Pr. Martinas Ioan Născut la: 14.11.1900, Butea Hirotonit la: 06.06.1925, Genova Decedat la: 29.11.1986, Gheraesti Înmormântat la: Gheraesti
* * * Figuri ilustre S-a născut la 14 martie 1900 la Butea şi a studiat la seminariile din Iaşi şi Genova (Italia). A fost sfinţit preot la 6 iunie 1925 la Genova, iar la întoarcerea în ţară a activat în Parohiile Gherăeşti, Cleja şi Iaşi. Regimul ateo-comunist l-a închis în perioada 1950-1963. Moare la Gherăeşti la 29 noiembrie 1986. Unul dintre biografii părintelui I. Mărtinaş, pr. A. Despinescu, scria: "Părintele Ioan Mărtinaş a fost un sârguincios cărturar. Pe lângă activitatea pastorală şi gospodărească, în nopţile lungi de iarnă şi mai cu seamă ca profesor detaşat la seminarul diecezan, i-a plăcut "să cerceteze Scripturile". Ca bun român ce era, i-a stat la inimă problema originii populaţiei de confesiune catolică şi istoria acesteia". În perioada 1941-1948, părintele Ioan Mărtinaş a publicat câteva lucrări de istorie a Bisericii locale. Cu siguranţă ar fi dezvoltat un proiect istoriografic amplu, dacă regimul comunist nu ar fi pus capăt, în anul 1950, activităţilor sale pastorale şi culturale. Debutează în 1941 în Almanahul "Presa Bună" cu un articol dedicat satului Gherăeşti, unde a lucrat cea mai mare parte a vieţii, pentru ca un an mai târziu să publice la Editura "Presa Bună" lucrarea apologetică Cine sunt catolicii moldoveni? Această broşură trebuie înţeleasă în contextul epocii şi al situaţiei catolicilor din judeţele Roman şi Bacău în anii Celui de-al Doilea Război Mondial, atunci când drepturile şi libertăţile cetăţeneşti ale catolicilor au fost puse sub semnul întrebării. "Ar fi timpul - scria I. Mărtinaş - să nu mai nesocotim istoria şi realităţile şi să dăm catolicilor moldoveni dreptul de a se numi şi de a fi adevăraţi români. S-ar cuveni să nu mai fie insultată dragostea lor de neam şi ţară, să nu mai fie arătaţi prin viu grai şi manualele de şcoală ca unguri şi străini, să nu li se mai arunce neplăcuta poreclă de "ceangăi", pentru că ceangăi nu există, ci există români de religie catolică (...)". Acest subiect privitor la originea catolicilor din Moldova a fost reluat de I. Mărtinaş în 1944 într-un articol publicat în Lumina creştinului, şi care se dorea a fi şi o recenzie la lucrarea lui P. Râmneanţu în legătură cu grupele de sânge la catolicii din Moldova. Lucrarea de bază a lui I. Mărtinaş, rămasă din păcate sub formă de manuscris, este o Istorie a creştinismului la români şi a catolicismului la români, în două părţi totalizând 416 pagini. Studiul a fost redactat în perioada 1940-1944 şi revizuit de autor între anii 1969 şi 1970. O parte a lucrării a fost publicată sub formă de serial în revista Lumina creştinului din anii 1942 şi 1943 şi probează talentul de istoric pe care l-a avut I. Mărtinaş. Lucrarea este totodată o sinteză a vieţii creştinismului la români şi a Bisericii noastre locale şi ar fi utilă publicarea neîntârziată a manuscrisului respectiv. Cea mai cunoscută lucrare a lui I. Mărtinaş, scrisă în colaborare cu pr. G. Bachmeier a apărut în 1948 sub titlul Bine ai venit, stăpâne. Broşura a fost prilejuită de instalarea ca episcop de Iaşi în 1948 a Mons. Anton Durcovici. O lucrare mai puţin cunoscută a lui I. Mărtinaş este studiul intitulat Mitropolitul Petru Movilă şi catolicismul, tipărită în 1943 la Editura "Presa Bună". Lucrarea este o incitantă biografie a marelui mitropolit al Kievului, P. Movilă, autorul cărţii intitulate Mărturisirea ortodoxă a credinţei catolice şi apostolice a Bisericii Orientale. În anul 1944, I. Mărtinaş a publicat în Almanahul "Presa Bună" un articol dedicat Margaretei Muşata, principesă a Moldovei şi ctitor de biserici catolice. Scrierile lui I. Mărtinaş rămân o pagină importantă în istoriografia Bisericii noastre locale. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 9/2006, p. 11) * * * Necrolog 30 mai 1986 206. Pr. Ioan Mărtinaş S-a născut la Butea, judeţul Iaşi, la 14 martie 1900. A urmat cursurile seminariale la Iaşi, iar cele teologice la Colegiul "Brignole Salle" din Genova (Italia). A fost sfinţit preot la 6 iunie 1925 la Genova. A activat ca vicar parohial la Gherăeşti (17 august 1925 - 31 octombrie 1927) şi Cleja (1 noiembrie 1927 - 24 noiembrie 1930); apoi a fost paroh la Gherăeşti (1 noiembrie 1930 - 30 iunie 1950). Între 1939 şi 1948 a activat şi ca profesor la Seminarul diecezan. Din 1950 până în 1963 a suportat ani grei de închisoare; a fost şi vicar la Dărmăneşti (13 iulie 1963 - 1 aprilie 1967). La 1 Mai 1967 s-a pensionat pentru limită de vârstă. S-a stabilit mai întâi la Lespezi, apoi la Gherăeşti, unde a murit la 29 mai şi a fost înmormântat în cimitirul parohial.

înapoi la pagina precedentă