Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SFÂNTUL ZILEI 

Marți, 16 iulie 2024 

Sfânta Fecioară Maria de pe muntele Carmel

(comemorare facultativă)

Ordinul carmelitanilor, unul dintre cele mai vechi din istoria Bisericii, chiar dacă îl consideră pe profetul Ilie ca patriarh și model al său, nu are un adevărat fondator, dar are o mare iubire: cultul față de Maria, cinstită ca sfânta Fecioară de pe Carmel. "Carmelul - a spus cardinalul carmelitan Piazza - există pentru Maria și Maria este totul pentru Carmel, în originea sa, în istoria sa, în viața sa de lupte și de triumfuri, în viața sa interioară și spirituală". Ilie și Maria sunt uniți într-o povestire care aduce a legendă. Cartea instituțiilor primilor călugări relatează: "În amintirea viziunii care i-a arătat profetului venirea acestei Fecioare sub figura unui mic nor care se ridica de pe pământ spre Carmel (cf. 1Rg 18,20-45), sus-numiții călugări, în anul nouăzeci și trei al Întrupării Fiului lui Dumnezeu, au distrus vechea lor casă și au construit în cinstea acestei prime Fecioare dăruită lui Dumnezeu o capelă pe muntele Carmel, aproape de izvorul lui Ilie".

Alungați de sarazini în secolul al XIII-lea, călugării, care primiseră între timp de la patriarhul de Ierusalim sfântul Albert, odinioară episcop de Vercelli, o regulă aprobată în anul 1226 de papa Honoriu al III-lea, au reapărut în occident și acolo au fondat diferite mănăstiri, învingând diferite dificultăți, în care însă au putut constata protecția particulară a Fecioarei. În special un episod i-a mișcat pe evlavioși: "Frații o rugau cu umilință să-i scape de aceste curse infernale, ea care i-a condus în aceste locuri. Unuia dintre ei, Simon Stock, în timp ce se ruga astfel, Maica lui Dumnezeu i-a apărut însoțită de o mulțime de îngeri și ținând în mâini scapularul ordinului i-a spus: Iată privilegiul pe care și-l dau ție și tuturor fiilor Carmelului: oricine va fi îmbrăcat cu această haină va fi mântuit".

Criticii consideră falsă, adică neautentică, bula lui Ioan al XXII-lea în care se vorbește despre acest privilegiu "sabatin" de a fi scutiți de infern și de a fi eliberați din purgator în prima sâmbătă după moarte, totuși mulți papi au vorbit în sens pozitiv despre ea. Într-o bulă din 11 februarie 1950 Pius al XII-lea invita la "a pune în primul rând, printre devoțiunile mariane, scapularul care este la îndemâna tuturor": înțeles ca "haină mariană", el este într-adevăr un simbol foarte bun al ocrotirii Mamei cerești, în timp ce ca "sacramental" își trage valoarea din rugăciunile Bisericii și din încrederea și iubirea acelora care îl poartă.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

* * *

Tradiția Bisericii Catolice și pietatea populară din totdeauna au dorit să se raporteze la Fecioara Maria cu ajutorul a diferite titluri care exprimă, pe de o parte, profunda credință a poporului lui Dumnezeu, și, pe de altă parte, nenumăratele haruri pe care Fecioara le mijlocește. În calendarul liturgic, pe 16 iulie este memoria Sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, venerată ca maică, soră și patroană de către frații Ordinului Carmelit care o celebrează în mod solemn. Fecioara Carmelului este cunoscută de către credincioși îndeosebi prin devoțiunea scapularului, dar trebuie adăugat că raportul cu Maria îmbrățișează o realitate mult mai amplă și profundă care este cea a spiritualității carmelite.

Ordinul Carmelit a luat ființă în Israelul de azi, pe Muntele Carmel, aproximativ în secolul al XII-lea. A fost format din cruciați, peregrini, oameni de-ai locului care s-au reunit împreună însuflețiți de idealul vieții eremite. Încurajați și susținuți de zelul profetului Ilie și având ca exemplu pe Fecioara Maria, trăiau în urmarea lui Cristos pentru a dărui lui Dumnezeu o inimă pură și a experimenta încă din această viață prezența Domnului. Recunoașterea juridic-ecleziastică începe cu patriarhul din Ierusalim, sfântul Albert, care printr-o scrisoare sintetiza și confirma stilul lor de viață. Această scrisoare va deveni ulterior Regula Ordinului Carmelit, aprobată cu unele modificări de către papa Inocențiu al IV-lea în anul 1253.

Spiritualitatea carmelită este îndeosebi mariană. A aparține Mariei, ca fii preaiubiți, în această vale a lacrimilor, implică abandonul filial și încrezător celei care se îngrijește de fiecare dintre noi ca o mamă de familie de proprii fii. A sta sub ascultarea Mariei comportă împlinirea cuvântului lui Dumnezeu după cum ea însăși este un exemplu sublim de ascultare. Fecioara Maria ne învață să facem tot ceea ce Isus Cristos va vrea să ne poruncească.

Căile Mariei sunt căile fiecărui creștin, întrucât ea reprezintă modelul suprem de credință pentru noi care credem fără să fi văzut. Abandonul Mariei, în mod esențial, reprezintă o atitudine contemplativă, deoarece în tăcerea și în singurătatea propriei inimi conservă și meditează încontinuu cuvântul lui Dumnezeu. Cu acest spirit ea are tăria de a înfrunta "ceasul lui Cristos" și de a depăși "scandalul crucii".

Spiritualitatea mariană a Carmelului acoperă o istorie de 750 de ani și se poate spune că această istorie s-a extins și în Dieceza de Iași. Din anul 1996 s-a început construirea unui Centru de Spiritualitate Carmelită ce cuprinde o biserică sanctuar, un convent de frați, o comunitate de surori carmelite și o casă de ospitalitate. În ziua de 3 august se va inaugura oficial complexul de spiritualitate; importantul moment va avea ca punct culminant sfințirea icoanei sfintei Fecioare Maria de pe Muntele Carmel, realizată în spirit ecumenic, cu puternice caracteristici orientale.

"Floarea Carmelului / viță de vie aleasă, / strălucirea cerului, / steaua mării, / numai tu / ești Fecioară și Maică. / Maică blândă și neprihănită, / fii protectoarea carmeliților". Este cea mai antică rugăciune a Ordinului Carmelit care a răsunat neîncetat de-a lungul timpurilor, amintind că Fecioara Maria are mereu privirea ațintită spre fiii ei preaiubiți care se află încă pe lungul și anevoiosul drum al credinței.

Paul Bacoșcă

("Lumina creștinului", 8/2002)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat