Bacău - Sfântul Nicolae
Adresa:	Str. Ana Ipătescu, nr. 2A, 600002-Bacău Tel.: 0234/536660 E-mail: bacausfantulnicolae@ercis.ro www.prcsfnic.ro
Înfiinţare:	reînfiinţată în anul 1845
Statistică:	Familii: 3040 (1492 înt. + 1548 jum.) Credincioşi: 7805 Botezuri: 80 Prima Împărtăşanie: 92 Miruiţi: 121 Căsătorii: 24 Căsătorii mixte: 25 Înmormântări: 52
Istoric:	Biserică zidită în perioada 1838-1842, reparată şi consolidată; sfinţită la 6 decembrie 1846; biserica "Sfinţii Apostoli Petru şi Paul", zidită în perioada 1990-2005, sfinţită la 20 noiembrie 2005.
Liturghii:	d, s: 06.30; 08.00; 09.00; 10.30; 12.00; 18.00; z: 06.30, 07.30, 08.30,18.00; iul.-sep.: 06.30, 07.30, 18.00
Preoţi:	Paroh pr. Lucaci Benone Vicari pr. Gherghel Iulian-Robert pr. Tancău Anton pr. Tală Daniel pr. Doboş Claudiu-Ignaţiu pr. Sescu Octavian Preoţi pensionari pr. Beşleagă Petru, sr. pr. Dâscă Isidor pr. Budău Eugen

Prezentare

(Lumina creştinului, mai 2005, p. 11)

Oraşul Bacău este aşezat în zona subcarpaţilor Moldovei, la nord de confluenţa râului Bistriţa cu râul Siret, la o altitudine de cca. 170 m deasupra nivelului mării, fiind situat la latitudinea de 46,30 şi longitudinea de 24,24.

Atestarea documentară a oraşului Bacău este privilegiul comercial acordat de voievodul Alexandru cel Bun, la 6 octombrie 1408, negustorilor din Lemberg-Liov. Aceştia din urmă, pentru a trece mărfurile prin Moldova, trebuiau să plătească vamă fie în Suceava şi Bacău, fie în Suceava, Bacău şi Trotuş, fie numai în Bacău şi Trotuş sau Bacău, Bârlad şi Suceava.

Prima menţionare - indirectă - a catolicilor din Bacău o întâlnim la Conciliul din Constanţa la care a fost prezentă şi o delegaţie a oraşelor din Moldova şi Ţara Românească, delegaţia sosind acolo la 19 februarie 1418, lucrările încheindu-se la 22 aprilie 1418.

Trebuie amintită şi prezenţa unei mănăstiri de călugări observanţi veniţi de la Şumuleu Ciuc la Bacău, atestată pentru prima oară în 1531.

În a doua jumătate a secolului al XVI-lea au pătruns în Moldova franciscanii conventuali veniţi de la Pera - Constantinopol. Ei şi-au fixat reşedinţa în Bacău, conduşi fiind de pr. Ieronim Arsengo.

La 17 februarie 1607 a fost numit episcop în Moldova Ieronim Arsengo, înfiinţându-se o nouă episcopie la Bacău. La catedra episcopiei din Bacău s-au succedat mulţi episcopi polonezi şi, chiar dacă unii dintre ei au vizitat teritoriul episcopiei, s-au întors îndată în Polonia. Instabilitatea politică a Moldovei a dus la transferarea de către episcopul Raimund Stanislau Jezierski a reşedinţei episcopilor de Bacău la Sniatyn, în Polonia, la 3 august 1751.

Dintr-o relatare a prefectului misiunii franciscane din Moldova, pr. Ioan Hrisostomul Dejoannis, datată la 9 aprilie 1763, la Bacău erau 24 de case de catolici cu 131 de credincioşi. În 1926 Parohia Bacău avea 24 de filiale, în oraş fiind 226 de familii cu 883 de suflete.

După căderea sistemului comunist, pentru o pastoraţie cât mai eficientă a credincioşilor din oraşul Bacău s-a reuşit împărţirea în mai multe parohii. Astfel, în anul 1993 au luat fiinţă Parohia "Fericitul Ieremia", situată în partea de nord a oraşului, la ieşirea spre Piatra Neamţ, având 1.202 familii (4.645 de credincioşi) şi Parohia "Sfânta Cruce", situată în zona sudică a oraşului, la ieşirea spre Bucureşti, având 1.387 de familii (5.799 de credincioşi). Tot în anul 1993, Parohia "Sfântul Francisc de Assisi", situată în cartierul Izvoare din Bacău, a devenit filială a Parohiei "Sfântul Nicolae". În 1999 ea a redevenit parohie de sine stătătoare. În anul 2004, situaţia celor patru parohii din Bacău se prezenta în felul următor: Parohia "Fericitul Ieremia", 1.262 de familii, 3.256 de credincioşi şi activează patru preoţi; Parohia "Sfântul Nicolae", 3.950 de familii, 13.300 de credincioşi şi activează şapte preoţi; Parohia "Sfânta Cruce", 1.453 de familii, 5.103 credincioşi şi activează doi preoţi şi cinci colaboratori; Parohia "Sfântul Francisc de Assisi", 230 de familii, 907 credincioşi şi activează un preot şi un colaborator.

În anul 1993 a fost înfiinţat în Bacău Liceul Romano-Catolic "Sfântul Anton", iar în 1994 a fost transferat la Bacău, de la Iaşi, Seminarul Liceal "Sfântul Iosif".

După anul 1989 un suflu nou de viaţă creştină a cuprins comunitatea din Bacău, mărturie pentru acest fapt fiind numărul mare de vocaţii la viaţa consacrată, ca şi prezenţa a numeroase grupări (Acţiunea Catolică, Scout, Caritas, Familia Kolping, Asociaţia Catolicilor din Moldova "D-tru Mărtinaş") şi congregaţii (Comunitatea Saleziană, Congregaţia "Maestre Pie Venerini", Misionarele Carităţii, Congregaţia "Surorile Oblate Asumpţioniste", Comunitatea "Maria Bambina").

Pr. Isidor Dâscă

* * *

* Duminică, 10 iunie 1990, în Solemnitatea Sfintei Treimi a avut loc sfinţirea terenului şi a pietrei fundamentale pentru noua biserică parohială din Bacău. Celebrarea a fost oficiată de către Excelenţa Sa episcop Petru Gherghel. (Lumina creştinului, iunie 1990, p. 12)

* * *

Sfinţirea bisericii "Sfinţii Petru şi Paul" Bacău

(Lumina creştinului, decembrie 2005, p. 10)

Consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii "Sfinţii Petru şi Paul" din Bacău au avut loc duminică, 20 noiembrie 2005, solemnitatea Isus Cristos, Regele Universului. Episcop consacrator a fost PS Petru Gherghel. Au fost prezenţi: PS Aurel Percă, ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, PS Anton Coşa, episcop de Chişinău, PS Ioachim Băcăoanul, arhiereu vicar al Episcopiei Ortodoxe a Romanului, 90 de preoţi şi peste 5.000 de credincioşi.

Pe treptele din faţa bisericii a avut loc deschiderea celebrării. PS Petru Gherghel i-a salutat pe toţi arătând că evenimentul sfinţirii bisericii din Bacău este unul dintre cele mai importante: este o încununare a muncii şi a efortului multor persoane; prin mărimea sa, biserica este numită "catedrală", aceasta şi pentru faptul că Bacăul a fost odinioară centru episcopal. "Bacăul este, fără îndoială, un punct de referinţă în istoria Bisericii din Moldova, a spus Preasfinţitul; reprezintă unul dintre cele mai vechi centre catolice ale Moldovei".

Pr. Ştefan Erdeş a prezentat un scurt istoric al lucrărilor, scoţându-i în evidenţă pe cei care au contribuit la înălţarea bisericii. Lucrările au început în luna iunie a anului 1990, când episcopul de Iaşi a sfinţit piatra de temelie. Arhitectura noii biserici este o combinaţie între clasic şi modern, având 52 m lungime, 44 m lăţime, 77 m înălţime, cu tot cu crucea din turn.

Cuvântul de învăţătură a fost ţinut de ÎPS Ioan Robu, care a vorbit despre semnificaţia sărbătorii. L-a felicitat pe PS Petru Gherghel pentru noua biserică şi a povestit că îşi aminteşte cum, pe timpul când era profesor la Seminar, credincioşii din Bacău au ajutat la construcţia Seminarului, crescând ei înşişi ca Biserică. S-a adresat apoi credincioşilor: "Dacă va fi vreodată să nu ştiţi unde să vă spuneţi păsul, veniţi aici, în această biserică, în faţa altarului şi spuneţi-i lui Cristos prezent...; sfinţim această biserică astăzi ca să învăţăm să bătătorim drumul spre ea, spre Isus prezent, ca să ştim că există un loc, că există cineva care ne aşteaptă, care ne primeşte oricând".

"Nu a fost uşor, a fost o luptă curajoasă. Dumnezeu care e mereu cu noi a făcut să izbăvim..., sperăm că tot cu el vom izbândi mai departe", a spus PS Petru Gherghel la finalul Liturghiei. L-a felicitat pe pr. Ştefan Erdeş care în afară de biserica nou sfinţită a început şi a terminat şi alte construcţii de biserici: Bacău "Fer. Ieremia", Bacău "Sfânta Cruce", Lespezi, casa tineretului, mănăstiri... După ce s-a citit decretul de sfinţire a bisericii, păstorul diecezei a oferit crucea diecezană comemorativă părintelui Ştefan Erdeş şi l-a ales consilier de onoare al episcopiei pentru probleme de construcţii bisericeşti.

În cuvântul său PS Ioachim Băcăoanul a spus: "Doresc să dau expresie bucuriei care mă animă în aceste momente, în această zi de toamnă târzie, când s-a invocat harul Duhului Sfânt peste acest lăcaş de închinare care este un loc de întâlnire cu Dumnezeu şi o poartă a cerului", subliniind că prezenţa Preasfinţiei sale este un semn de preţuire faţă de cele două comunităţi care-şi duc viaţa în urbea Bacăului păzită de Dumnezeu.

S-au dat apoi distincţii şi diplome de onoare pentru cei care au contribuit la ridicarea lăcaşului de cult.

"Sunt bucuros pentru acest lăcaş ridicat din cărămidă, beton şi oţel, dar mai mult mă bucur pentru bisericile pe care sper că le-am construit în sufletele oamenilor împreună cu colaboratorii", a declarat pr. Ştefan Erdeş, cel care a coordonat lucrările bisericii "Sfinţii apostoli Petru şi Paul". (CC)

* * *

Episcopia Catolică de Bacău: 400 de ani

(Lumina creştinului, septembrie 2007, p. 11)

Generaţii de istorici români şi străini au încercat să rezolve, începând cu secolul al XIX-lea, controversata problemă a fondării Episcopiei Romano-Catolice de Bacău, iar discursul istoriografic s-a purtat în jurul a trei chestiuni majore: presupusa creare în intervalul 1391-1401 a Episcopiei de Bacău prin mutarea sediului episcopal de la Siret, problema autenticităţii documentului din 15 septembrie 1439 atribuit papei Eugen al IV-lea şi respectiv fondarea Episcopiei de Bacău în 1607.

Cercetările riguroase ale unor istorici precum K. Eubel, C. Auner, I.C. Filitti, S. Pascu, R. Cândea, P. Tocănel, I. Gabor, A. Despinescu, E. Dumea ş.a., cercetări bazate pe ample investigaţii în arhivele vaticane şi în cele interne româneşti, au argumentat teza privind fondarea Episcopiei de Bacău în 1607, punct de vedere la care subscriem. Principalul argument invocat de istoricii citaţi este procesul informativ privindu-l pe episcopul Ieronim Arsengo, proces solicitat de papa Paul al V-lea, documentul fiind publicat în anul 1912 de C. Auner, în Revista catolică.

Aceste cercetări au combătut falsurile istorice ale contelui maghiar Kemeny şi erorile istoriografice ale lui W. Schmidt, care au stat la baza teoriei eronate susţinute de anumiţi istorici români şi străini conform căreia Episcopia de Bacău ar fi fost fondată în intervalul 1391-1401. Astăzi, această teorie este lipsită de fundament.

Timp de două secole, Bacăul a fost sediul Episcopiei Catolice (1607-1818). La 17 septembrie 1607 papa Paul al V-lea l-a numit pe Ieronim Arsengo episcop de Bacău (1607-1610), numirea acestuia fiind echivalentă cu data de naştere a Episcopiei Bacăului.

Seria episcopilor de Bacău a fost continuată de Valerian Lubienecki (1611-1617), Adam Goski (1618-1626), Gavril Fredro (1627-1631), Ioan-Botezătorul Zamoyski (1633-1649), Mathias-Marian Kurski (1651- 1661), Ştefan Atanasie Rudzinski (1662-1675), Iacob Gorecki (1678-1679), Iacob Dluski (1681-1693), Amandus-Victorin Cieszeiko (1694-1698), Stanislav-Francisc Bieganski (1698- 1709), Ioan Damaschin Lubienecki (1711-1714), Adrian Cristofor Skrzetuski (1715), Iosafat Parysowicz (1717-1732), Toma Slubicz Zaleski (1732), Stanislau Raimund Jezierski (1734- 1782), Dominic Petru Karwosiecki (1782-1789), Bonaventura Carenzi (1808-1814), Giuseppe Bonaventura Berardi (1815-1818). O dată cu moartea episcopului Berardi, la 20 aprilie 1818, s-a încheiat seria episcopilor titulari de Bacău, iar succesorii, în cadrul Vicariatului Apostolic al Moldovei (1818-1884), au purtat titlul de episcopi in partibus. În anul 1884 papa Leon al XIII-lea a înfiinţat Episcopia de Iaşi.

Numărul total al episcopilor de Bacău a fost 19: 11 franciscani conventuali, şase dominicani, şi doi franciscani observanţi. Majoritatea locuiau în Polonia, vizitând episcopia foarte rar. În aceeaşi perioadă, episcopii titulari au fost ajutaţi de şase episcopi auxiliari.

Istoricul Anton Despinescu scrie următoarele: "Deşi cu o durată mai mare decât anterioarele episcopii catolice de pe teritoriul de la răsărit de Carpaţi (a cumanilor, înghiţită de avalanşa invaziei tătare, numai după 14 ani de la înfiinţare, a Siretului, rămasă fără titular după 70 de ani de existenţă, a celei de Baia, care încetează şi ea după 110 ani), Episcopia Bacăului, cu 211 ani de istorie zbuciumată, s-a vădit a fi o plantă firavă, neîngrijită, cum ar fi trebuit pentru a ajunge la roadele îmbelşugate mult dorite". La rândul său, istoricul Antonel-Aurel Ilieş notează: "Putem spune cu certitudine că istoria acestei episcopii a fost plină de încercări şi deosebit de zbuciumată din cauza mai multor factori de ordin politic, social şi religios. [...] Cu siguranţă, suferinţa misionarilor şi a tuturor creştinilor catolici din secolele care au precedat zilele noastre a fost o sămânţă bună, care continuă să rodească şi în zilele noastre".

Dr. Dănuţ Doboş