Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală
Viețile sfinților


adevăratele modele de viață se găsesc aici


 SFÂNTUL ZILEI 

Marți, 19 martie 2024 

Sfântul Iosif, soțul sfintei Fecioare Maria

(solemnitate)

Izvoarele biografice referitoare la sfântul Iosif sunt aproape în mod exclusiv scurtele referințe din Evanghelia după sfântul Matei și Evanghelia după sfântul Luca. Apocrifele nu ne sunt spre ajutor, fiind legendare. Iosif era descendent din casa lui David. "Iosife, fiul lui David", astfel îl numește îngerul. Faptul important al vieții acestui om "drept" este căsătoria cu Maria, care a avut loc la vârsta tinereții sau la deplina maturitate. Tradiția populară și-l imaginează pe Iosif în concurență cu alți aspiranți la mâna Mariei. Alegerea ar fi căzut asupra lui, pentru că bastonul pe care îl ținea a înflorit în mod miraculos, pe când cele ale altora au rămas uscate. Simpatica legendă are o semnificație mistică a sa: din trunchiul de-acum uscat al Vechiului Testament reînflorește harul noului soare al răscumpărării.

Căsătoria lui Iosif cu Maria a fost o adevărată căsătorie, chiar dacă a fost feciorelnică. La puțin timp după logodnă, Iosif, dându-și seama de semnele inconfundabile ale maternității Mariei și, totodată, neavând nici un dubiu privind integritatea logodnicei, s-a gândit "s-o lase în ascuns". Fiind "om drept", adaugă evanghelia (adjectivul folosit în această situație dramatică este ca lumina orbitoare a unui blitz care luminează toată figura sfântului), nu a voit să dea curs suspiciunilor, nici să confirme prin prezența sa un fapt inexplicabil. Neliniștitoarea dilemă este dezlegată de cuvântul unui înger. Astfel el "a luat-o la sine pe logodnica sa" și împreună cu ea s-a dus pentru recensământ la Betleem, unde Cuvântul veșnic a apărut în această lume, primit de omagiul umililor păstori și al înțelepților și bogaților magi, dar și de ostilitatea lui Irod, care a constrâns sfânta Familie să se refugieze în Egipt. S-au întors apoi la liniștea laborioasă din Nazaret, înainte ca Isus să împlinească vârsta de doisprezece ani, când a avut loc paranteza pierderii și regăsirii lui Isus în templu.

După acest episod, evanghelia pare să-și ia rămas bun de la Iosif printr-o imagine sugestivă a sfintei Familii: Isus asculta de Maria și de Iosif și creștea sub privirea lor "în înțelepciune, vârstă și har". Murind, probabil înainte de începutul vieții publice a Mântuitorului, sfântul Iosif a trăit în umilință extraordinarul privilegiu de a fi ales tată purtător de grijă al lui Isus.

Imaginea sa a rămas în umbră chiar și după moarte. Cultul său a început de fapt de abia în secolul al IX-lea. În anul 1621 Grigore al XV-lea a declarat ziua de 19 martie drept sărbătoare de poruncă, apoi Pius al IX-lea l-a proclamat pe sfântul Iosif patron al Bisericii universale. Ultimul omagiu i-a fost adus de către Ioan al XXIII-lea, care a introdus numele său în canonul sfintei Liturghii.

(Text preluat din cartea Sfântul zilei de Mario Sgarbossa și Luigi Giovannini
Edizioni Paoline, 1978. Traducere de pr. Iosif Agiurgioaei)

 


Alegeți altă zi:



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat