Ep. Robu Mihai Născut la: 10.04.1884, Sabaoani Hirotonit la: 07.04.1907, - Decedat la: 27.09.1944, Finis (lânga Beius) Înmormântat la: - Obs: Episcop de Iasi, consacrat fiind la data de 20 septembrie 1925. A fost reînhumat la 3 martie 1964 î
26 septembrie 1944 369. Ep. Mihai Robu Preasfinţitul episcop Mihai Robu s-a născut la Săbăoani în ziua de 10 aprilie 1884 şi în ziua de 24 august 1894 a intrat în Seminarul episcopal din Iaşi. A fost sfinţit preot la 7 aprilie 1907 şi toată activitatea sa preoţească - cu excepţia unui mic interval de timp din Primul Război Mondial, când l-a suplinit pe parohul din Văleni - şi-a desfăşurat-o la Iaşi. Aici a fost mai întâi profesor la seminar şi apoi secretarul episcopului Alexandru Th. Cisar. La 5 iulie 1925 a fost numit episcop de Iaşi şi consacrat la 20 septembrie 1925. S-a străduit mult pentru sporirea numărului preoţilor şi refacerea bisericilor. În timpul lui au trecut la Episcopia de Iaşi parohiile din Bucovina, care până în anul 1930 au aparţinut de Arhiepiscopia de Lemberg. În vara anului 1944 s-a retras din faţa frontului şi a urmat bunurile episcopiei şi ale seminarului evacuate la Episcopia Unită de la Beiuş. După 23 august 1944, la contraofensiva trupelor hortiste, s-a refugiat în Munţii Beiuşului. Din cauza timpului nefavorabil a contractat o pneumonie galopantă şi a murit la Finiş. A fost înmormântat în cimitirul greco-catolic din oraşul Beiuş. În iarna??? anului 1964 osemintele lui au fost reînhumate - sub amvon - în catedrala din Iaşi. A fost primul episcop moldovean al Episcopiei de Iaşi. Pe lespede: reînhumat de Petru Pleşca la 3 martie 1964 * * * Figuri ilustre Primul episcop indigen al Diecezei de Iaşi, Mons. Mihai Robu, s-a născut în satul Săbăoani, judeţul Neamţ, la 10 aprilie 1884. După absolvirea cursurilor primare în localitatea natală, a fost admis la Seminarul diecezan din Iaşi în toamna anului 1894, fiind al 34-lea tânăr indigen care a cerut să devină preot pentru catolicii din Moldova. În seminar, Mihai Robu a fost un student silitor, dar şi evlavios. Într-adevăr, pe lângă dogma Bisericii, el a aprofundat cu succes şi diverse limbi (latina, italiana, franceza şi germana); în cronica seminarului este mereu amintit în funcţia de sacristan, fapt ce confirmă grija pe care o avea, încă din perioada formării la preoţie, pentru celebrarea misterelor sacre. Mihai Robu a primit hirotonirea diaconală la 19 noiembrie 1906, iar pe cea sacerdotală la 7 aprilie 1907, prin impunerea mâinilor primului episcop de Iaşi, Mons. Nicolae Iosif Camilli (1884-1894 şi 1904-1915). Încă din ianuarie 1907 el fusese numit prefect pentru seminariştii din Iaşi. Până la începerea Primului Război Mondial, pr. Mihai Robu a fost profesor şi formator în Seminarul diecezan, iar după anul 1914, cursurile seminariale fiind întrerupte, a slujit ca paroh în comunităţile din Văleni, Faraoani şi Bacău. În timpul războiului prima grijă a pr. Mihai era aceea de a-i întări pe cei care aveau de suferit în urma luptelor (răniţi, văduve, orfani etc.). În anul 1920, pr. Mihai Robu a fost numit secretar al ep. Alexandru Theodor Cisar. În plus, a revenit în seminarul diecezan (redeschis la 18 octombrie 1920) pentru a-şi relua misiunea de formator şi profesor. De remarcat faptul că, deşi ocupa diverse funcţii, pr. Mihai Robu a colaborat încă de la început cu redacţia revistei diecezane "Lumina creştinului", prin publicarea unor articole care aveau ca scop evoluţia culturală şi spirituală a catolicilor din Moldova. Episcopul Al. Th. Cisar a obţinut de la Sfântul Scaun, la începutul anului 1924, distincţii preţioase pentru pr. Mihai Robu şi pentru alţi trei preoţi. Cităm un fragment din scrisoarea circulară (nr. 2614 din 22 februarie 1924) prin care amintitul episcop aducea acest lucru la cunoştinţa preoţilor şi credincioşilor din Moldova: "Sfântul Părinte a binevoit să acorde distincţii pontificale la patru dintre preoţii Eparhiei de Iaşi. Acestea sunt cele dintâi onorificenţe date de Sfântul Scaun apostolic clerului nostru indigen... Vă facem deci cunoscut că prin decretele date la 5.02.1924 au fost numiţi camerieri secreţi, supranumerari ai Sanctităţii sale papa Pius al XI-lea, următorii: Preacucernicia sa Ioan Bogleş, decan de Siret şi paroh de Gherăeşti, Preacucernicia sa dr. Anton Gabor, directorul şcolii din Iaşi şi redactor al revistei Lumina creştinului, Preacucernicia sa dr. Marcu Glaser, decan de Basarabia şi paroh de Chişinău, şi Preacucernicia sa Mihai Robu, secretar episcopal". În urma demisiei din scaunul arhiepiscopal de Bucureşti a lui Raymund Netzhammer (1924), Sfântul Scaun l-a numit pe episcopul de Iaşi Al. Th. Cisar arhiepiscop de Bucureşti, acesta rămânând însă şi la conducerea Diecezei de Iaşi ca administrator apostolic. La 7 mai 1925, Mons. Mihai Robu a fost numit episcop de Iaşi, fiind prezentat Sfântului Scaun de către noul arhiepiscop de Bucureşti, Mons. Cisar. Episcopul Mihai Robu a slujit Dieceza de Iaşi până la moartea sa (27 septembrie 1944). Din cauza Celui de-al Doilea Război Mondial, a fost nevoit, în anul 1944, să se refugieze la Beiuş, unde a murit. A fost înmormântat în cimitirul din acelaşi oraş la 29 septembrie, iar în anul 1964 osemintele sale au fost aduse la Iaşi şi reînhumate în catedrala "Adormirea Maicii Domnului". (Pr. dr. Fabian Doboş, în Lumina creştinului, nr. 7/2010, p. 11)

înapoi la pagina precedentă