Cleja II - Sfântul Marcu
Adresa:	Str. Eroilor, nr. 3, 607105-Cleja II, jud. Bacău Tel.: + fax 0234/253085 E-mail: clejasfantulmarcu@ercis.ro
Înfiinţare:	1 martie 2006
Statistică:	Familii: 332 (227 înt. + 105 jum.) Credincioşi: 927 Botezuri: 7 Prima Împărtăşanie: - Miruiţi: - Căsătorii: 3 Înmormântări: 21
Istoric:	Biserică zidită în perioada 1991-2008, sfinţită la 9 noiembrie 2008.
Liturghii:	d, s: 10.30; 17.30 (18.30); z: 17.30 (19.00)
Preoţi:	Paroh pr. Roca Felix-Marius

Prezentare

(Lumina creştinului, august 1995, p. 12-13)

Parohia Cleja este situată pe dealurile din partea dreaptă a Siretului, pe valea pârâului cu acelaşi nume, afluent al Siretului, la aproximativ 20 km depărtare, spre sud, de oraşul Bacău. Parohiile din imediata vecinătate sunt cele din Valea Mică, Somuşca şi Faraoani.

Denumirea "Cleja" generează o serie de probleme privind originea, fiind unică în ţară. Specialiştii admit derivarea din cuvântul latinesc "ecclesia", întâlnit în Transilvania sub forma "eclejie", însemnând proprietatea bisericii, biserică sau parohie. Pe de o parte, evoluţia lingvistică: "ecclesia - eclejie, clejă - cleja", pe de altă parte, faptul că toponimul "cleja" se întâlneşte în Transilvania cu înţelesul de proprietate a bisericii ori a personalului acesteia, poate fi un argument definitoriu în favoarea existenţei unei similitudini cu toponimul din Moldova.

Documentar, denumirea Cleja este atestată pentru prima dată într-un document datat la 3 mai 1588, în care este menţionat printre alţii şi Ştefan din Cleja împreună cu fiii lui. Denumirea se mai întâlneşte în această perioadă de sfârşit de secol XVI şi început de secol XVII şi în documente din 1638 şi 1640. Aceste trei documente sunt de altfel şi cele mai vechi atestări ale localităţii Cleja.

Existenţa catolicilor în Cleja este menţionată pentru prima dată într-un document din anul 1696. Documentul este de fapt o relatare a misiunii ce a avut-o în Moldova misionarul Bernardino Silvestri, numit în această calitate de Congregaţia "De Propaganda Fide" la 5 octombrie 1688.

În document sunt amintite printre altele şi toate localităţile în care sunt catolici, inclusiv numele şi numărul locuitorilor, cu referire specială asupra celor care au fost sau nu au fost miruiţi. Astfel apare menţionată şi localitatea Cleja cu 76 de persoane. "Recensământul" a fost făcut cu ajutorul pr. Aloysius Bevilacqua, paroh în acea perioadă la Faraoani.

Matricolele parohiei încep cu anul 1793, deşi numărătoarea credincioşilor (Status animarum) s-a făcut încă din 1784. Anul 1793 poate fi considerat ca anul deschiderii parohiei, acest fapt presupunând implicit şi posibilitatea, dacă nu chiar necesitatea existenţei unui lăcaş de cult, probabil o capelă. Această stare de fapt s-a prelungit până în anul 1811 când s-a construit o biserică din lemn la Cleja.

Pe temelia bisericii din 1811 s-a construit în anul 1839 o alta, tot de lemn, care a rezistat până la începutul secolului XX, mai precis până în 1906 când s-a construit practic actuala biserică din Cleja, din cărămidă, în stil romanic, biserică ce a suferit desigur până astăzi o serie de renovări determinate de vitregiile timpului.

După 1990 în partea de răsărit a parohiei care poartă numele de Buda (unde s-au descoperit printre alte vestigii arheologice şi un tezaur de monede bizantine) s-a construit în stil roman cu elemente gotice, o nouă biserică, prin contribuţia efectivă a credincioşilor, sub îndrumarea parohului local, părintele Leon Pişta (care a fost de fapt şi cel care s-a ocupat îndeaproape de rezolvarea favorabilă a tuturor problemelor pe care le generează îndeobşte o atare întreprindere, probleme de care nu a dus lipsă nici construcţia bisericii din Buda).

Între celelalte sate catolice din Moldova, Cleja ocupă un loc aparte. De aici s-a cules o varietate impresionantă de folclor. Din Cleja provine şi prima variantă, în graiul local, a Mioriţei, notată în scris prin 1843 de către preotul Inocentius Petras (1843-1886) - primul culegător al poeziei populare din zonă, paroh aici în acea perioadă.

Dintre preoţii care au slujit în această parohie amintim pe: pr. Iosif Tălmăcel (1920-1921) - un renumit scriitor bisericesc; pr. Ioan Poglut (1921-1927) - unul din cei mai însemnaţi predicatori ai timpului; pr. Ioan Mărtinaş (1927-1928) - un bun cunoscător al trecutului catolicismului din Moldova; pr. Francisc Hojden (1928-1979) - un excelent botanist şi horticultor; pr. Mihai Budău (1970-1975); pr. Mihai Pal (1975-1978); pr. Petru Dâncă (1978-1982).

Din anul 1982 până în 1995 a slujit ca paroh în Cleja părintele Leon Pişta. În cadrul parohiei sunt 1150 de familii şi 4800 de credincioşi, ei frecventând cele două biserici care au fost amintite, din Cleja şi Buda, avându-i ca patroni pe sf. Francisc de Assisi, respectiv pe sf. Marcu.

Din Cleja sunt în prezent, trei seminarişti diecezani, patru franciscani şi şase capucini. În cadrul parohiei funcţionează din anul 1992 o asociaţie Kolping, constituită ca personalitate juridică cu statut propriu, având scop caritativ.

La 1 iulie, în urma morţii pr. Leon Pişta a fost numit paroh de Cleja pr. Augustin Pascaru.

Anton Coşa

* * *

(Lumina creştinului, decembrie 2008, p. 11)

Consacrarea altarului şi sfinţirea bisericii "Sfântul Marcu" din Cleja a avut loc duminică, 9 noiembrie, începând cu ora 11.00. Celebrarea a fost prezidată de PS Petru Gherghel, asistat de PS Aurel Percă şi PS Cornel Damian, episcop auxiliar de Bucureşti. A fost prezentă o mare mulţime de credincioşi, numeroşi preoţi şi persoane consacrate, precum şi reprezentanţi ai administraţiei locale şi judeţene.

Comuna Cleja este situată la 15 km de oraşul Bacău, având o populaţie de peste 6.000 de locuitori, majoritatea catolici, împărţiţi în trei sate. Anul acesta s-au împlinit 420 de ani de la prima menţionare documentară a acestei aşezări (3 mai 1588). Prezenţa catolicilor în această localitate este şi ea destul de veche, primele atestări fiind din anul 1793. Biserica primei parohii datează din anul 1811 şi poartă hramul "Sfântul Francisc din Assisi".

Pentru credincioşii Parohiei "Sfântul Marcu" (Cleja II), ziua de 9 noiembrie va rămâne în memorie. După 15 ani de la începutul lucrărilor de construire a bisericii, comunitatea a avut bucuria de a participa la Liturghia de consacrare a altarului şi de sfinţire a bisericii. Desigur, era nevoie de o nouă biserică în Cleja. Numărul mare al enoriaşilor (428 de familii, totalizând 1.459 de credincioşi), frecvenţa destul de ridicată la sfânta Liturghie, cât şi distanţele mari dintr-o parte în cealaltă a satului, au făcut ca această idee să se dezvolte tot mai mult. Din cauza regimului comunist nu s-a putut realiza proiectul, însă după căderea regimului au început demersurile pentru o nouă biserică. În anul 1993, sub coordonarea parohului de atunci, pr. Leon Pişta (trecut la cele veşnice în anul 1995) au început lucrările de construire a noii biserici. În anul 2004, pr. Augustin Pascaru, care din anul 1995 a urmat părintelui Pişta, a reuşit să îmbrace altarul cu marmură.

Din anul 2006, biserica "Sfântul Marcu" a primit statutul de biserică parohială, primul păstor fiind pr. Ernest Ilarion Roca. Acesta, cu ajutorul credincioşilor din Cleja şi din afară, în scurt timp a construit casa parohială.

Din anul 2007, când am preluat spre păstorire această comunitate, s-a reuşit înlocuirea în biserică a ferestrelor vechi cu ferestre din termopan, schimbarea duşumelei, zugrăvirea pereţilor din interior şi exterior.

Turnul bisericii are înălţimea de 20 m, iar de jos până în vârful acoperişului sunt 12 m. Lungimea ei este de 36,5 m, iar lăţimea de 14 m.

Biserica astfel pregătită, iată că a venit şi ziua mult aşteptată de întreaga comunitate. La sosire, înalţii oaspeţi au fost primiţi cu pâine şi sare, după care PS Gherghel i-a salutat pe cei prezenţi. A urmat procesiunea spre biserică, animată de tinerii îmbrăcaţi în costume populare şi de cei aflaţi călare. Odată ajunşi la biserică, a urmat binecuvântarea sării şi a apei cu care au fost stropiţi poporul şi pereţii bisericii.

În cadrul predicii, PS Damian a vorbit despre semnificaţia sfinţirii bazilicii din Lateran şi a bisericii din Cleja. După predică a urmat litania tuturor sfinţilor, rugăciunea de consacrare, ungerea cu sfânta crismă a altarului şi a pereţilor bisericii. PS Petru Gherghel a evidenţiat la finalul Liturghiei aportul credincioşilor şi al autorităţilor pentru a ajunge la acest eveniment.

I-am mulţumit lui Dumnezeu şi tuturor celor care de-a lungul timpului au contribuit la edificarea bisericii. A fost un drum lung, dar sacrificiile şi rugăciunile comunităţii au prins contur.

Pr. Anton Diacu