S-a născut la 2 august 1954 la Horlești, județul Iași; a primit formarea preoțească în Seminarul din Iași, fiind hirotonit preot la 29 iunie 1979. A activat ca vicar parohial la Tămășeni, Adjudeni, apoi ca paroh la Galbeni, iar în octombrie 1986 a revenit la Adjudeni în calitate de paroh. În calitate de vicar, a participat alături de părintele Dumitru Adămuț la ridicarea bisericii din Adjudeni, pentru a-i reveni apoi, în calitate de paroh, misiunea terminării lucrărilor. A dus la bun sfârșit lucrările de la noua casă parohială, iar imediat, după schimbările din decembrie 1989, a inițiat ridicarea unei grădinițe și a unui oratoriu pentru educarea copiilor și tinerilor din Adjudeni. Paralel cu aceste construcții era conștient că trebuie să zidească și "biserica" din sufletele credincioșilor; pentru aceasta nu a cruțat nici un efort, fiind la dispoziția credincioșilor, mai ales pentru a-i împăca cu Dumnezeu în sacramentul Pocăinței. În 1994 a fost numit vicar episcopal al Diecezei de Iași pentru problemele administrative și construcții de biserici. A participat și a intervenit cu competență la toate bisericile aflate în construire în dieceză, coordonând bunul mers al acestor lăcașuri sfinte. Din luna decembrie 1995 a început un drum de suferință care s-a intensificat pe măsura trecerii timpului.
La 3 iulie 1996 a decedat. A fost înmormântat în satul natal, Horlești.
* * *
Necrolog
3 iulie
1996
250. Mons. Ioan Lucaci
S-a născut la 2 august 1954 la Horlești-Iași. A intrat în Seminarul din Iași, unde a urmat cursurile filozofice și teologice și a fost sfințit preot la 29 iunie 1979. A activat ca vicar parohial la Tămășeni și la Adjudeni; apoi a fost paroh la Galbeni-Bacău, iar în octombrie 1986 a revenit la Adjudeni în calitate de paroh. Ca vicar, a participat alături de pr. Dumitru Adămuț la ridicarea bisericii din Adjudeni, pentru a-i reveni apoi, ca paroh, misiunea terminării lucrărilor. A dus la bun sfârșit lucrările de la noua casă parohială, iar imediat după schimbările din decembrie 1989, a inițiat ridicarea unei grădinițe și a unui oratoriu pentru educarea copiilor și tinerilor din Adjudeni. Paralel cu construcțiile materiale s-a ocupat intensiv de formarea sufletelor credincioșilor. În 1994 a fost numit vicar episcopal al Diecezei de Iași pentru probleme administrative și construcții de biserici. Din decembrie 1995 a început un drum de suferință, care s-a încheiat cu trecerea la cele veșnice. A fost înmormântat în satul său natal.