Nicoreşti - Sfânta Fecioară Maria Îndurerată
Adresa:	Str. Ştefan cel Mare, nr. 55, com. Pârgăreşti, 607427-Nicoreşti, jud. Bacău Tel.: 0747/407608 E-mail: nicoresti@ercis.ro
Înfiinţare:	1 august 1999
Statistică:	Familii: 193 (129 înt. + 64 jum.) Credincioşi: 542 Botezuri: 10 Prima Împărtăşanie: 8 Miruiţi: 33 Căsătorii: 5 Înmormântări: 9
Istoric:	Biserică zidită în perioada 2002-2007, sfinţită la 6 octombrie 2007; biserica veche, zidită în anul 1912, restaurată după 1944 şi în anul 2010.
Liturghii:	d, s: 09.00; 11.00; z: 18.00 (19.00), miercuri, sâmbătă: 08.00 (07.00); biserica veche: d, s: 09.00
Preoţi:	Paroh pr. Păduraru Eduard-Emilian

A redacta un studiu monografic strict despre satul Nicoreşti (localitate pe care o găsim în documentele Episcopiei Catolice de Iaşi şi sub numele de "Szitás" sau "Sitas") este destul de greu, atât din cauza lipsei surselor bibliografice, cât şi a transferului populaţiei dintr-o zonă în alta, chiar la distanţe de doar câteva sute de metri.

Cercetările arheologice şi documentele istorice ne vorbesc despre o prezenţă umană în această zonă încă din secolul al IV-lea d.C. Mai mult, studiile au confirmat că pe aceste locuri au existat aşezări omeneşti din cele mai vechi timpuri, încă din perioada paleoliticului, aşa cum dovedesc descoperirile arheologice de la Podei, Târgu Ocna, Viişoara, Târgu Trotuş, Coşna, Pârâu Boghii şi Pârgăreşti. Mărturii arhelogice atestă cu certitudine prezenţa populaţiei autohtone daco-romane în a doua jumătate a secolului al IV-lea şi începutul secolului al V-lea, precum şi ocupaţiile de bază ale strămoşiilor, cum ar fi: creşterea animalelor, cultivarea pământului, pescuitul şi meşteşugurile casnice.

Marea invazie tătară din 1241 şi toate incursiunile turcilor din secolele care au urmat - întrucât pe acolo se treceau Munţii Carpaţi - au făcut ca de multe ori populaţia din zonă să se ascundă în păduri, iar când reveneau lângă râul Trotuş căutau alte terenuri pe care să-şi clădească locuinţele, cele vechi fiind mistuite de foc. Toată Valea Trotuşului are o încărcătură istorică prin evenimentele care s-au succedat de-a lungul anilor: în anul 1467 pe aici au trecut armatele invadatoare ale lui Matei Corvin (poalele Coşnei), Ştefan cel Mare organizează mai multe campanii împotriva scaunelor secuieşti din Transilvania. În anul 1600, Mihai Viteazul a trecut prin pasul Oituz şi pe drumul de la poalele Coşnei, după care a înaintat de la Târgu Trotuş spre Bacău.

Aşa se face că Valea Trotuşului şi cea a Oituzului au constituit mereu zone locuite şi chiar "locuri de vamă" pentru comercianţii care treceau din Transilvania în Moldova şi invers. Locul unde este plasat astăzi satul Nicoreşti (care este încorporat în comuna Pârgăreşti, judeţul Bacău) reprezintă un platou al dealurilor ce despart aceste văi, care duc spre Valea Slănicului. Alături de Nicoreşti, comuna Pârgăreşti (în maghiară "Szőlőhegy") cuprinde satele Bahna, Satu-Nou, Pârgăreşti şi Pârâu Boghii. Comuna se află în sud-vestul judeţului Bacău, la sud de oraşul Târgu Ocna, pe malul drept al Trotuşului şi pe malul stâng al afluentului său Oituz. Toate satele comunei sunt străbătute de şoseaua judeţeană DJ 116, care o leagă spre sud de Oituz (unde se termină în DN 11) şi spre nord de Târgu Ocna (unde se intersectează cu DN 12A).

Conform recensământului efectuat în anul 2011, populaţia comunei Pârgăreşti se ridică la 4.445 de locuitori, în scădere faţă de recensământul anterior, din anul 2002, când se înregistraseră 4.845 de locuitori. Majoritatea locuitorilor s-au declarat români (97,17%), iar ceilalţi au declarat minorităţi etnice. Conform ultimului recensământ, din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (85,51%), cu o minoritate de ortodocşi (10,98%), iar 2,61% din populaţie nu au declarat apartenenţa confesională.

Până la înfiinţarea comunei Pârgăreşti, satul Nicoreşti a aparţinut de comuna Bogdăneşti. Comuna Pârgăreşti a fost înfiinţată în anul 1956, cu localităţile pe care le are şi astăzi, pe teritoriul raionului Târgu Ocna, din regiunea Bacău, iar la ultima organizare teritorială, în anul 1968, comuna a trecut la judeţul Bacău.

Cum am precizat deja, centrul comunei se află în satul Pârgăreşti, unde s-au constituit obiectivele administrative şi socio-culturale: primăria, dispensarul uman, postul de poliţie, societăţi comerciale etc. În fondul online al Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale ale Statului din Bacău am găsit mai multe inventare ale comunei Pârgăreşti, unde sunt şi acte ce vizează locuitori din Nicoreşti: procese verbale ale şedinţelor Comitetului executiv comunal, decizii ale Comitetului executiv comunal, situaţii, tabele, dări de seamă referitoare la întovărăşiri şi comasări de terenuri agricole, bugetul comunal, alegerea deputaţilor comunali, autorizaţii de construire etc.

Ducând cercetarea noastră acum spre locuitorii catolici din Nicoreşti, ca şi cei din Pârgăreşti şi alte sate din jur, prima menţionare documentară o găsim abia în anul 1850, în Schematismul Misiunii Catolice din Moldova, unde este menţionată localitatea "Szitas", cu 92 de credincioşi, "fără biserică". Din acelaşi document reţinem că în "Szollogyi" (Pârgăreşti) erau 226 de credincioşi, care aveau o biserică din lemn, iar în Satu Nou erau 151 de credincioşi. Toate aceste comunităţi erau filiale ale Parohiei Grozeşti, păstorită atunci de pr. Anastasius Toth, care cuprindea următoarele sate: Pârgăreşti, Satu Nou, Sitas, Bahna, Valea Seacă, Pralea, Borzeşti, Hârja, Jevreni şi Gutinaş.

Rămâne ca în studii ulterioare să precizăm exact de unde au sosit familiile care au alcătuit satul "Szitas". Se pare că cei care au format acest sat erau cetăţeni veniţi de dincolo de Pasul Oituz (azi judeţul Covasna), care făceau schimb de mărfuri în renumitul târg medieval Târgu Trotuş. Distanţa ce trebuiau să o parcurgă, aproximativ 50 km, i a determinat să rămână nu departe de Târgu Trotuş. Cu siguranţă că acest platou, de pe care ai o vizibilitate la mare distanţă, a fost determinant în alegerea comercianţilor de a se stabili pe actualul teritoriu al satului Nicoreşti. Ca şi în alte sate din zonă, după anul 1760 s-au aşezat unii oameni veniţi din spaţiul transilvan, fapt dovedit de graiul, numele şi cultura lor tradiţională. Aceasta este o ipoteză, dar nu excludem ca unii dintre cei stabiliţi pe acest platou să fi venit de la doar câţiva kilometri depărtare, fie de pe Valea Trotuşului, fie dintre Grozeşti.

În acea perioadă au dispărut din documentele istorice satele care erau plasate mai jos, pe malul Trotuşului: Hilip, Stăneşti şi Hăneşti. Aceste comunităţi aparţineau de Parohia Târgu Trotuş şi au fost menţionate aproape în toate rapoartele şi relaţiile care descriau situaţia bisericilor catolice din Moldova. Ca reşedinţă parohială, în secolele XV-XVII a avut în subordine toate comunităţile catolice din zona Trotuş, Oituz şi Caşin, însumând un număr mare de filiale. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, mutarea populaţiei către Târgu Ocna şi contopirea ţinutului Trotuşului cu cel al Bacăului au determinat scăderea numărului catolicilor. În această situaţie Trotuşul va rămâne o comunitate mică şi va fi o filială a Parohiei Grozeşti (Oituz), timp de aproape 150 de ani, până în anul 1831, când a devenit iarăşi un centru parohial puternic şi reşedinţa Protopopiatului de Trotuş. Dintre misionarii care au lucrat cu elan apostolic în acea perioadă, amintim pe câţiva: pr. Simon Misercich, din Sebenico; pr. Ioan Battista del Monte Santa Maria; pr. Francisc Antonio Manzi de Longiano¸ pr. Ludovic Bella, care a fost găsit în apa râului Trotuş, când se întorcea de la un bolnav şi a fost salvat ca prin minune; pr. Iosif Giorgini, din Marcianoduno, care a condus parohia aproape 20 de ani şi alţii.

În această perioadă istorică, jumătatea secolului al XIX-lea, putem vorbi şi despre înfiinţarea unei şcoli elementare de stat, la 25 august 1861, în satul Grozeşti, ca urmare a solicitării directe a preotului Cosma Funtak şi a circa 500 de catolici din satele Grozeşti, Bahna, Satu Nou, Nicoreşti şi Tisăuţi. Începutul şcolilor elementare statale în satele catolice din Moldova este legat de Aşezământul pentru reorganizarea învăţăturilor publice, adoptat în Moldova, în anul 1851, sub domnia lui Grigore Al. Ghica, al cărui proiect ambiţios era de a înfiinţa numeroase şcoli săteşti. Prin reforma învăţământului din august 1864, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, învăţământul elementar urma să se generalizeze în toate satele catolice din Moldova. Astfel, s-a construit şcoală şi în Nicoreşti.

În registrele Parohiei Grozeşti (Oituz) găsim consemnate botezurile, căsătoriile şi îmormântările celebrate pentru credincioşii din Szitas (Nicoreşti). De exemplu, în "Liber baptizatorum", din anul 1866, sunt consemnate 120 de botezuri, dintre care următorii cinci botezaţi sunt din Nicoreşti: Giorgius Gal, Magdalena Chrismaru, Josephus Emre, Michael Lazar şi Catharina Ciocan. În acelaşi an, în "Liber matrimoniorum" au fost consemnate două căsătorii ale celor din Szitas: Andreas Tamas cu Anna Farkas şi Stephanus Iancsi cu Anna Kerekes. Între cei 132 de răposaţi înregistraţi în anul 1866, în "Liber mortorum", nu am găsit vreun decedat din Nicoreşti. Numărul catolicilor din Nicoreşti va creşte progresiv: astfel, în anul 1887 erau 40 de familii, cu 165 de suflete (satul este notat sub forma "Sitaşu"); în anul 1913 erau 47 de familii, cu 223 de credincioşi şi în urmă cu 100 de ani, în anul 1920 (fiind după război), erau 38 de familii, cu 126 de credincioşi.

După înfiinţarea Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi (27 iunie 1884) şi constituirea Provinciei Franciscane din Moldova (26 iulie 1895), clerului diecezan i-au fost acordate 16 parohii, iar clerului franciscan 10 parohii. În urma decretul din 26 iulie 1895, clerului diecezan îi erau rezervate 16 parohii cu aproape 132 de biserici filiale şi 36.000 de credincioşi. Distribuirea parohiilor a fost făcută în mod echitabil, dându-se atât clerului franciscan, cât şi clerului diecezan parohii centrale, dar amestecate între ele, cu scopul ca preoţii diecezani să poată primi ajutor de la fraţi pentru spovezi, misiuni populare, predici şi alte forme de apostolat. Printre cele 16 parohii a fost şi Parohia Grozeşti cu 13 filiale: "Satu Nou, Pârgăreşti, Valea Seacă, Pralea, Bahna, Bucium, Sitaş, Huta, Hârja, Borzeşti, Caşin, Giaavreni, şi Gutinaş".

Sub coordonarea parohului de Oituz, în anul 1901, catolicii din Nicoreşti au început ridicarea unei biserici noi, care a fost terminată abia în anul 1910. Pentru dotarea ei s a adus aici tot inventarul lucrurilor bisericeşti care au aparţinut capelei fostei fabrici de sticlă de la Huta. Lăcaşul de cult a fost construit din lemn şi tencuit cu lut. Din cauza loviturilor primite în timpul luptelor din Primul Război Mondial, biserica a fost parţial distrusă, aşa cum s-a întâmplat şi cu biserica parohială din Grozeşti. După război, credincioşii din Nicoreşti au refăcut biserica, dându-i funcţionalitate.

Aşa cum ne prezintă documentele păstrate în Arhiva Episcopiei Catolice de Iaşi (dosar 1/1864, "Corespondenţă de la parohiile Târgu Trotuş, Răducăneni, Oţeleni, Talpa şi Bârgăoani"), în perioada 1915-1956, Târgu Trotuş a fost şi sediul Decanatului de Trotuş, având în subordine parohiile de pe Valea Oituzului, Trotuşului şi Tazlăului. În cadrul Parohiei Grozeşti a fost inclusă şi filiala Nicoreşti. Din această perioadă am reţinut prima vizită pastorală a episcopului Alexandru Theodor Cisar, din septembrie 1920, care a inclus şi satul Nicoreşti: "Nu mult după ce a sosit la noua sa reşedinţă pastorală, Mgr. Alexandru Cisar, folosindu-se de mai multe prilejuri, a întreprins o călătorie pastorală, întovărăşit de secretarul său P. Mihai Robu spre a cunoaşte Eparhia. Plecarea din Iaşi avu loc sâmbătă 5 (18) septembrie spre Mirceşti. (...) La 11 (24), Mons. plecă din Săbăoani spre Roman, trecând prin Traian, unde vizită noua biserică, vizitând tot astfel şi capela din Roman. De aici Î.P.S. Sa luă trenul spre Tg. Trotuş, însoţit fiind de P. Robu, I. Bogleş şi Dr. I. Ferenţ. (...) În ziua de 15 (28), Î.P.S. Sa fu condus la filiala Oneşti, unde i se făcu o foarte frumoasă primire. (...) La ora 5, Episcopul plecă însoţit de P. A. Florea şi secretarul său spre Grozeşti. Şi aici aceeaşi măreaţă primire ca şi în celelalte părţi. După scurte rugăciuni în capela satului, deoarece atât biserica cât şi casa parohială fuseseră distruse în timpul răsboiului, Î.P.S. Sa ţinu o mică cuvântare, îmbărbătând pe săteni să nădăjduiască într'un viitor mai bun. Ziua următoare fu vizitat satul, cheresteaua, vila Negroponte, iar după masă Mons. plecă spre Dărmăneşti prin Bahna, Nicoreşti, Satul Nou, Pârgăreşti. Aici se aşezase un altar la marginea drumului. Mons. făcu câteva rugăciuni, dădu binecuvântarea la cei de faţă, apoi îşi urmă drumul prin Tg. Ocna...".

Episcopul Cisar a revenit în Nicoreşti după un an, în ziua de 13 noiembrie 1921. Cu o zi înainte a fost la Grozeşti, unde "s'a dat Sf. Mir în Grozeşti la 224 persoane. În lipsa unei biserici ceremoniile s'au făcut într'un loc improvizat jumătate din popor fiind sub cerul liber. Ziua următoare s'a dat Sf. Mir la 150 persoane venite din filiale mai apropiate. Duminică 13 Nov., s'a făcut sfinţirea monumentului din cimitirul catolic din Satu-Nou ridicat pentru catolicii căzuţi pe câmpul de onoare din satele Satu Nou şi Nicoreşti. La Bahna aştepta procesiunea care conduse pe Monseniorele până la locul destinat. Aici P. Florea cântă Sf. Leturghie, apoi Î.P.S. Sa sfinţi monumentul, se ţinură apoi cuvântări ocazionale din partea autorităţilor. Serbarea se încheie prin defilarea soldaţilor şi tragerea a trei salve".

Monumentul sfinţit de episcopul Cisar a fost înălţat în cinstea eroilor căzuţi în marile bătălii de la Oituz. Monumentul a fost construit din piatră şi plasat în centrul localităţii Satu Nou. Pe monument se află scris: "În amintirea eroilor căzuţi cu glorie pe câmpul de onoare pentru întregirea neamului în anii 1916-1918". De asemenea, sunt scrise numele unor ostaşi localnici care au murit eroic pe câmpul de luptă din satele Nicoreşti şi Satu Nou. Tot în cinstea eroilor din Primul Război Mondial, în anul 1932, la Nicoreşti, în apropierea şcolii, este înălţat un monument pentru cei căzuţi pe frontul Oituz - Coşna în anii 1916-1918. Şi acest monument este construit din piatră, iar pe o platformă în două trepte se înalţă un obelisc având în vârf o cruce cu Răstignitul. Pe monument, în partea de sus, sub o cruce în relief, este notat: "Monumentul / acesta s-a / ridicat în / onoarea ero/ilor căzuţi / pe frontul / Oituz-Coşna / în a. 1916-1918". Dedesubt, între două coloane, este scoasă în relief o floare de crin. Pe monument nu este trecut niciun nume. Alături, peste drum, în faţa căminului cultural localnicii au ridicat o cruce din fier beton cu Răstignitul pe ea. Crucea este dedicată tot eroilor.

Iată câteva file din istoria luptelor de aici: "Concomitent cu declanşarea bătăliilor de la Mărăşti şi Mărăşeşti, Grupul Gerok a organizat o puternică ofensivă în sectorul Oituz, având ca ţintă ocuparea celor mai importante localităţi de pe Valea Trotuşului. Ofensiva a început printr-un puternic atac pe Valea Oituzului, reuşind să pătrundă în dispozitivul trupelor noastre, cucerind mai multe puncte de rezistenţă ale diviziilor 7 şi 6 infanterie. Divizia 7 s-a retras cu pierderi mari spre Slănic şi muntele Coşna (cota 789), păstrând legătura cu Divizia 6 infanterie, care se află pe dealul Matiuşca. De pe dealul Coşna au contraatacat trei companii româneşti, care au fost respinse de inamic. Aici a căzut, ucis de gloanţe, căpitanul Paul Berge, ofiţer francez".

În această marea bătălie de la Oituz au murit unii dintre locuitorii Nicoreştiului. Pentru cinstirea acestor eroi, sub coordonarea Mons. Ulderic Cipolloni, administratorul Diecezei de Iaşi, s-au ridicat numeroase monumente: mai întâi au fost cele din zona Roman (la Adjudeni şi Răchiteni B 18 august 1919, Rotunda B 7 octombrie 1918, Tămăşeni şi Butea, în anul 1919), după care s au înălţat monumente şi în localităţile catolice din judeţul Bacău: Oneşti, Nicoreşti, Satu Nou, Gioseni, Prăjeşti, Luizi-Călugăra, Faraoani, Valea Mare, Târgu Trotuş şi Nicolae Bălcescu. Lângă Nicoreşti, pe dealul Coşna, se află şi un monument al vânătorilor de munte. Nu are notat niciun nume. Tot pe dealul Coşna, în apropiere de monumentul vânătorilor de munte, la cota 789 m, mai este un monument dedicat eroului grenadier Constantin Muşat care, deşi rămăsese fără o mână, în luptă, a cerut şi a primit aprobarea să lupte în continuare. Monumentul său este simplu, format dintr-o cruce aşezată pe un postament în două trepte, ridicat în anul 1976 în locul celui ridicat în 1923 şi transportat pe Măgura - Târgu Ocna. Pe placa memorială de pe cruce se poate citi: "Erou grenadier / Constantin Muşat / Reg. 2 grăniceri / Erou legendar al / Primului Război / Mondial, căzut / eroic în acest loc / la 13 august 1917". Dedesubt sunt două fotografii ale acestui soldat (în una din ele este înfăţişat cum aruncă o grenadă).

Revenind la biserica din Nicoreşti, deşi a fost consolidată, ea a avut de suferit şi în timpul Celui de al Doilea Război Mondial. În anul 1945, a fost restaurată şi i s au aplicat consolidări serioase din piatră. Patroană a bisericii a fost aleasă Sfânta Fecioară Îndurerată, sub titlul "7 Dureri ale Mariei", aşa cum era prezentată în presa catolică din Moldova în acei ani. Apoi biserica veche din sat a mai fost renovată şi în anul 2010, iar ultima renovare a acestei biserici a fost făcută în anii 2019-2020. În acel moment, în locul duşumelei de scândură, aflată în stadiu avansat de deteriorare, s-a pus gresie pe interior şi la altar. Tot atunci a fost refăcută toată instalaţia electrică, a fost consolidată temelia pe interior şi exterior şi a fost văruită din nou biserica pe interior.

Comunitatea catolică din Nicoreşti a depins de Parohia Grozeşti (Oituz) până în anul 1968, când prin decretul episcopal nr. 1984, din 7 aprilie, episcopul Petru Pleşca (care fost mulţi ani paroh la Oituz) a înfiinţat Parohia "Sfântul Mihai" din Satu Nou (Bacău), cu filialele Pârgăreşti şi Nicoreşti.

În anul 1987 s-a constituit Parohia Pârgăreşti, astfel că Nicoreştiul a rămas singura filială a Parohiei Satu Nou. La acea dată în Nicoreşti erau aproximativ 200 de familii, iar peste şase ani erau 232 de familii, cu 884 de credincioşi. Paroh de Satu Nou, din anul 1990, era pr. Iosif Martin. Hramul bisericii din Nicoreşti va fi intitulat "Cele şapte dureri ale Mariei", după titlul comemorării liturgice din 15 septembrie.

Documentele păstrate în Arhiva Episcopiei Catolice de Iaşi ne prezintă următoarea statistică a filialei Nicoreşti: 1994 - familii: 232, credincioşi: 884; 1995 - fm: 232, cr: 884; 1996 - fm: 246, cr: 1.112; 1997 - fm: 248, cr: 1.115; 1998 - fm: 248, cr: 1.115 şi 1999 - fm: 268, cr: 1.130. În anul 1997, în Parohia Satu Nou a fost numit preotul vicar Iulian Alecu, iar în 1998 a fost numit un alt paroh în persoana pr. Serafim Romila. În parohie erau înregistrate 789 de familii, 3.910 credincioşi.

Ultimul an din mileniul trecut avea să aducă o noutate absolută pentru comunitatea catolică din Nicoreşti. Prin decretul episcopal nr. 1406, din iulie 1999, de la 1 august a fost înfiinţată Parohia Nicoreşti, "care preia filiala Bahna, a Parohiei Oituz". De la aceeaşi dată a fost numit primul paroh de Nicoreşti, pr. Mihai Horvat. La acea dată, în Nicoreşti erau 270 de familii, cu aproximativ 1.130 de suflete, iar în filiala Bahna se aflau 169 de familii, cu 538 de credincioşi. Hramul bisericii parohiale era "Sfânta Fecioară Maria Îndurerată", iar a bisericii filiale "Înălţarea Sfintei Cruci". Parohia a fost inserată în Decanatul de Trotuş, care a fost reorganizat la 1 octombrie 2003, alături de parohiile: Berzunţi, Oituz, Oneşti "Ss. Petru şi Pavel", Oneşti "Sf. Tereza", Nicoreşti, Pârgăreşti, Pralea, Satu Nou, Stufu, ştefan cel Mare, Târgu Trotuş şi Tuta.

Pe lângă grija faţă de suflete, parohul Mihai Horvat s-a preocupat să se ridice rapid o casă parohială. Într-adevăr, casa parohială s-a ridicat în timp scurt şi a fost binecuvântată de Preasfiţitul Petru Gherghel, la 15 septembrie 2000, când s-a celebrat şi hramul bisericii. Casa respectivă a fost renovată în totalitate pe interior în anul 2017 de pr. Benone Lucaci, care a fost numit paroh la Nicoreşti în anul respectiv.

Următorul proiect grandios început de pr. Horvat a fost ridicarea unei noi biserici. După întocmirea planurilor şi obţinerea autorizaţiilor, în anul 2002 a început construcţia lăcaşului de cult. Subsolul bisericii a fost inaugurat sâmbătă, 21 decembrie 2002, printr-o Liturghie pontificală prezidată de Preasfinţitul Petru Gherghel. Episcopul i-a încurajat pe credincioşi spunându-le că "ei sunt continuatorii acelora care în jurul anului 1640 au fost vizitaţi de episcopul Bandinus, un misionar care a consemnat credinţa şi realizările creştinilor din acele vremuri, în special a scris despre biserica Sfinţii Cosma şi Damian".

La 1 august 2003, a fost numit un nou paroh al comunităţii din Nicoreşti, pr. Inocenţiu Arcana. Acesta s-a preocupat îndeaproape de continuarea şi finalizarea ridicării bisericii, care a fost sfinţită la 6 octombrie 2007, în cadrul unei Sfinte Liturghii solemne, prezidată de Preasfinţitul Petru Gherghel, avându-i alături pe episcopii Cornel Damian şi Virgil Bercea. Construită cu sprijinul credincioşilor din Nicoreşti şi a altor binefăcători, "prin arhitectura ei zveltă şi sobră, noua biserică vorbeşte despre spiritul credincioşilor din această comunitate: modeşti, dar buni gospodari, cutezători, dar ospitalieri. Prin culorile ei calde şi prin generozitatea spaţiului (35 m lungime şi 15 m lăţime), noua biserică le oferă credincioşilor din parohie un lăcaş plăcut al întâlnirii cu Dumnezeu şi cu fraţii în credinţă". Înălţimea turnului este de 35 m. La începutul acelui an, Parohia Nicoreşti era formată din 445 de familii, cu 1.469 de credincioşi (o parte dintre ei fiind din filiala Bahna: 173 de familii, cu 552 de credincioşi).

Ceremoniile sfinţirii noii biserici din Nicoreşti au început în jurul orei 10.45, când părintele paroh, Inocenţiu Arcana, însoţit de un grup de preoţi, de oficialităţile locale şi de o mare mulţime de credincioşi, i-a întâmpinat în mod tradiţional, cu pâine şi sare, pe PS Petru Gherghel, păstorul Diecezei de Iaşi, pe PS Cornel Damian, episcop auxiliar al Arhidiecezei de Bucureşti, şi pe PS Virgil Bercea, episcop greco-catolic al Eparhiei de Oradea. La ora 11.00 a început celebrarea liturgică a sfinţirii noului locaş de cult.

Celebrarea propriu-zisă a consacrării altarului şi a sfinţirii bisericii a fost constituită din cinci momente: Litania tuturor sfinţilor, rugăciunea de consacrare, ungerea cu sfânta crismă a altarului şi a pereţilor bisericii, tămâierea altarului şi a bisericii, împodobirea altarului şi iluminarea bisericii.

La sfârşitul celebrării, PS Petru Gherghel a omagiat eforturile depuse de cei doi părinţi parohi, pr. Mihai Horvat şi pr. Inocenţiu Arcana, dar şi de comunitatea catolică din Nicoreşti, pentru zidirea acestui lăcaş de cult, atât de necesar pentru viaţa religioasă a credincioşilor din această zonă. Noua biserică este ca o nouă perlă preţioasă ce se adaugă salbei de biserici ridicate în ultimii ani pe Valea Trotuşului.

După momentul liturgic, bucuria sfinţirii noii biserici a continuat cu o agapă frăţească, în acordurile vesele ale unei fanfare muzicale. În adâncul fiecărui participant la acest eveniment răsuna ecoul binecuvântării ce se revărsa dintru începuturile istoriei: "Binecuvântat este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!"

La 1 septembrie 2013, Preasfinţitul Petru Gherghel a decis desprinderea filialei Bahna de Parohia Nicoreşti şi constituirea ei ca parohie de sine-stătătoare, paroh fiind numit pr. Marius Adam.

La 1 august 2017, prin decret episcopal, Preasfinţitul Petru Gherghel a numit un nou paroh de Nicoreşti în persoana preotului Benone Lucaci. Din anul 2017 până în 2020 s-au mai făcut câteva lucrări în parohie: renovarea totală a casei parohiale; renovarea şi reamenajarea sălii de la subsolul bisericii noi; construirea unei tribune în trei trepte la corul bisericii noi; amenajarea unei mici parcări la cimitir şi renovarea totală a bisericii vechi.

În anul 2020 numărul familiilor şi al credincioşilor din comunitatea Nicoreşti era următorul: familii: 193, credincioşi: 574. În anul 2019, s-au celebrat în Nicoreşti opt botezuri, şase căsătorii şi nouă înmormântări.

Material actualizat şi adaptat de pr. Benone Lucaci,
după un studiu monografic elaborat de pr. Alois Moraru

* * *

Inaugurarea bisericii

(Lumina creştinului, februarie 2003, p. 11)

Sâmbătă, 21 decembrie 2002, a fost inaugurat subsolul de la biserica nouă în construcţie din Nicoreşti. Au participat PS Petru Gherghel împreună cu opt preoţi. Celebrarea a început la ora 11.00 prin procesiunea care a pornit de la casa parohială. Oamenii, printre care mulţi copii, au aşteptat pe două rânduri de la casa parohială până la subsolul bisericii... Păstorul diecezei a binecuvântat apa şi sarea, a rostit o rugăciune de binecuvântare a lăcaşului şi a tăiat panglica de inaugurare. A intrat la subsolul bisericii stropind cu apă sfinţită încăperea. Parohul a salutat pe cei prezenţi, exprimându-şi bucuria că Preasfinţitul Petru Gherghel a venit la acest eveniment.

S-a celebrat sfânta Liturghie. A doua lectură a fost luată din Scrisoarea întâi a apostolului Petru: "Apropiaţi-vă de el, piatra cea vie; oamenii au aruncat-o, dar Dumnezeu a ales-o, pentru că a ştiut cât preţuieşte. Fiţi şi voi pietre vii care să slujească la zidirea templului spiritual şi preoţie sfântă care să aducă jertfe spirituale, bine primite de Dumnezeu, prin Isus Cristos" (1Pt 2,4-5). După Evanghelia, proclamată de decanul de Oneşti, pr. Iosif Păuleţ, a urmat predica ţinută de păstorul diecezei. "În Evanghelie o descoperim pe Maria care se bucură, pe Elisabeta, care la fel se bucură; bucuria este mare şi aici pentru că s-a inaugurat un nou lăcaş; cinste celor care au lucrat, care au ajutat şi au pus umărul pentru ca astăzi să putem celebra sfânta Liturghie aici...; biserica este un semn al prezenţei lui Dumnezeu între noi". Episcopul i-a încurajat apoi pe credincioşi spunându-le că ei sunt continuatorii acelora care în jurul anului 1640 au fost vizitaţi de episcopul Bandinus, un misionar care a consemnat credinţa şi realizările creştinilor din acele vremuri, în special a scris despre biserica "Sfinţii Cosma şi Damian". "Ce este o biserică?" a continuat episcopul. În acest punct a povestit din experienţa unui misionar din Africa. După ce a construit biserica şi le-a explicat oamenilor ce înseamnă acel loc, aceia care stăteau în colibe sărăcăcioase au simţit nevoia să facă ceva. Ca atare, încetul cu încetul au schimbat uşile şi ferestrele de la colibele lor spre biserică, astfel încât dimineaţa când se trezeau privirea le cădea pe locul unde se adunau pentru rugăciune".

La finalul Liturghiei parohul comunităţii a fost felicitat încă o dată de către PS Petru Gherghel, mai ales că în aceeaşi zi era şi ziua lui de naştere. Copiii au cântat colinde şi au oferit preoţilor flori...

Nicoreştiul este un sat component al comunei Pârgăreşti, jud. Bacău, aşezat pe un platou al dealurilor care despart valea Oituzului de cea a Slănicului. Nicoreştiul a avut numele de "Szitas". Sub acest nume este menţionat, pentru prima dată, de Schematismul Misiunii din anul 1850, când erau aici 92 de credincioşi, fără biserică.

Biserica veche din Nicoreşti a fost construită în anul 1912 şi pentru dotarea ei s-a adus aici tot inventarul lucrurilor bisericeşti care a fost la capela fostei fabrici de sticlă de la Huta.

Parohia Nicoreşti, fostă filială a Parohiei Satu Nou (Pârgăreşti), a luat fiinţă în iulie 1999. Ea a preluat filiala Bahna, filiala Parohiei Oituz. Paroh al comunităţii a fost numit pr. Mihai Horvat la 1 august 1999.

Deja comunitatea din Nicoreşti (Bacău) a trăit un moment unic în ziua de 24 septembrie 2000, când după un efort deosebit şi muncă plină de zel s-a terminat construirea casei parohiale în mai puţin de zece luni. Atunci, într-un cadru solemn, în prezenţa a numeroşi credincioşi şi preoţi, PS Petru Gherghel a inaugurat şi a sfinţit casa parohială după care s-a celebrat Liturghia de hram "Maica Îndurerată".

Comunitatea Nicoreşti are 441 de familii cu 1.480 de credincioşi.

Pr. Cornel Cadar