pericolelor persecuţiei, fericitul Ignazio nu acceptă nici un compromis, declarând celor ce făceau presiuni asupra lui: "Lui Dumnezeu nu-i place ca eu să-l reneg pe Isus, Mântuitorul meu. A vărsa sângele meu pentru credinţă este cea mai vie dorinţă a inimii mele!" Exemplul său luminează astăzi pe toţi aceia care vor să fie mărturisitori ai evangheliei, pentru gloria lui Dumnezeu şi pentru mântuirea fraţilor!

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie