Pr. Gabor Iosif, OFMConv. Născut la: 01.04.1922, Tamaseni Hirotonit la: 08.12.1954, Oradea Decedat la: 04.11.1988, Luizi-Calugara Înmormântat la: Luizi-Calugara Obs: Cercetator istoric
4 noiembrie 1988 433. Pr. Iosif Gabor Născut la Tămăşeni la 1 aprilie 1922, a intrat în Seminarul franciscan din Hălăuceşti în anul 1936, unde o dată cu cursurile seminariale a făcut şi cursurile liceale de stat, pe care nu le-a mai încheiat din cauza Celui de al Doilea Război Mondial. Cu această ocazie el a fost încorporat la Şcoala de Subofiţeri de Administraţie la Odobeşti. Când a revenit, a urmat noviciatul la Săbăoani, depunând profesiunea religioasă la 29 octombrie 1946. A continuat studiile teologice la Luizi-Călugăra şi la Oradea în ritul greco-catolic (un an), după care a fost arestat şi a executat trei ani şi jumătate de închisoare. Profesiunea solemnă a făcut-o la 14 iunie 1954 (în secret), iar la 8 decembrie a aceluiaşi an a fost hirotonit preot la Oradea de către episcopul Fiedler. La 1 ianuarie 1955 şi-a început activitatea pastorală mai întâi ca vicar (cinci luni) la catedrala "Sf. Iosif" din Bucureşti; un an şi o lună la Adjudeni; o lună la Galaţi; un an şi o lună la Huşi. De la 1 octombrie 1957 a devenit paroh: nouă luni la Fărcăşeni, doi ani şi cinci luni la Cotnari, 10 ani şi 10 luni la Nisiporeşti, cinci ani şi trei luni la Frumoasa, un an şi trei luni la Izvoarele-Răchiteni. De la 1 ianuarie 1978 până la 1 mai 1983 a fost şef la serviciul administrativ al Arhiepiscopiei de Bucureşti, totodată şi vicar parohial; apoi un an şi patru luni a fost vicar la Baraţi-Bacău; patru ani şi o lună vicar la Luizi-Călugăra. A fost înmormântat în cimitirul parohial Luizi-Călugăra. A fost un pasionat şi neobosit cercetător al trecutului istoric, lăsând 101 titluri de lucrări în manuscris cu aproape 12.000 de pagini dactilografiate A4. Printre lucrările sale de referinţă se află "Dicţionarul istoric al localităţilor catolice din Moldova şi Bucovina", 642 de pagini, definitivate pentru a fi tipărite la 23 noiembrie 1987, lucrare prescurtată care a fost tipărită în 1996 în 308 pagini la Editura "Conexiuni" Bacău. * * * Figuri ilustre S-a născut în 1922 la Tămăşeni, fiind nepot al Mons. Anton Gabor, fondatorul "Presei Bune" de la Iaşi. A urmat cursurile Seminarului Franciscan de la Hălăuceşti şi ale academiilor teologice de la Luizi-Călugăra şi Oradea, studiu pe care l-a întrerupt în 1948. Un an mai târziu a fost arestat de Securitate, executând trei ani de detenţie. A fost hirotonit preot la Oradea, în 1954, de către episcopul Fiedler. A activat în parohiile Bucureşti (catedrala "Sfântul Iosif"), Adjudeni, Galaţi, Huşi, Fărcăşeni, Cotnari, Nisiporeşti, Frumoasa, Izvoarele, Răchiteni, Baraţi şi Luizi-Călugăra. Moare la 4 noiembrie 1988 la Luizi-Călugăra. În paralel cu activitatea pastorală, pr. Iosif Gabor a desfăşurat ample cercetări în arhivele româneşti, elaborând numeroase studii şi articole, majoritatea rămase în manuscris. Într-un medalion pe care pr. prof. Anton Despinescu i l-a dedicat în Buletin istoric nr. 1, acesta menţiona faptul că "o preţuire deosebită merită neobositul cercetător de arhive, preotul Iosif Gabor, OFMConv., de fericită amintire". Cu acest prilej, pr. Anton Despinescu a realizat şi un inventar al vastei opere istoriografice a lui I. Gabor, ce însumează 101 titluri de lucrări (cca. 12.000 de pagini format A4 dactilografiate). După 1990, a început recuperarea editorială a acestei opere istoriografice, fiind tipărite până în prezent lucrările: Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova (1996) şi Necrolog (2001). În acelaşi timp, revistele diecezane de istorie ecleziastică Buletin istoric şi Pro memoria şi-au făcut un titlu de onoare din a publica, în fiecare număr, studii şi articole din opera istoriografică a ilustrului nostru predecesor. De menţionat însă faptul că proiectul cultural şi ştiinţific al celor două prestigioase publicaţii prevede continuarea publicării de studii şi articole scrise de I. Gabor, la rubrica "Restituiri istoriografice", cunoscut fiind faptul că în anii regimului ateu-comunist nu s-au putut tipări aceste lucrări. De asemenea, Departamentul de Istorie de pe lângă Episcopia Romano-Catolică de Iaşi are în programul său editorial pe anul 2007 şi publicarea volumului al doilea din monumentala lucrare a lui I. Gabor, Ierarhia Catolică a Moldovei, volum ce a fost dedicat Episcopiei de Bacău. Tipărirea acestei lucrări este prilejuită de împlinirea, anul viitor, a 400 de ani de la fondarea Episcopiei de Bacău (1607), eveniment de mare reverberaţie spirituală în viaţa Diecezei de Iaşi. Cele mai multe dintre lucrările lui I. Gabor sunt realizate sub forma unor monografii dedicate unor sate, comunităţi şi biserici catolice din Dieceza de Iaşi şi Arhidieceza de Bucureşti. Numeroase alte lucrări sunt dedicate unor personalităţi catolice româneşti, vieţi de sfinţi, instituţii de cultură şi şcolare, momente sociale din viaţa catolicilor români ş.a. Una dintre cele mai importante lucrări ale lui I. Gabor rămâne Dicţionarul menţionat mai sus, la care a lucrat peste două decenii, o capodoperă a istoriografiei catolice româneşti. Cartea fost tipărită la Bacău în anul 1996 şi prezintă denumirile şi descrierile a 405 localităţi în care s-au aflat sau în care se află comunităţi parohiale catolice. Este în realitate o colecţie de minimonografii, titlu bibliografic însă obligatoriu pentru orice istoric şi cercetător care doreşte să iniţieze cercetări istorice privind istoria Bisericii noastre locale. De altfel, pr. I. Gabor s-a remarcat printr-o bună îmbinare a surselor arhivistice inedite cu bibliografiile de specialitate, româneşti şi străine, rezultatul fiind lucrări ştiinţifice de amplu interes pentru cultura noastră catolică. Pr. I. Gabor face parte din galeria marilor personalităţi culturale ale Bisericii locale, şi în cele mai multe domenii ale cercetării istorice el rămâne un pionier şi un deschizător de drumuri. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 5/2006, p. 11) * * * Preotul franciscan Iosif Gabor s-a născut la Tămăşeni la 1 aprilie 1922 şi a urmat studiile teologice, cu întrerupere, la Seminariile din Hălăuceşti, Luizi-Călugăra şi Oradea. A fost hirotonit la 8 decembrie 1954 la Oradea, activând apoi la catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti şi în parohiile Adjudeni, Galaţi, Fărcăşeni, Cotnari, Nisiporeşti, Frumoasa, Izvoare (IS), Luizi-Călugăra şi Baraţi. A murit la 4 noiembrie 1988, fiind înmormântat la Luizi-Călugăra. Pr. Iosif Gabor este autorul unei opere ştiinţifice impresionante - circa 101 titluri de lucrări - în care tratează subiecte de istoria Bisericii Catolice din Moldova şi Valahia. În anul 1949 a fost arestat de Securitate şi deferit Tribunalului Militar Galaţi care l-a condamnat la patru ani de închisoare corecţională pentru "uneltire contra ordinii sociale". Motivul arestării era acela că Securitatea îl bănuia că ar fi luat parte în anii 1948-1949 la difuzarea manifestului anticomunist redactat de organizaţia "Partizanii României Creştine" din Sagna. A fost încarcerat în penitenciarele din Bacău, Galaţi şi Poarta Albă. În anul 1957, Securitatea i-a deschis dosar de urmărire informativă, deoarece îl suspecta de legături cu unii preoţi greco-catolici, dar şi cu preoţi romano-catolici din Roma (Italia), prin intermediul Legaţiei Italiei la Bucureşti. În perioada următoare va fi acuzat de păstrarea unor legături cu surori franciscane şi cu grupul preoţilor din lotul de arestaţi Albert-Dămoc-Budău. De asemenea, va fi acuzat că l-a ajutat pe ep. Ioan Ploscaru, care deţinea literatură religioasă ("Predicile" lui Colombo, "Ordo" ş.a.), şi că a redactat unele lucrări de spiritualitate destinate preoţilor şi măicuţelor ("Popas", "Tu eşti preot în veci" ş.a.). Supravegherea informativă permanentă şi teama de a fi arestat din nou l-a determinat pe pr. I. Gabor să distrugă, prin ardere, unele manuscrise, inclusiv trei albume de fotografii. De asemenea, în anul 1962, pr. Gabor a fost anchetat în cazul procesului lotului Albert-Dămoc-Budău, iar un an mai târziu, Securitatea i-a închis dosarul individual pe motiv că nu existau suficiente probe pentru a fi arestat. Dosarul de urmărire informativă a fost redeschis în anul 1979, în contextul izbucnirii scandalului legat de publicarea în Italia a unui articol în care era descrisă situaţia Bisericii Catolice din Moldova, pr. I. Gabor fiind suspectat - eronat - de a fi autorul articolului în cauză. Totodată, Securitatea era la curent cu faptul că cel urmărit întocmise în perioada respectivă un dicţionar al localităţilor catolice din Moldova, dar şi numeroase monografii dedicate unor parohii catolice din Moldova şi Valahia, lucrări pe care securiştii le etichetaseră iniţial drept "scrieri cu conţinut ostil la adresa orânduirii noastre socialiste". Din nou, dosarul va fi închis în anul 1985, dată la care aceiaşi securişti trăgeau concluzia că "scrierile pr. I. Gabor au un conţinut corect şi se bazează pe realitatea istorică". Privitor la faptul că în timpul vieţii sale pr. I. Gabor nu şi-a publicat lucrările istorice, se pare că acest lucru a fost cauzat de propria sa decizie de a fi precaut, aşa cum rezultă dintr-un document din anul 1979 în care un ofiţer relata următoarele: "Nu doreşte să publice lucrările. Scrierile sale sunt pentru posteritate!". Aceeaşi atitudine de precauţie l-a determinat să refuze întocmirea unei lucrări dedicate preoţilor catolici care au suferit prigoana închisorilor comuniste. (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 3/2011, p. 11)

înapoi la pagina precedentă