Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală

 PAROHIA 

Poiana Micului - Preasfânta Inimă a lui Isus

Adresa: Str. Principală, nr. 73, com. Mănăstirea Humorului,
727357-Poiana Micului, jud. Suceava
Tel.: 0753/669993; 0330/116899
E-mail: poianamicului@ercis.ro
www.poianamicului.ro
Înființare: reînființată în anul 1989
Statistică: Familii: 181 (131 înt. + 50 jum.)
Credincioși: 518
Botezuri: 4
Prima Împărtășanie: 2
Miruiți: -
Căsătorii: 5
Înmormântări: 2
Istoric: Biserica "Sfântul Ioan Paul al II-lea", zidită în perioada 2008-2011, sfințită la 21 mai 2011; biserica veche zidită în perioada 1944-1964, sfințită în anul 1964.

Liturghii: s: 11.00; biserica Sf. Ioan Paul al II-lea: d: 11.00; s: 18.00; z: 18.00
Preoți: Paroh

[ foto ]
pr. Butnaru Alin-Cătălin


<< .... >>

Prezentare

(Lumina creștinului, martie 2001, p. 11)

Satul Poiana Micului este așezat pe valea pârâului Humor, care se scurge ca într-o covată printre obcinile munților răsăriteni. La vărsarea pârâului Humor în râul Moldova se întinde orașul cu numele acestui pârâu, Gura Humorului. Pornind din acest oraș pe cursul apei în sus, la o distanță de circa 5 km întâlnim satul Mănăstirea Humorului. Mai sus cu circa 8 km este amplasat satul Poiana Micului, localitate ce se întinde între versanții colinelor, de-a lungul albiei pârâului, pe o distanță de 10 km. La mijlocul satului, adică la km 5, întâlnim cimitirul cu biserica, ce străjuiește pe parohienii răposați.

Satul s-a format în jurul anul 1830, când aproximativ 40 de familii poloneze din ținutul Cieszyn, Silezia superioară, au venit din Polonia și s-au stabilit aici. În mijlocul codrilor, unde au fost repartizați de comisia din Cernăuți, ei au găsit o mică poiană cu un cioban care se numea Micu. De aici se trage și numele satului. Venind tot din zonă muntoasă, polonezii se pricepeau să defrișeze terenurile, să practice exploatarea lemnului, să crească animale și să cultive pământul. După construirea locuințelor, au ridicat și o capelă pentru rugăciune. Lunar, aici se celebra sfânta Liturghie de preotul care venea de la Cacica.

După șapte ani, în 1837, a venit un alt val de coloniști. Erau familii de germani, circa 40, veniți din munții Sudeți. Ei au ocupat partea de sus a cursului apei Humor. Acum, fiind mai mulți, era nevoie de o capelă mai mare. Capela au ridicat-o din lemn, în mijlocul satului, având de data aceasta și un paroh. Liturghia se celebra în limba latină, iar predica și evanghelia erau tălmăcite în limbile polonă și germană. Primii preoți au fost: I. Gorak, I. Muszynski, A. Zoles, I. Gmoch, F. Bazal și B. Garbicz.

În anul 1887 s-a început construirea unei biserici de zid sub coordonarea părintelui Andrei Zoles. Biserica s-a ridicat din piatră și a fost sfințită în anul 1894. În apropierea bisericii a fost ridicată și o școală, unde se preda în limba germană și polonă.

Între anii 1891 și 1896 au emigrat din Poiana Micului câteva zeci de familii în Bosnia și în Brazilia (Rio-Negro), simțindu-se vădit golul lor. Cu timpul, viața și-a urmat cursul normal și liniștit până la izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial. În vara anului 1939 toate familiile germane au plecat la locurile lor de baștină, împreună cu parohul, rămânând satul și casele goale.

La 1 mai 1944, când nemții se retrăgeau cu frontul spre apus, au dat foc satului și bisericii. Locuitorii satului au reușit să scape de la foc, dar casele, animalele și păsările au ars. Când a venit iarna, locuitorii rămași în sat și-au făcut bordeie în pământ. După această nenorocire au venit seceta și foametea din anul 1946. Strâmtorați de atâtea lipsuri, neavând nimic de pierdut, 94 de familii, cu circa 450 de suflete, au emigrat în Polonia, aproape de meleagurile de unde au migrat strămoșii lor. Restul de familii, cam tot atâtea câte au plecat în Polonia, au rămas pe loc și au construit o biserică în anul 1964.

După plecarea credincioșilor de origine germană, în anul 1939, Poiana Micului a fost filială a Parohiei Gura Humorului, până în anul 1976, când a fost dată în grija Parohiei Solonețu Nou. Între anii 1946 și 1976, a locuit în sat venerabilul părinte Iosif Tălmăcel, care a ajutat mult această comunitate, atât pe plan duhovnicesc cât și pe plan social-economic, fiind specialist în plante medicinale. Dintre ceilalți preoți care au activat la Poiana Micului îi amintim pe: I. Handl, K. Bendz, I. Krucki, I. Breaban și I. Schurgoth. Din anul 1989, satul are preot stabil și anume pe pr. pensionar Cazimir Cotolevici. În anul 2000, în Poiana Micului erau 200 de familii, cu 600 de credincioși, s-au oficiat trei cununii, nouă botezuri și o înmormântare.

Pr. Cazimir Cotolevici

* * *

Sfințirea noii biserici

(Lumina creștinului, mai 2011, p. 13)

Satul Poiana Micului a fost înființat în anul 1894 de către coloniști germani și poloni care au venit în părțile noastre pentru a prelucra lemnul. Așezat pe marginea pârâului Humorel, fiind un sat de munte, el se întinde pe 9 km lungime cu o populație de aproximativ 300 de familii, din care 160 de religie catolică. Biserica existentă, închinată Preasfintei Inimi a lui Isus, a fost ridicată de polonezi și nemți, la kilometrul 5 al localității, în inima localității. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în primăvara anului 1944, biserica a fost arsă din temelii.

Cu sprijinul Episcopiei de Iași, prin vânzarea unui teren din zonă, am pornit fără prea multe garanții financiare în ridicarea acestui lăcaș, iar la 18 iunie 2008 sfințeam piatra de temelie, eveniment la care a fost prezent și PS Petru Gherghel.

Construcția fiind începută, am căutat organizații și persoane dispuse să sprijine financiar acest proiect. Am început cu Polonia. Biserica mariană din Cracovia a fost una dintre locații, unde îl avem drept colaborator pe pr. Stanislav Cuharec din Poiana Micului. Am fost ajutați de credincioșii veniți la hramuri în Suceava, Vatra Dornei și Bacău. Am primit ajutor personal din partea unor prelați, din partea Dom Polski Suceava. Ne-am făcut prieteni în Elveția (fam. Karl și Idda Kempf) prin intermediul pr. Anton Farcaș, de fericită memorie, care au donat vitraliile, altarul (cu picioarele din bronz masiv de 700 de kg și placa de marmură cioplită de 800 de kg), pupitrul (de asemenea, din marmură roșie cioplită) și o parte din băncile bisericii. Ne-au ajutat vechii prieteni și foști locuitori de origine germană din Poiana Micului aflați în Germania (dl. Herman Schuster) care au donat țigla, pardoseala și restul de bănci. Ne-a sprijinit din nou episcopia prin proiectele realizate la Renovabis prin PS Aurel Percă. Bineînțeles, în mod cu totul deosebit au participat credincioșii din Poiana Micului, atât prin donații, cât mai ales prin muncă.

Astfel, la 22 decembrie 2009 am celebrat prima sfântă Liturghie în acest lăcaș, chiar dacă eram cu această construcție la roșu. La 6 august 2010 am inaugurat în mod oficial biserica, moment la care ne-a fost alături PS Aurel Percă.

Biserica măsoară 24 m lungime, 10 m lățime, 5 m până la grindă, 10 m până la acoperiș, turnul ajungând la 18 m. Capacitatea noii construcții este de 180 de persoane.

Aducem mulțumire tuturor celor care ne-au susținut în realizarea acestui proiect, inclusiv firmelor de construcții care s-au perindat, printre care un ajutor deosebit ni l-a dat pr. strabosfor ing. drd. Radu Diaconu. O mulțumire deosebită se îndreaptă și către pr. Iosif Antoci, paroh la biserica Arsenal din Viena, dl. deputat Ghervazen Longer, care a susținut construirea bisericii în mod personal sau prin proiecte finanțate și de Guvernul României. De asemenea, un gând de prețuire, chiar dacă acum este la Domnul, se cuvine pr. Ștefan Babiaș, care ne-a susținut în demersul nostru, ne-a încurajat și ne-a mijlocit și fonduri prin proiecte depuse la Consiliul Județean Suceava. Tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei biserici, le spunem: "Domnul să vă răsplătească!" Sau, cum se spune în limba poloneză: Bóg zaplac!

Noua biserică din Poiana Micului, cu hramul "Fericitul Ioan Paul al II-lea", va fi sfințită la 21 mai 2011, de către ES Stanislaw Dziwisz, cardinal și mitropolit al Cracoviei, în cadrul celebrării care va începe la ora 11.00, la care va fi prezent și PS Petru Gherghel.

Pr. Gabriel Bucur

* * *

Centenarul bisericii din Pleșa

(Lumina creștinului, octombrie 2004, p. 9)

Pentru a șasea oară, în perioada 10-12 septembrie, Uniunea Polonezilor din România cu sediul la Suceava a organizat Zilele Culturii Polone desfășurate sub deviza "Mai aproape unii de alții". A intrat deja în tradiția Zilelor Culturii Polone ca cea de-a treia zi a manifestărilor să fie dedicată unei comunități rurale de polonezi bucovineni. Alegerea s-a oprit, de data aceasta, la satul Pleșa, com. Mănăstirea Humorului. Alegerea a fost motivată de împlinirea a 100 de ani de la sfințirea bisericii din această localitate întemeiată în 1836.

După multe decenii, locuitorii Pleșei și-au văzut visul cu ochii, acela de a avea biserica lor, ea a fost sfințită în 1904 purtând hramul "Sfânta Ana". Pe rând, biserica a aparținut parohiilor Gura Humorului și Solonețu Nou, pentru ca din ianuarie 2003 să fie afiliată Parohiei Poiana Micului, paroh fiind în prezent pr. Marius Bucevschi. În altarul central tronează statueta patroanei satului și bisericii: sfânta Ana.

După 1989, biserica a fost renovată din temelii, iar locuitorii satului au avut cinstea de a primi pe Excelența sa Petru Gherghel, episcop de Iași, care a resfințit biserica în ziua de 26 iunie 1993.

În ziua de 12 septembrie, la ora 12.00, s-a celebrat sfânta Liturghie pentru a marca centenarul bisericii din Pleșa. Au participat invitații la Zilele Culturii Polone, consulul Republicii Polone la București, Marian Borys Sekala, delegația voievodatului Silezia condusă de Jan Grela, delegația voievodatului Lubuski condusă de Edward Fedko, reprezentanți ai autorităților locale, numeroși credincioși din Solonețu Nou, Poiana Micului și alte localități bucovinene, reprezentanți ai comunităților poloneze din Suceava, București, Iași, Constanța. Liturghia a fost oficiată de episcopul Petru Gherghel în prezența prelaților veniți din Polonia: Jerzy Pawlik din Katowice, Tadeusz Pater din Przemy?l, Andrzej Ziólkowski din Cracovia și capelanul muntenilor, Czadca, Wladyslaw Hejmej. Au fost prezenți și preoții Stanislaw Kucharek din Chișinău, originar din Poiana Micului și Ionuț Strejac de la catedrala "Sfântul Iosif" din București. Dintre preoții decanatului de Suceava au fost prezenți: pr. paroh Marius Bucevschi și pr. Ștefan Babiaș.

Prin nota sa religioasă, cea de a treia zi a manifestărilor din cadrul Zilelor Culturii Polone a dovedit, încă o dată, că dimensiunea spirituală face parte integrantă din viața cotidiană a polonezilor. Pentru cei peste 200 de locuitori ai acestui sat izolat pe înălțimile Obcinilor Bucovinei, această zi a reprezentat o sărbătoare cu semnificații deosebite ce nu va fi uitată și despre care se va vorbi încă mult timp de acum înainte ca intrând în tradiția orală ce va fi transmisă din generație în generație.

Stanislava Iachimovschi

Din istoria localității Pleșa

Istoria acestei localități bucovinene este legată de emigrarea muntenilor (górale) din regiunea Czadca, situată la granița slovaco-polonă, în Bucovina. La începutul sec. al XIX-lea (1803) acești munteni s-au așezat la periferia Cernăuțiului (suburbiile Clocucica și Calceanca), dar și în localități ca Tereblecea, Crasna Stara Huta ș.a.

Din cauza condițiilor grele de trai, o parte dintre cei stabiliți aici au decis să se așeze în altă parte a Bucovinei, înaintând în 1835 o petiție administrației districtului Cernăuți prin care cereau să li se aprobe așezarea pe teritoriul domeniului Ilișești, la sud de muntele Pleș (734 m), denumirea transformată fiind ulterior în Pleșa. În urma aprobării cererii, 16 familii de munteni polonezi (24 după alți autori) au întemeiat, în 1836, colonia Pleș, așezată de-a lungul drumului militar austriac, mai la sud de Solonețu Nou.

Numărul locuitorilor Pleșei s-a menținut aproximativ constant, de la întemeierea satului până astăzi. În anul 1857 în Pleșa locuiau 141 de persoane, în 1880 - 217, în 1890 - 216 în 1900 - 210, în 1910 - 254, în 1930 - 259, în 1967 - 250 (47 de familii după Emil Biedrzycki), 210 persoane conform recensământului populației din 7 ianuarie 1992.



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat