Mons. Romila Dumitru Născut la: 13.05.1897, Husi-Corni Hirotonit la: 15.04.1922, Roma Decedat la: 23.01.1965, Iasi Înmormântat la: Iasi, în cimitirul Eternitatea
* * * Figuri ilustre S-a născut la 13 mai 1897 la Huşi-Corni, părinţii săi fiind Ilie şi Elisabeta. A urmat cursurile Seminarului din Iaşi şi pe cele ale Colegiului Urbaniana din Roma. A fost sfinţit preot la Roma în anul 1922, iar după revenirea în ţară a activat în administraţia centrală a Episcopiei de Iaşi, ocupând funcţiile de administrator al bunurilor episcopiei, paroh al catedralei "Adormirea Maicii Domnului", decan districtual de Iaşi, membru în Consiliul de Administraţie al Institutului "Presa Bună" ş.a. O mărturie a episcopului martir Anton Durcovici, datând din august 1948, confirmă faptul că la acea dată Mons. Dumitru Romila era arestat: "Mons. Dumitru Romila de la Episcopia de Iaşi, care este arestat sub acuzaţia falsă de a fi sabotor economic, primeşte zilnic propuneri de a trece la ortodoxism în schimbul libertăţii sale, dar acesta se menţine pe poziţie". Se cuvine menţionat faptul că arestarea Mons. Dumitru Romila a survenit ca urmare a controlului efectuat la 28 iunie 1948 la sediul episcopiei de inspectori de la Controlul Economic Iaşi, care constataseră existenţa în pivniţele palatului a unei cantităţi de vin vechi nobil, producţia anului 1945. Inspectorul Anton Heleşteanu l-a declarat pe Mons. D. Romila vinovat de încălcarea Legii 351/1945 (Legea sabotajului) prin "nedeclararea la stoc" a vinului respectiv, confiscat ulterior de autorităţile comuniste. Ca urmare a acestor acuzaţii, Mons. D. Romila a fost arestat, iar la 26 august 1948 ziarul "Scânteia" a publicat un articol denigrator la adresa sa şi a rectorului Seminarului diecezan, A. Trifaş. Sesizat de apariţia acestui articol, Ministerul Cultelor a suspendat salariul celor doi preoţi. Episcopul Anton Durcovici l-a disculpat însă pe Mons. D. Romila, arătând că în calitatea sa de administrator al bunurilor episcopiei, cel în cauză nu era obligat să declare "la stoc" existenţa vinului respectiv. În timpul procesului, unul dintre judecători, Ioan Coţovanu, a exprimat o opinie separată, declarând că Mons. D. Romila nu putea fi acuzat de încălcarea Legii sabotajului deoarece vinul provenea din recolta proprie şi că nu fusese destinat comercializării, ci deservirii parohiilor din Dieceza de Iaşi. La 21 aprilie 1949, Monseniorul a fost condamnat la închisoare, amânând un timp executarea pedepsei din motive medicale. Astfel, în august şi decembrie 1948, respectiv mai 1949, mai multe comisii medico-legale constataseră faptul că Mons. D. Romila, grav bolnav la acea dată, nu putea suporta regimul penitenciar şi că avea nevoie de tratament spitalicesc. Într-adevăr, momentele dramatice ale arestului preventiv i-au agravat suferinţa, iar în perioada decembrie 1948 - iunie 1949 Mons. D. Romila s-a aflat internat la Spitalul nr. 1 Iaşi, unde a fost consultat de medicii V. Buţureanu, Gh. Chipail şi V. Hurghişiu. În pofida investigaţiilor efectuate timp de mai mulţi ani în arhivele judecătoreşti ieşene nu am descoperit dosarul penal şi cel penitenciar al Mons. D. Romila. Potrivit propriei sale declaraţii, Mons. D. Romila a fost condamnat la şase luni de închisoare corecţională, pe care a executat-o în perioada iunie - decembrie 1949. A activat ulterior la Butea (1951-1956) şi apoi la Tămăşeni, ca preot extrabugetar, dovedindu-se duhovnic râvnic şi plin de zel în îndeplinirea misiunii sacerdotale. A murit la 23 ianuarie 1965, fiind înmormântat în cimitirul "Eternitatea" din Iaşi. La 19 februarie 1949, ep. Anton Durcovici a ţinut să-l omagieze pe Mons. D. Romila, scriindu-i următoarele: "După 26 de ani de muncă încordată, depusă fără preget pentru binele parohiei şi al eparhiei întregi, am fi voit cu toţii (...) să aveţi răsplata bine meritată. Dumnezeu însă a dispus altfel în pronia sa nepătrunsă; a voit ca el singur să vă fie mângâierea şi "merces magna nimis" (răsplată mai mare n.n.). Cu cât o anumită lume a căutat pe nedrept să vă coboare, cu atât cel preadrept vă va înălţa şi copleşi cu darurile sale (...)". (Dr. Dănuţ Doboş, în Lumina creştinului, nr. 3/2008, p. 11) * * * Necrolog 23 ian 1965 30. Mons. Dumitru Romila S-a născut în Huşi-Corni, în ziua de 13 mai 1897. În ziua de 4 octombrie 1907 a intrat în Seminarul din Iaşi. Din cauza războiului, în perioada 1916-1918 a întrerupt studiile pentru a sluji ca soldat sanitar în spitalele militare. După război a plecat la Roma pentru studiile superioare în Colegiul "De Propaganda Fide", unde a fost sfinţit preot în anul 1922. Întors în ţară, activitatea preoţească a desfăşurat-o la Iaşi, fiind folosit în administraţia centrală a episcopiei, apoi ca paroh al bisericii catedrale şi protopop districtual. În 1938 a fost operat în Germania de tumoare cerebrală, în urma căreia a rămas cu o paralizie la un picior, infirmitate îndelungată pe care a suportat-o cu resemnare şi adânc spirit creştinesc până la moarte. Sporadic a mai stat la Butea şi Gherăeşti, peste tot fiind un duhovnic râvnic şi mult căutat de credincioşi. La 30 martie 1939 a fost numit camerier papal. A fost înmormântat în cimitirul "Eternitatea".

înapoi la pagina precedentă