Pr. Budau Iosif, OFMConv. Născut la: 24.04.1926, Tamaseni Hirotonit la: 29.06.1953, Alba-Iulia Decedat la: 10.11.2003, Luizi-Calugara Înmormântat la: Luizi-Calugara
S-a născut în localitatea Tămăşeni (NT) în ziua de 24 aprilie 1926, copilăria petrecând-o în comunitatea din Butea. A absolvit Şcoala Primară de 4 clase în anul 1936 la Butea, în 1938 a intrat în Seminarul Franciscan din Hălăuceşti, iar în 1946 a terminat anul de noviciat la Săbăoani şi a făcut profesiunea simplă. Profesiunea solemnă a făcut-o în secret, opt ani mai târziu, în ziua de 7 martie 1953; în ziua de 29 iunie 1953, a fost hirotonit preot la Alba-Iulia de către ep. Alexandru Th. Cisar. A activat ca vicar la Hălăuceşti (1 august 1953 - 30 aprilie 1954), Huşi (1 mai 1954 - 31 iulie 1956), Oţeleni (1 august 1956 - 31 decembrie 1956), Galaţi (1 ianuarie 1957 - 30 aprilie 1958), Săbăoani (1 mai 1958 - 25 mai 1962). În anul 1962, după mai multe luni de hărţuieli şi interogatorii, a fost ridicat de către organele Securităţii comuniste şi, pentru că nu a vrut să colaboreze, a fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru "uneltire împotriva statului" şi încă 5 ani pentru "deţinerea de cărţi cu caracter obscurantist", referindu-se la cărţile religioase pe care le împărţise la credincioşi, la care se mai adăugau şi 4 ani de domiciliu obligatoriu. Detenţia (25 mai 1962 - 14 iunie 1964) şi-a petrecut-o în penitenciarul din Bacău şi, trecând apoi pe la Jilava, a ajuns la lagărele de muncă forţată din orezăriile de pe malul Dunării. Prin decretul de graţiere din 1964 i-a fost redată libertatea, iar pr. Iosif a activat apoi ca vicar parohial la (undeva scrie Vaslui) Văleni şi Horgeşti (1 septembrie 1964 - 28 februarie 1985), paroh la Horgeşti (1 martie 1985 - 31 august 1990), vicar la Luizi-Călugăra (1 septembrie 1990 - 10 august 1992). A decedat la 10 noiembrie 2003 la Luizi-Călugăra unde a fost înmormântat. * * * Figuri ilustre Preotul franciscan Iosif Budău s-a născut la 24 aprilie 1926 la Tămăşeni şi a urmat cursurile Gimnaziului respectiv al Seminarului Franciscan din Hălăuceşti (1938-1946), precum şi pe cele ale Academiei Teologice "Sfântul Bonaventura" din Luizi Călugăra (1946-1948). După închiderea şcolilor catolice, în august 1948, a fost obligat să-şi întrerupă studiile, pe care le va relua în anul 1952 în cadrul Seminarului Teologic din Alba-Iulia. A fost sfinţit preot de către arhiep. Alex. Th. Cisar, la 29 iunie 1953, la Alba-Iulia, după ce la 7 martie acelaşi an făcuse, în secret, profesiunea solemnă în cadrul Ordinului Fraţilor Minori Conventuali. Pr. Iosif Budău a activat apoi în parohiile Hălăuceşti, Huşi, Oţeleni, Galaţi şi Săbăoani, fiind urmărit de Securitate în această perioadă prin dosar de urmărire informativă, deoarece era perceput ca un opozant al regimului ateo-comunist şi un "militant activ al cultului catolic". În baza informaţiilor oferite de informatorii care-l supravegheau, la 25 mai 1962, securistul Mihai Wolf din Bacău a procedat la arestarea ilegală a pr. Iosif Budău, învinuit fictiv de săvârşirea infracţiunilor de "uneltire contra ordinii sociale şi răspândirea de publicaţii interzise". În perioada mai 1962 - februarie 1963, pr. Budău a fost supus în Penitenciarul Bacău unei anchete dure de către Mihai Wolf şi Roman Usurelu, cu scopul de a-l determina să semneze declaraţiile false în care el să recunoască toate acuzele inventate de cei doi securişti. Astfel, în "Concluziile de învinuire" din dosarul penal nr. 612/1961, anchetatorii securităţii îi aduceau pr. Iosif Budău mai multe acuzaţii, după cum urmează: a activat clandestin ca preot franciscan; i-a instigat pe credincioşi la "nesupunere"; a desfăşurat "agitaţie contrarevoluţionară", îndemnându-i pe tineri să boicoteze orice tip de propagandă comunistă anticatolică, ce denigra Biserica şi ierarhia acesteia; a criticat politica regimului Dej de arestare a preoţilor şi persecuţia la care erau supuşi franciscanii; a folosit la predici unele expresii "tendenţioase" la adresa regimului comunist; a purtat corespondenţă cu pr. Bonaventura Morariu, aflat la Roma; a ascultat posturi de radio occidentale, comentând tendenţios ştirile acestora; a difuzat literatură religioasă, catalogată drept "interzisă"; a contribuit lunar cu 50 de lei drept ajutor pentru preoţii aflaţi cu domiciliu obligatoriu. În accepţiunea anchetatorilor Securităţii, prin aceste activităţi, pr. Iosif Budău ar fi urmărit "să împiedice desăvârşirea construirii socialismului şi răsturnarea puterii democrat-populare" din România. După un proces-farsă judiciară, Tribunalul Militar Iaşi "în deplasare la Bacău" (preşedinte fiind Ioan Hoza) l-a condamnat, la 27 februarie 1963, pe pr. Budău la şapte ani de închisoare. La 30 aprilie, Tribunalul Regiunii Militare Bucureşti a admis la recurs reducerea pedepsei la patru ani de închisoare. De menţionat faptul că pr. I. Budău a fost condamnat într-un "lot" din care mai făceau parte pr. Petru Mârţ, pr. Mihai Ianuş Chici şi Ana Nodit, soră medicală. La 13 martie 1964, deţinutul Iosif Budău a fost transferat de la Penitenciarul Bacău, trecând pe la Jilava, în lagărele de muncă Giurgeni şi Ostrov, fiind obligat să lucreze în agricultură, în "coloniile de muncă" Strimba şi Salcia. Peste puţin timp, la 31 iulie 1964 avea să fie graţiat de restul pedepsei, pe fondul graţierilor generale din acel an. După eliberare, şi-a desfăşurat activitatea în parohiile Văleni şi Horgeşti (1964-1989), fiind în toată această perioadă urmărit din nou prin dosar de către Securitatea regimului Ceauşescu. În anul 1990, s-a stabilit în conventul din Luizi-Călugăra, unde a murit în ziua de 10 noiembrie 2003, fiind înmormântat în aceeaşi localitate. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 3/2012, p. 11)

înapoi la pagina precedentă