Vineri, 11 octombrie 2024 

Sfântul Alexandru Sauli

episcop

În Roma antică păgână alături de pontiful care celebra ritul era un acolit care repeta din când în când: "Age quod agis", ai grijă de ceea ce faci. Barnabitul don Alexandru Sauli în timpul celebrării sfintei Liturghii ţinea alături un confrate care să-i amintească la ce moment era celebrarea, nu pentru că ar fi fost subiect de distracţii, dar pentru frecventele căderi în extaze. Alexandru Sauli se născuse la 15 februarie 1534 la Milano, din Dominic şi Tommasina Spinola, descendenţi din vechi şi nobile familii genoveze. Încă din copilărie a arătat o înclinaţie pronunţată faţă de rugăciune şi studiu. Fiind evlavios faţă de sfânta Fecioară, i s-a consacrat printr-un vot special de feciorie.

La 17 ani, întorcând spatele unei strălucite cariere la curtea lui Carol al V-lea, a obţinut permisiunea de a se asocia cu Clericii Regulari ai sfântului Paul (Barnabiţi). Cu acea ocazie, pentru a da dovadă de chemarea proprie, s-a dus în piaţa centrală comercială şi pe un suport improvizat de un saltimbanc a predicat mulţimii uimite şi curioase iubirea faţă de Dumnezeu şi dispreţul faţă de bogăţiile efemere ale lumii. A dat dovadă şi de extraordinara sa memorie învăţând toată Summa theologica a sfântului Toma şi operele sfântului Ioan Crizostom şi ale sfântului Grigore cel Mare.

Fiind sfinţit preot la 24 martie 1556, la numai treizeci şi trei de ani, a fost ales superior general al ordinului, confirmat apoi încă de două ori, până ce papa Pius al V-lea l-a numit episcop (consacrarea i-a fost administrată de către prietenul său sfântul Carol Borromeu, episcop de Milano) şi l-a destinat pentru Aleria în Corsica. "Aici măcar Dumnezeu nu ne va lipsi", a exclamat sfântul episcop la primul impact cu trista realitate a insulei. A fost un părinte plin de grijă pentru toţi, învăţător benefic al vieţii creştine şi înger de pace, potolind uri şi răzbunări care prindeau rădăcini de ani în familii.

Pentru dragostea şi dăruirea sa eroică a primit meritatul titlu de "înger ocrotitor, părinte al săracilor, apostol al Corsicii". Ascultând de invitaţia papei Grigore al XIV-lea, deja fiu spiritual al său, a părăsit în octombrie 1591 Corsica pentru noul sediu episcopal din Pavia, unde a fost primit la data de 20 a aceleiaşi luni cu mare entuziasm. "În mai puţin de un an această manifestare a bucuriei va fi transformată în jale", a apus episcopul. Şi prezicerea sa s-a adeverit întocmai, ca atâtea altele (poseda într-adevăr darul contemplaţiei, al scrutării inimilor şi al profeţiei). A încetat din viaţă în timpul unei vizite la Calosso d'Asti, la 11 octombrie 1592, în vârstă de 58 de ani. Beatificat în anul 1752, a fost canonizat de către sfântul Pius al X-lea în anul 1904.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie