Norme generale privitoare la anul liturgic şi la calendar

Calendarul

Calendarul şi celebrările pe care trebuie să le cuprindă

48. Orânduirea celebrărilor anului liturgic este stabilită prin calendar, care este general sau particular, după cum a fost alcătuit pentru a fi folosit în întreg ritul roman sau pentru folosul unei Biserici particulare sau al unei familii călugăreşti.

49. În calendarul general este înscris întreg ciclul celebrărilor, atât ale misterului mântuirii, în Propriul timpului, cât şi ale acelor sfinţi care, având importanţă universală, sunt sărbătoriţi în mod obligatoriu de toţi, precum şi ale altor sfinţi care arată universalitatea şi continuitatea sfinţeniei în poporul lui Dumnezeu.
Calendarele particulare conţin celebrări care au un caracter mai special, îmbinate organic cu ciclul general. Într-adevăr, se cuvine ca sfinţii care aparţin în mod deosebit unei Biserici sau unei familii călugăreşti să primească în ele o cinstire deosebită.
Calendarele particulare vor fi alcătuite de autoritatea competentă, dar vor fi aprobate de Scaunul Apostolic.

50. În alcătuirea calendarelor particulare se va ţine seama de următoarele:
a) Propriul timpului sau ciclul timpurilor liturgice, al solemnităţilor şi al sărbătorilor, prin care misterul răscumpărării este desfăşurat şi celebrat în decursul anului bisericesc, trebuie să rămână neatins şi să se bucure de cuvenita prioritate faţă de celebrările particulare.
b) Celebrările proprii se vor îmbina organic cu celebrările universale, ţinând seama de ordinea şi prioritatea indicate de fiecare dată în tabelul zilelor liturgice. Pentru ca aceste calendare particulare să nu fie supraîncărcate, fiecărui sfânt i se va atribui câte o singură celebrare în anul liturgic, rezervându-se, acolo unde motivele pastorale o recomandă, o a doua celebrare în formă de comemorare facultativă pentru transferarea sau descoperirea relicvelor sfinţilor patroni sau fondatori ai unor Biserici sau familii călugăreşti.
c) Celebrările indulte să nu constituie o dublare a altor celebrări deja existente în ciclul misterelor mântuirii şi să nu fie adăugate într-un număr exagerat de mare.

51. Deşi, în mod normal, fiecare dieceză trebuie să-şi aibă calendarul său, precum şi Propriul Oficiilor şi al Liturghiilor, nu există nici un impediment ca un calendar sau un Propriu să fie comun unei întregi provincii sau regiuni sau naţiuni sau chiar unui teritoriu mai extins; acestea vor fi alcătuite prin colaborarea celor interesaţi.
Acest principiu poate fi păstrat, în acelaşi mod, şi pentru calendarele mai multor provincii ale unor familii călugăreşti aflate pe acelaşi teritoriu civil.

52. Calendarul particular se alcătuieşte inserând în calendarul general solemnităţile, sărbătorile şi comemorările proprii, şi anume:
a) În calendarul diecezan, pe lângă celebrările patronilor şi celebrarea sfinţirii bisericii catedrale, se inserează sfinţii şi fericiţii care au o legătură deosebită cu dieceza, de pildă prin faptul că s-au născut ori au locuit mai multă vreme ori au murit acolo.
b) În calendarul unei familii călugăreşti, pe lângă celebrarea titlului, a fondatorului şi a patronului, se înscriu sfinţii şi fericiţii care au fost membri ai acelei familii călugăreşti sau au avut o relaţie deosebită cu ea.
c) Calendarul unei Biserici locale, în afară de celebrările proprii diecezei sau familiei călugăreşti, cuprinde celebrările proprii Bisericii respective, înscrise în tabelul zilelor liturgice, precum şi celebrările sfinţilor al căror trup este păstrat în acea Biserică. Membrii familiilor călugăreşti se unesc cu comunitatea Bisericii locale pentru a celebra aniversarea sfinţirii bisericii catedrale şi a patronului principal al locului şi al regiunii în care se află.

53. Când o anumită dieceză sau familie călugărească are un număr mai mare de sfinţi şi fericiţi, se va evita supraîncărcarea calendarului diecezei sau institutului. Pentru aceasta:
a) Se poate face o celebrare comună pentru toţi sfinţii şi fericiţii diecezei sau familiei călugăreşti sau pentru o categorie anume.
b) Vor fi înscrişi în calendar pentru celebrare separată numai sfinţii şi fericiţii care au o însemnătate deosebită pentru întreaga dieceză sau familie călugărească.
c) Ceilalţi sfinţi şi fericiţi vor fi celebraţi numai în locurile cu care au o relaţie deosebită sau unde li se păstrează corpul.

54. Dacă nu se prevede altfel în tabelul zilelor liturgice pentru vreuna din ele, sau dacă motive istorice sau pastorale nu impun altceva, celebrările proprii sunt comemorări obligatorii sau facultative. Nu există nici un impediment ca unele celebrări să se ţină în anumite locuri mai solemn decât în restul diecezei sau al familiei călugăreşti.

55. Celebrările înscrise în calendarul propriu trebuie ţinute de toţi cei datori să observe acel calendar; scoaterea lor din calendar sau schimbarea gradului lor nu se pot face decât cu aprobarea Scaunului Apostolic.

Stabilirea zilei celebrării

56. Obiceiul Bisericii este de a-i celebra pe sfinţi în ziua naşterii lor pentru cer: se recomandă ca acest lucru să se respecte şi în celebrările proprii care se înscriu în calendarul particular.
În acelaşi timp, deşi celebrările proprii au o deosebită importanţă pentru fiecare Biserică particulară sau familie călugărească, este foarte indicat ca în celebrarea solemnităţilor, a sărbătorilor şi a comemorărilor obligatorii, înscrise în calendarul general, să se păstreze, pe cât posibil, unitatea.
De aceea, în înscrierea celebrărilor proprii în calendarul particular, se va ţine seamă de următoarele:
a) Celebrările care sunt înscrise şi în calendarul general vor fi înscrise în calendarul propriu la aceeaşi dată, schimbându-se, dacă e necesar, gradul celebrării. Acelaşi principiu se va respecta pentru celebrările unei Biserici locale în relaţie cu calendarul diecezan sau călugăresc.
b) Celebrările sfinţilor care nu se află în calendarul general se vor fixa în ziua naşterii lor pentru cer. Dacă aceasta nu este cunoscută, celebrarea se va fixa într-o zi care se află în alt mod în relaţie cu sfântul respectiv, de exemplu ziua hirotonirii sale, a descoperirii sau a transferării relicvelor; dacă nu, se va fixa într-o zi care, în calendarul particular respectiv, este liberă de alte celebrări.
c) Dacă ziua naşterii pentru cer sau ziua proprie coincide cu o celebrare obligatorie, fie şi de rang inferior, din calendarul general sau particular, celebrarea se va fixa în proxima zi liberă.
d) Dacă este vorba de o celebrare care din motive pastorale nu poate fi transferată în altă zi, se va transfera celebrarea obligatorie cu care coincide.
e) Alte celebrări, numite indulte, vor fi înscrise în ziua cea mai potrivită din punct de vedere pastoral.
f) Pentru ca anul liturgic să-şi păstreze claritatea şi strălucirea şi ca să nu existe vreo suprapunere continuă pentru celebrările sfinţilor, în zilele care cad de obicei în timpul Postului Mare şi în octava Paştelui, precum şi în zilele dintre 17 şi 31 decembrie, nu se vor fixa celebrări particulare, dacă nu este vorba de comemorări facultative sau de sărbători aflate în tabelul zilelor liturgice la nr. 8 a, b, c, d, ori de solemnităţi care nu pot fi transferate în alt timp.
Solemnitatea Sfântului Iosif (19 martie), acolo unde nu e de poruncă, poate fi transferată de conferinţa episcopală în altă zi aflată în afara Postului Mare.

57. Sfinţii şi fericiţii înscrişi împreună în calendar se celebrează întotdeauna împreună, dacă celebrările lor sunt de acelaşi rang, chiar dacă unul sau mai mulţi dintre ei se află într-o relaţie mai strânsă cu Biserica respectivă. Dacă însă unul sau mai mulţi dintre aceşti sfinţi sau fericiţi trebuie să aibă o celebrare de rang mai înalt, celebrarea se face numai pentru aceştia, iar ceilalţi sunt omişi, dacă nu cumva este cazul să fie fixaţi în altă zi, cu formă de celebrare obligatorie.

58. Pentru binele pastoral al credincioşilor, în duminicile de peste an se pot fixa anumite celebrări care ar cădea în timpul săptămânii şi cărora evlavia lor le atribuie o importanţă deosebită, cu condiţia ca, în tabelul de precedenţă, să fie de rang mai înalt decât duminica respectivă. Se pot spune pentru aceste celebrări toate Liturghiile care se fac cu participarea poporului.

59. Precedenţa între zilele liturgice, în privinţa celebrării lor, este determinată în mod exclusiv de tabelul zilelor liturgice.

60. Dacă în aceeaşi zi cad mai multe celebrări, se face aceea care are un rang superior în tabelul zilelor liturgice. Totuşi, o solemnitate peste care se suprapune o zi liturgică ce se bucură de precedenţă se va transfera în proxima zi în care nu cade nici una din celebrările înscrise sub nr. 1-8 în tabelul de precedenţă, respectându-se şi cele stabilite la nr. 5.
Cu toate acestea, dacă solemnitatea va fi împiedicată de una din duminicile Adventului, a Postului Mare sau a timpului pascal, ea va fi transferată în ziua a doua care urmează sau în cea mai apropiată zi liberă, conform normelor generale. Dacă este vorba să cadă în duminica Floriilor sau în duminica Învierii, va fi transferată în prima zi liberă după duminica din octava Paştelui (cf. Congregaţia pentru Cultul Divin, 22 aprilie 1990, Notitiae, 26). Celelalte celebrări se omit în acel an.

61. Dacă în aceeaşi zi trebuie celebrate Vesperele Oficiului curent şi primele Vespere ale zilei următoare, prevalează Vesperele celebrării care are un rang superior în tabelul zilelor liturgice; în caz de paritate, se celebrează Vesperele zilei curente.

după Agenda liturgică 2022 editată şi tipărită la Presa Bună, Iaşi  

Alege o dată:

12345678910111213141516171819202122232425262728293031 Ianuarie Februarie Martie Aprilie Mai Iunie Iulie August Septembrie Octombrie Noiembrie Decembrie