Norme generale privitoare la anul liturgic şi la calendar

Anul liturgic

1. Sfânta Biserică celebrează cu pomenire sacră, în zilele stabilite din cursul anului, lucrarea mântuitoare a lui Cristos. În fiecare săptămână, în ziua numită ziua Domnului - duminica - ea aminteşte învierea Domnului, pe care o sărbătoreşte cu cea mai mare solemnitate o dată pe an, la Paşte, împreună cu fericita lui Pătimire. În cursul anului, Biserica desfăşoară întregul mister al lui Cristos şi comemorează zilele naşterii pentru cer ale sfinţilor.

În diferitele timpuri ale anului liturgic, conform unor rânduieli transmise prin tradiţie, Biserica întregeşte formaţia credincioşilor prin exerciţii de pietate şi asceză, prin instruire, prin rugăciune, prin fapte de pocăinţă şi milostenie.

2. Principiile de mai jos pot şi trebuie să fie aplicate atât la ritul roman cât şi la toate celelalte rituri; normele practice, însă, trebuie privite ca referitoare numai la ritul roman, dacă nu este vorba de lucruri care, prin natura lor, se referă şi la celelalte rituri.

Zilele liturgice

Ziua liturgică în general

3. Fiecare zi este sfinţită prin celebrările liturgice ale poporului lui Dumnezeu, mai ales prin Jertfa euharistică şi prin Oficiul divin.

Ziua liturgică durează de la miezul nopţii până la miezul nopţii următoare. Însă celebrarea duminicii şi a solemnităţilor începe deja din seara zilei precedente.

Duminica

4. În prima zi a fiecărei săptămâni, numită ziua Domnului sau duminica, Biserica celebrează misterul pascal, conform tradiţiei apostolice care datează încă din ziua Învierii lui Cristos. Aşadar, duminica trebuie socotită sărbătoarea primordială.

5. Pentru importanţa ei deosebită, celebrarea duminicii primează faţă de toate celelalte zile, cu excepţia solemnităţilor şi a sărbătorilor Domnului; duminicile din Advent, din Postul Mare şi din timpul Paştelui au întâietate asupra tuturor sărbătorilor Domnului şi asupra tuturor solemnităţilor. Solemnităţile care cad în aceste duminici vor fi transferate în altă zi după cum este prescris la nr. 60.

6. Duminica exclude de la sine stabilirea unei alte sărbători fixe în cadrul ei. Totuşi:
a) în duminica din octava Naşterii Domnului este sărbătoarea Sfintei Familii;
b) în duminica de după 6 ianuarie este sărbătoarea Botezului Domnului;
c) în duminica de după Rusalii este solemnitatea Preasfintei Treimi;
d) în ultima duminică de peste an este solemnitatea Domnului Nostru Isus Cristos, Regele Universului.

7. Acolo unde solemnitatea Epifaniei, a Înălţării şi a Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos nu sunt sărbători de poruncă, ele sunt fixate în calendar, ca în ziua lor proprie, duminica, astfel:
a) Epifania, în duminica dintre 2 şi 8 ianuarie;
b) Înălţarea, în duminica a VII-a a Paştelui;
c) Solemnitatea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos, în duminica de după Preasfânta Treime.

Solemnităţi, sărbători şi comemorări

8. În cursul anului, Biserica, celebrând misterul lui Cristos, venerează cu deosebită iubire pe Fericita Născătoare de Dumnezeu, Maria, şi pune în faţa pietăţii credincioşilor amintirea martirilor şi a celorlalţi sfinţi.

9. Sfinţii care au importanţă universală se sărbătoresc obligatoriu în întreaga Biserică. Ceilalţi sunt înscrişi în calendar, însă cu celebrare facultativă, sau sunt lăsaţi în seama cultului fiecărei Biserici particulare sau naţiuni sau familii călugăreşti.

10. După importanţa ce li se atribuie, celebrările se împart în solemnităţi, sărbători şi comemorări.

11. Solemnităţile sunt socotite zilele cele mai importante, a căror celebrare începe de la primele Vespere din ajun. Unele solemnităţi sunt înzestrate şi cu o Liturghie proprie a Vigiliei, care se foloseşte la eventualele celebrări din seara anterioară.

12. Celebrarea Paştelui şi a Crăciunului, solemnităţi supreme, se continuă opt zile. Ambele octave au rânduieli proprii.

13. Sărbătorile se celebrează în limitele zilei naturale; de aceea nu au prime Vespere, dacă nu este vorba de sărbători ale Domnului care cad în duminicile de peste an şi din timpul Crăciunului, înlocuind Oficiul acestora.

14. Comemorările sunt fie obligatorii fie facultative; celebrarea lor se îmbină cu celebrarea feriei respective după normele expuse în Principii şi norme pentru utilizarea Liturghierului şi în Normele Liturgiei orelor.

Comemorările obligatorii care cad în feriile Postului Mare pot fi celebrate doar ca facultative.

Dacă în aceeaşi zi sunt înscrise în calendar mai multe comemorări facultative, poate fi celebrată numai una dintre ele, omiţându-se celelalte.

15. În sâmbetele de peste an în care nu cade nici o comemorare obligatorie se poate face comemorarea facultativă a Fericitei Fecioare Maria.

Feriile

16. Zilele din săptămână, care urmează duminicii, se numesc ferii. Ele se celebrează diferit, după importanţa lor:
a) Miercurea Cenuşii, precum şi feriile din Săptămâna Sfântă - de luni până joi inclusiv - primează faţă de orice alte celebrări;
b) feriile Adventului dintre 17 şi 24 decembrie inclusiv, precum şi toate feriile din Postul Mare, primează asupra comemorărilor obligatorii;
c) celelalte ferii sunt înlocuite de toate solemnităţile şi sărbătorile şi se îmbină cu comemorările.

după Agenda liturgică 2023 editată şi tipărită la Presa Bună, Iaşi  

Alege o dată:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie