Sâmbăta, 20 aprilie 2024 

Sfânta Agneza de Montepulciano

fecioară

Într-un celebru tablou al lui Tiepolo, din biserica veneţiană a iezuiţilor, sunt reprezentate trei mari sfinte dominicane: Ecaterina de Siena, Roza de Lima şi Agneza de Montepulciano. Aceasta din urmă este îngenuncheată la picioarele Madonei şi contemplă un mic crucifix, primit din mâinile Pruncului Isus în timpul unei apariţii. Viaţa sfintei Agneza este caracterizată prin minuni, din ziua în care s-a născut (în 1274 la Gracciano Vecchio, pe malul lacului Trasimeno) şi leagănul său a fost luminat de o lumină neprevăzută, până la şaizeci de ani după moartea sa, când Ecaterina de Siena s-a dus în pelerinaj la mormântul său; în timp ce sfânta sieneză se înclina, pentru a-i săruta piciorul, acesta s-a ridicat şi a rămas în această poziţie.

Într-o dimineaţă, pe când sora Agneza era reculeasă în rugăciune înaintea altarului, unde episcopul abia celebrase sfânta Liturghie, faţa albă de altar a fost acoperită cu un strat gros de "mană". La Chinciano, unde se dusese pentru băi, ascultând de invitaţia superiorilor săi, a izvorât dintr-o dată un nou izvor, care şi acum îi poartă numele. Dar minunea cea mai mare este mişcătoarea simplitate şi limpezime a sufletului său, care avea un farmec irezistibil.

Ecaterina de Siena, în limbajul său colorat, o defineşte pe sfânta Agneza "mâncătoare şi gustătoare de suflete", pentru că "dragostea ardea în mod continuu în inima sa". Biograful său, fericitul Raimund de Capua, vorbeşte despre "forţa vizibilă exercitată de sfinţenia sa", care trebuia să se răspândească şi să se împărtăşească. Născută dintr-o familie nobilă, a intrat la vârsta de nouă ani în mănăstirea dominicanelor Sacului, numite astfel datorită croielii hainei pe care o îmbrăcau. La numai cincisprezece ani, printr-un special indult pontifical, a fost aleasă superioară a mănăstirii din Proceno, un sat din dieceza de Acquapendente. Dar cetăţenii din Montepulciano au chemat-o la ei şi pentru a o avea au făcut cereri la episcop şi au rugat-o pe cea în cauză, până când Agneza, convingându-se că aceea era voinţa lui Dumnezeu, a intrat definitiv în oraşul care într-o zi o va alege ca protectoare a sa.

Noua mănăstire din Montepulciano este inaugurată la 3 iulie 1306, iar după o lună primul grup de surori depunea voturile religioase. La 23 septembrie anul următor, Agneza a fost aleasă superioară şi în această funcţie a rămas până la moarte, care a avut loc la 20 aprilie 1317. La mormântul umilei superioare de la Montepulciano continuă să se manifeste semne ale predilecţiei divine. Sărbătoarea sa se celebra la Montepulciano deja la începutul anului 1500, cu două sute de ani înainte de canonizarea oficială, care a avut loc la 10 decembrie 1726.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa şi Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

Alegeţi altă zi:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie