Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală

 PAROHIA 

Roman - Sfânta Tereza a Pruncului Isus

Adresa: Str. Ștefan cel Mare, nr. 228,
611040-Roman, jud. Neamț
Tel.: + fax 0233/741194
E-mail: romansfantatereza@ercis.ro
www.parohiasfterezaroman.ro
Înființare: reînființată în anul 1949
Statistică: Familii: 918 (491 înt. + 427 jum.)
Credincioși: 2240
Botezuri: 21
Prima Împărtășanie: 13
Miruiți: 55
Căsătorii: 6
Căsătorii mixte: 12
Înmormântări: 13
Istoric: Biserică zidită în perioada 1927-1942, sfințită în anul 1942, renovată în perioada 1998-2008, resfințită la 12 octombrie 2008.

Liturghii: d: 07.00; 09.00; 11.00; 18.00; s: 07.00; 11.00; 18.00; z: 07.00; 18.00; spital: d, s: 15.00
Preoți: Paroh

[ foto ]
pr. Bilboc Sebastian


Vicar

[ foto ]
pr. Gabor Paul-Alexandru


Preot colaborator

[ foto ]
pr. Florea Cătălin


<< .... >>

Prezentare

(Lumina creștinului, aprilie 1997, p. 12)

Prezența creștinilor catolici la Roman este atestată istoric încă din sec. XV-XVI. La 20 august 1571 Gh. Vasari, secretarul episcopului din Camenița, scria nunțiului din Polonia despre convertirea de la husitism a celor (cca. 2000) din Huși, Roman și din cinci sate din jurul Romanului. Vasari cere, în aceeași scrisoare, misionari pentru păstorirea lor. Se precizează că aceste comunități au stat 150 de ani sub husiți. Se știe că husiții nu au avut prozeliți printre ortodocși, ci numai printre catolici. Așadar, aceste așezări au fost catolice în momentul declanșării prozelitismului husit în Moldova în anul 1420, în vremea lui Alexandru cel Bun.

La 2 februarie 1589, printr-un decret al domnitorului Petru Șchiopu, bisericile din Roman, Piatra și din satele catolice din împrejurimi au fost luate înapoi de la protestanți și redate catolicilor.

Despre un "oraș frumos care se cheamă Roman" amintește și călugărul minorit observant Andrei Bogoslavic, în "Relația" sa din anul 1623. La acea dată aici erau 72 de familii catolice care avea o biserică închinată sfântului apostol Petru. Acești catolici "au și preot și vorbesc românește mai mult decât altă limbă".

Timpurile grele care au urmat au făcut ca acest număr de familii catolice să scadă treptat. În 1670 mai erau "doar două case de catolici", cum notează misionarul Giovanni Battista del Monte Santa Maria. Liturghia era celebrată în bisericuța de lemn a Romanului care avea "odăjdii bune, potire și cruce de argint", procurate de către preotul misionar din Săbăoani.

După 1680 întreaga Moldovă trece printr-o perioadă neîntreruptă de invazii și război. Incursiunile devastatoare ale turcilor, polonezilor, apoi în 1717 ale tătarilor au făcut ca, în decurs de o jumătate de secol, creștinii catolici moldoveni să fie nevoiți să se refugieze în pădurile ce ofereau un oarecare adăpost și siguranță, sau să fugă peste munți. Pentru o lungă perioadă de timp nu mai avem informații despre viața catolicilor din Roman.

Către 1846 episcopul Paul Sardi se preocupă pentru construirea în Roman a unei noi biserici. În acest scop, în vara acelui an cumpără în centrul orașului, o casă cu grădină și curte. El intenționa ca în jurul bisericii să se amenajeze și un loc pentru cimitir. În acel moment, în oraș erau 80 de familii catolice. În anul următor episcopul va mai cumpăra o clădire care, ulterior, va fi transformată în capelă, iar locul cumpărat inițial, va rămâne doar pentru cimitir.

Episcopul De Stefano va continua și el să strângă fonduri pentru construirea unui lăcaș de cult pentru comunitatea din Roman. Eforturi deosebite în acest sens a depus și parohul din Săbăoani, Leopald Rossi, care a preluat și extins activitatea de strângere a celor necesare construirii unei biserici în oraș. Odată cu plecarea misionarului italian însă, în 1863, tot ceea ce adunase acesta a fost folosit în alte scopuri, deși numărul creștinilor catolici din Roman începuse să crească. Motivul era venirea personalului tehnico-administrativ de la stația de cale ferată și deschiderea fabricii de zahăr din localitate.

Deși nu a durat mult timp, un element aparte constituie funcționarea unei școli elementare catolice în Roman, între anii 1878-1880. Profesoară era Bernardina Verat și s-a preocupat împreună cu alte două persoane, de educarea a 20 de eleve. Inițial, această experiență trebuia să fie model și pentru alte școli catolice din Moldova.

În 1904 Episcopia de Iași lansează un apel către toți credincioșii de pe valea Siretului de a contribui la ridicarea unei biserici în Roman. Începută abia după terminarea primului război mondial, construcția se va termina în anul 1942, cu o deosebită contribuție financiară din partea catolicilor de la fabrica de zahăr și de la căile ferate.

Romanul a devenit centru parohial în anul 1950, prin dezmembrare de Parohia Tămășeni. În acel an paroh la Tămășeni era părintele Mihai Chelaru care actualmente este preot pensionar la Roman.

Primul paroh la Roman a fost părintele Bișoc Anton, actualmente pensionar căruia i s-a încredințat spre păstorire familiile catolice din Voievodeasa-Bucovina (filială la Parohia catolică Rădăuți). La această dată în oraș erau circa 400 de familii, din care majoritatea erau angajații fabricii de zahăr printre care și directorul fabricii, olandezul Wanlen. În anii care au urmat, comunitatea s-a mărit datorită numărului mare de catolici din satele din împrejurimi care aveau serviciul la Roman și din care foarte mulți și-au întemeiat aici familiile. După 20 de ani, la venirea preotului Gabor pavel în localitate erau aproape 1.000 de familii catolice, iar la plecarea sa acest număr se dublase.

După evenimentele din decembrie 1989 câteva ordine călugărești și-au deschis case la Roman: Ordinul Misionarii Verbiți, Surorile Duhului Sfânt, Surorile Notre Dame de Sion. Deși se confruntă cu greutăți inerente oricărui început de drum, preoții, călugării și surorile prin exemplul și activitatea lor, contribuie într-un mod deosebit la edificarea comunității catolice locale. Un element aparte este prezența și activitatea Ordinului Franciscan care are la Roman un Seminar.

Activitatea pastorală din Roman, atât de diferită și frumoasă, este binecuvântată și susținută de ploaia de haruri pe care Dumnezeu o revarsă zilnic prin mijlocirea sfintei Tereza a Pruncului Isus, patroana Bisericii.

Copiii și tinerii, cateheții și credincioșii, surorile și seminariștii, călugării și preoții, încearcă să răspundă permanent la îndemnul sfintei Tereza: "Fiți mici totdeauna, fiți blânzi și smeriți, ne-ndeamnă Tereza spre-a fi fericiți".

În Roman sunt 3.150 de familii. Biserica e mică pentru acest mae număr de credincioșo. De aceea s-a început construirea unei noi biserici, unde se celebrează două sfinte Liturghii în fiecare duminică, la subsol. Hramul noii bisericii va fi Inima Neprihănită a Mariei.

Pr. Marcelin Rotaru



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat