Librărie on-line


comandă acum această carte prin librăria noastră virtuală

 PAROHIA 

Slănic Moldova - Adormirea Maicii Domnului

Adresa: Str. Nicolae Bălcescu, nr. 30,
605500-Slănic Moldova, jud. Bacău
Tel.: 0234/348371
E-mail: slanicmoldova@ercis.ro
Înființare: 4 ianuarie 1990
Statistică: Familii: 248 (128 înt. + 120 jum.)
Credincioși: 512
Botezuri: 8
Prima Împărtășanie: 8
Miruiți: -
Căsătorii: 2
Înmormântări: 9
Parohia:

Slănic Moldova - "Adormirea Maicii Domnului". Biserică zidită în perioada 1994-1999, sfințită la 12 iunie 1999.; fm: 88 (51 î. + 37 j.), cr: 223

Filiale: 1. Cerdac - "Nașterea Sfintei Fecioare Maria" (2006) - 4 km. Biserică zidită în perioada 2005-2007, renovată în perioada 2013-2014, sfințită la 10 septembrie 2016.; fm: 156 (79 î. + 77 j.), cr: 290
Liturghii: d, s: 11.00 (10.00); z: 17.30 (18.30); Cerdac: d, s: 09.00 (08.30); z: 09.00
Preoți: Paroh

[ foto ]
pr. Niculăeși Paul-Cristian


<< .... >>

Prezentare

Parohia Slănic Moldova - studiu monografic

Atestată documentar la 1 ianuarie 1757, localitatea Slănic Moldova a devenit, la 20 iulie 1801, o stațiune de tratare a unor boli interne și externe, datorită izvoarelor de apă minerală descoperite aici. Această stațiune balneoclimaterică este așezat în partea de sud-vest a județului Bacău, la aproape 20 km de Târgu Ocna, într-o mică depresiune, îngustă și lungă, mărginită de culmi înalte, acoperite de fag și brad, pe valea pârâului Slănic, de la care și-a luat numele, la o altitudine de 530 m.

Primii locuitori ai Slănicului au fost 12 familii de "rufetași", țărani care lucrau la ocnele de sare, aduși de serdarul Spiridon prin anul 1808, pentru a amenaja izvoarele tămăduitoare descoperite aici. În anul 1812, au venit la Slănic cei dintâi bolnavi, iar în anul 1840 stațiunea apare pentru prima dată pe harta țării sub denumirea de "Feredeiele Slănicului". La sfârșitul veacului trecut, Slănic Moldova era o stațiune balneoclimaterică modernă pentru acele vremuri, care putea sta alături de stațiunile străine. În anul 1881, apele izvoarelor nr. 1, nr. 3 B acesta din urmă supranumit și "regele Slănicului" B și nr. 4 obțin medalia de argint la expoziția internațională de balneologie de la Frankfurt pe Main, iar în 1883, la expoziția de la Viena, medalia de aur. De atunci stațiunea a fost supranumită "Perla Moldovei", renume care dăinuie până în zilele noastre. Într-adevăr, apele sale minerale, neîntrecute de multe izvoare similare din lume, la diferite expoziții din străinătate, unde au înfruntat concurența unor izvoare renumite, ca acelea de la Karlovy-Vary, Vichy, Vals, Baden-Baden, Ems, Aixles-Bains sau Kreuznach, au primit aproape de fiecare dată medalia de aur. Stațiunea Slănic Moldova se dezvoltă în ultimii ani și în fiecare an găzduiește peste 60.000 de vizitatori români și străini.

Printre cei veniți și stabiliți în stațiunea Slănic au fost și unii austrieci, mai ales din Bucovina, dar și alți catolici, mai ales comercianți, care au intrat în grija preoților din Târgu Trotuș, fiind înregistrați în actele filialei fostul sat Slănic, numit astăzi Cireșoaia. După înființarea Episcopiei Romano-Catolice de Iași (27 iunie 1884) și constituirea Provinciei Franciscane din Moldova (26 iulie 1895), clerului diecezan i-au fost acordate 16 parohii, iar clerului franciscan 10 parohii, printre care și Parohia Trotuș, cu 11 filiale: "Slănic, Gura Slănicului, Slănic-Băi, Târgu Ocna, Viișoara, Tuta, Glodosu, Onești, Păcura, Caraclău și Slobozia".

În urmă cu exact un secol, pentru a cunoaște mai bine comunitățile catolice de pe Valea Slănicului, în ziua de 14 septembrie 1920, plecând din Târgu Trotuș, Preasfințitul Alexandru-Theodor Cisar "făcu o excursiune la Slănicul Moldovei, mergând în preumblare până peste fosta graniță". Drumul până la Târgu Ocna era bun și cunoscut deja de oaspeții de la Iași. S-a amintit că locuitorii catolici din Târgu Ocna au fost semnalați pentru prima dată de Schematismul Misiunii din Moldova pentru anul 1850, sub forma "in civitate Oknae", cu un număr de 102 credincioși, fără biserică. Trăsura cu care călătorea episcopul Cisar a trecut apoi prin Gura Sălnic, vechea mahala din orașul Târgu Ocna, între confluența Trotușului cu pârâul Slănic și muntele Măgura. Catolicii din acea zonă au fost semnalați, pentru prima dată, în statisticile catolice de Schematismul Misiunii din anul 1850, sub forma "Guravoi", lângă Târgu Ocna, având un număr de 41 credincioși, fără biserică. Apoi s-a construit biserica dedicată sfântului Gheorghe, o biserică frumoasă din piatră, care a fost vizitată de episcopul Cisar cu câteva zile în urmă.

A urmat călătoria frumoasă spre Slănic, prin Valea Slănicului, între dealurile Coșna și Cireșoaia, zone încărcate de memoria celor căzuți în timpul luptelor din Primul Război Mondial, în cinstea cărora s-a ridicat în acea perioadă monumentul Magura Ocnei. Lucrările pentru ridicarea acestui impunător edificiu au fost făcute de către soldații veterani, ramași în viață după aprigele lupte de la Oituz-Coșna-Cireșoaia. Fondurile necesare pentru această construcție au fost adunate prin subscripție publică de către Mihai Teodoru, inițiatorul acestui proiect, sprijinit de arhitectul Constantin Ciogolea. Placa comemorativă are un text emoționant: "Ostași ce ați căzut pentru țară, / Viteji ai credinței, soldați, / Oriunde în morminte voi stați, / Vă fie țărâna ușoară! (Eroilor căzuți în războiul 1916-1919)". Deasupra mormântului eroului necunoscut străjuiesc 2 drapele de luptă, a Regimentului 15 infanterie și a Regimentului 4 Artilerie, două din regimentele care au dus greul războiului de pe frontul de la Oituz. Situația cea mai dificilă însă a început în 8 august 1917, atunci când a existat pericolul ruperii liniei frontului pe direcția Coșna-Cireșoaia. Unitățile germane și austro-ungare se apropiau din ce în ce mai mult de orașul Târgu Ocna. Pericolul cuceririi Văii Trotușului de către inamic, va determina Marele Cartier General să trimită urgent în această zonă trupe de rezervă. Astfel că, în 11 august 1917 trebuia să ajungă la Târgu Ocna Divizia 1 cavalerie de la Mărășești și un Batalion de Vânători de Munte de la Târgu Neamț. Spre seara zilei de 11 august, după ce vor străbate o distanță de 145 km pe jos și cu echipament de război, Batalionul Cireșoaia, va ajunge în apropiere de Târgu Ocna, într-un sat, Brătești. După câteva ore de odihnă, un grup de soldați din batalionul maiorului Virgil Bădulesu, conduși de către Elisei Ursac, vor ajunge în Bogata. De aici, pe cărări ocolitoare și ferite de privirea inamicului, vor ajunge în spatele liniilor germane aflate pe vârful Cireșoaia. Luat prin surprindere, inamicul se va retrage în dezordine, lăsând în urma sa numeroși prizonieri și armament. Luptele au continuat și în zilele următoare atât pentru frontul de la Cireșoaia, cât și pentru cel de la Coșna. Luptând cu eroism, soldații Regimentului de Cavalerie și cel al Regimentului 2 de Grăniceri vor reuși să recucerească vârful Coșna în 13 august 1917. Tot acum va cădea eroic lt. col. Gheorghe Demetriad, conducătorul escadronului său de Roșiori din Regimentul 9, iar col. Marcel Olteanu, comandantul Brigăzii 3 de Roșiori va continua asaltul pentru cucerirea cotei 789. Tot în această zi (13 august 1917) de grea încercare, va cădea eroic și caporalul grenadier, Constantin Mușat din Regimentul 2 de Grăniceri. Luptând pe valea Prahovei în 1916, va fi rănit grav de două ori. A doua oară, își va pierde mâna stângă. După șapte luni de spitalizare, aflând că urma să fie reformat, va fugi din spital, pentru a se alătura camarazilor săi. Jertfa sa a rămas ca o pildă mișcătoare de înțelegere și datorie față de țară dincolo de originile fixate și de legile firii și de ale oamenilor.

În timp, în cinstea eroilor care au luptat și murit în această zonă s-au ridicat mai multe monumente, dintre care amintim: Cimitirul Internațional din Slănic Moldova, Troița Eroilor din Cerdac și cele câteva monumente de pe Dealul Cireșoaia. Cimitirul a fost construit pentru ostașii căzuți pe Valea Slănicului în Primul Război Mondial, are o formă dreptunghiulară, cu o suprafață de 480 m.p., și este împrejmuit cu un zid din piatră. Intrarea este marcată de două colonade de circa 1,5 m înălțime. Pe cea din stânga este o placă de marmură cu inscripția: "Aici odihnesc ostași români, ruși, germani și unguri căzuți în războiul 1916-1919", iar pe cea din dreapta o altă placă de marmură cu inscripția: "Construit de Societatea Cultul Eroilor. Comitetul Central București 1930-1931". Spre capătul potecii se înalță un obelisc simplu, văruit în alb, cu inscripția: "Aici odihnesc ostașii români căzuți în războiul 1916-1919". În spatele cimitirului se află un parapet din piatră fasonată, cu o nișă centrală mai înaltă și câte patru nișe de o parte și de alta a celei centrale. Pe nișa centrală, într-o arcadă sprijinită pe două rânduri de coloane de piatră, se află o placă de marmură cu următoarele două inscripții: "Aici odihnesc osemintele a... ostași necunoscuți căzuți în războiul 1916-1919" și versurile: "Viteji ce ați căzut pentru țară / Ostași ai credinței soldați / Vă fie țărâna ușoară / Oriunde în mormânt voi stați / Viteji ce ați căzut pentru țară // Mircea Rădulescu". La baza tuturor celor nouă nișe se găsesc osuare, care adăpostesc osemintele a circa 3.500 de ostași necunoscuți (români, germani, austrieci, unguri, ruși). În cele patru parcele din cimitir sunt 108 morminte cu pietre funerare (26 români, 24 germani, 46 unguri, 10 austrieci, doi ruși).

În centrul localității Cerdac, lângă șoseaua Târgu-Ocna - Slănic-Moldova se află un ansamblu memorial format dintr-o troiță și un obelisc. Ansamblul memorial a fost construit în anul 1935, în memoria eroilor căzuți în Războiul întregirii Neamului (1916-1919). Troița, din gresie, înaltă de trei metri, este ridicată pe un postament de beton în trei trepte. Troița din gresie, cu trei stâlpi centrali și două brațe ușor curbate, se termină cu un acoperiș stilizat. Ea este împodobită cu elemente florale (frunze de stejar) și geometrice specifice zonei Cerdac. În partea superioară se află și o cască ostășească în basorelief. La bază, troița are încrustate următoarele slove: "Troița de o ființă fie-ne-ntr-ajutorință pe tine te preamărește". Obeliscul, situat în dreapta troiței, construit tot din gresie de Slănic, are în vârf o cruce, iar la bază un postament în două trepte. Pe obelisc sunt gravate 52 de nume, cu următoarea inscripție: "Eroii căzuți pe câmpul de luptă pe anii 1916-1919. Comuna Slănic - Cerdac: Antohi A. 1901, Ababi Ghe. 1896, Birtea A. 1910, Țenchiu M. 1896, Apetroai S. 1910, Apetroai Ghe. 1910, Ardeleanu Ghe. 1910, Baciu N. 1905, Bogătoiu Ghe. 1909, Bătcașul C. 1908, Ciovor N. 1907, Ciovor Ghe. 1908, Celmare Ș. 1900, Ferăuanu I. 1910, Ferenț Seci 1908, Forcoș I. 1893, Harapu S. 1909, Harapu A.T.M. 1893, Harapu S. 1905, Ionel P. cap. 1885, Ionel Ghe. 1907, Ionel I cap. 1909, Ignat S., Ignat T.A. Ghe. 1897, Olaru Ș. 1897, Suditu S. 1893, Șilochi Ghe. Â. Chi. 1896, Țenchhi M.M. 1916, Ion N.S., Harapu St. I., Loți Gh. L., Loți Botezatu A.P.. Neculai Șilochi Ștefan. Ababi Birtia M.A., Simion N., Harapu Gh. S., Forcoș Ion I., Seciu Ion Gh., Șilochi Petrea, Meșterca R., Micloș M.I., Moraru V.Gh., Martin I.P., Harapu P.I., Ionel Gh.S., Bogâtoiu A.M., Botezatu Gh. I., Budău I.Gh., Dogarul. M., Bogâtoiu Gh., Ciovor. / Veșnică pomenire".

La fel ca Băile Slănic, localitatea Cerdac a cunoscut dramatismul unor bombardamente necruțătoare și ocupația germano-austro-ungară timp de doi ani (1917-1918). De aici începea urcușul spre vârful Cireșoaia (cota 772 m), ultima barieră spre Târgu-Ocna și Valea Trotușului.

Regimentul 15 Infanterie Mecanizată "Podul Înalt" a ținut să-și omagieze camarazii de armă care și-au dat viața pe culmile Cireșoaiei și în colaborare cu Primăria Slănic Moldova a construit un monument închinat eroilor infanteriști pe dealul Cireșoaia, vizibil de pe DN12B, în dreptul bisericii catolice "Sfânta Ana" din Cireșoaia. Pe muntele Cireșoaia, nu departe de cota 772, acolo unde s-a dat una dintre cele mai dramatice și sângeroase bătălii în toamna lui 1917, s-a amenajat încă din 1918 un mic cimitir cu cruci simple de mesteacăn.

Făcând memoria acelor lupte, episcopul Cisar și suita care îl însoțea au ajuns la ruinele bisericii din Cireșoaia, localitate care inițial se numea Slănic. Originea satului este la începutul veacului al XIX-lea, până atunci Valea Slănicului fiind nelocuită și acoperită de păduri seculare. Satele de pe această vale au apărut în urma descoperirii apelor minerale, în 1801. După ce s-a constituit stațiunea balneară și a primit numele "Slănic", satul actual Cireșoaia s-a numit "Sfânta Ana", după patroana bisericii. Ulterior s-a mai numit "Satu-Nou-Băi"și "Satu-Biserica". După ultima organizare administrativă a județului Bacău, din 1968, localitatea a primit numele de Cireșoaia, după numele masivului muntos de alături. Locuitorii provin din localități învecinate, în special din Târgu Trotuș și din Grozești; mulți venind apoi și din Transilvania. Cei mai mulți sunt de origine secuiască. Ocupația inițială a fost de cioplitori în piatră; ulterior, în bună parte s-au angajat în domeniul petrolier și în mina de sare din Târgu Ocna, în timp ce femeile lucrau în stațiune.

Interesându-se de biserica aflată în ruină, episcopul Cisar a aflat că prima biserică a fost clădită din paiantă, așa cum arată Schematismul Misiunii din anul 1850. Peste câțiva ani, statisticile bisericilor catolice din Moldova (1871-1872) ne arată că această biserică din "Slanichi" a fost construită în anul 1841. După anul 1872, parohul din Târgu Trotuș, Dominic Dalla Posta a coordonat ridicarea unei biserici din piatră. Lucrările au durat până în anul 1916, când biserica a fost distrusă de vitregiile războiului, împreună cu casa de lângă biserică. De aceea, Liturghiile se țineau la acea dată în casa ce se construise pentru dascăl. Ca și la Tuta, episcopul i-a cerut parohului de Târgu Trotuș să se implice în ridicarea unei biserici noi în Cireșoaia, ceea ce s-a concretizat peste doi ani. În statistica anuală, pe anul 1920, a Parohiei Târgu Trotuș s-a făcut mențiunea că "din cauza operațiunilor militare ale războiului, au fost distruse biserica "Sfânta Ana" și casa bisericii, iar slujbele se fac în case particulare".

Mergând mai departe, Preasfințitului Cisar i-au fost prezentate frumusețile naturii, mai ales Munții Nemira, la baza căreia s-a întemeiat frumoasa stațiune Băile Slănic, în care veneau mulți austrieci să se trateze. Episcopul Cisar a alat că apele minerale de acolo și proprietățile lor au fost descoperite, în anul 1801, de către un anume Mihăilucă. Frontiera cu Imperiul Austro-ungar era la numai câțiva km distanță, de aceea episcopul Cisar a dorit să traverseze acest hotar, "mergând în preumblare până peste fosta graniță". Cea mai reprezentativă clădire a stațiunii Slănic-Moldova era cazinoul, dat în folosință în anul 1894. Stațiunea era numită și "Perla Moldovei", fiind renumită mai ales pentru apa minerală folosită la tratarea problemelor digestive. Băile erau recomandate pentru ameliorarea reumatismelor și a bolilor respiratorii. Episcopul a fost încântat să afle că mulți intelectuali din Iași poposeau vara la Slănicul Moldovei, pentru odihnă și tratament. Este celebră o poză de la Băile Slănic, datată 1885, în care apar I. Creangă, A.C. Cuza și N.A. Bogdan.

Întrucât și în această parte a Văii Slănicului și-au făcut locuințe unii catolici sosiți din fostul Slănic (Cireșoaia) sau comercianți, episcopul a cerut ca în evidențele Parohiei Târgu Trotuș aceștia să fie consemnați separat. Așa se face că în statisticile anuale ale parohiei, începând cu anul 1920, se menționează separat așezarea, sub denumirea "Satul Nou - Băi" sau "Slănic-Băi". Până atunci așezarea a fost consemnată: "Slănic - Sfânta Ana", fără biserică.

Impulsionați de Preasfințitul Cisar, în anul 1922 s-a început construirea bisericii noi din "Slănic - Sfânta Ana" (Cireșoaia), lucrare care s-a finalizat în anul 1946 sub conducerea preotului Anton Tălmăcel, paroh de Târgu Trotuș. La 16 octombrie 1948, această biserică a fost vizitată de episcopul Anton Durcovici, unde administrează Sfântul Mir și face vizita canonică.

Deși nu este consemnat, cu siguranță a vizitat și noua biserică din Slănic Moldova, din piatră, care a fost sfințită, în ziua de 8 septembrie 1943, de episcopul Mihai Robu. Este demn să amintim că în acest lăcaș de cult, în ziua de 14 septembrie 1980, în mare taină, au fost hirotoniți întru Preoție, de către episcopul Alexandru Todea, preoții Martin Benedic și Gheorghe Antal. Primul dintre ei era născut la 1 ianuarie 1931, la Galbeni (jud. Bacău), iar după ce s-a închis Seminarul Franciscan din Hălăucești a urmat studiile de medicină la Iași și a ajuns medic, lucrând în diferite localități: Răducăneni (1957), Tătăreni (1957-1961), Bacău (1961-1962) și Onești (din 1962). Sub călăuzirea preotului Gheorghe Pătrașcu a intrat în Ordinul Franciscan, a făcut noviciatul și profesiunea simplă în 1976, iar cea solemnă în 1979. După hirotonire, a continuat să fie medic la Onești și nu a funcționat ca preot în public. Părintele Antal era născut la Faraoani, în ziua de 3 aprilie 1932. În anul 1945 a intrat în Seminarul Franciscan din Hălăucești. La 15 martie 1949, Securitatea l-a arestat, iar după opt zile de interogatorii și torturi, a fost eliberat, rămânând sub supraveghere. Lucrând ca dascăl în Faraoani, a reușit să se formeze în secret și să fie hirotonit preot.

La 7 aprilie 1968, Cireșoaia a devenit sediu parohial, având ca filiale comunitățile din Cerdac și Slănic Moldova. Primul paroh a fost pr. Ștefan Erdeș, care a reînnoit biserica în interior. Între timp, biserica devenind neîncăpătoare, a suferit noi transformări, în sensul că a fost mărită încă o dată, lucrări conduse de părintele paroh de atunci Iosif Păuleț. Parohii care au activat în această parohie, dar și în biserica din Slănic Moldova, au fost: pr. Ștefan Erdeș (1968-1975), pr. Anton Sociu (1975-1983), pr. Alexandru Suceu (1983-1987) și pr. Iosif Păuleț (1987-1991). Ei au fost ajutați de câțiva preoți vicari: pr. Vladimir Petercă, pr. Ioan Beșleagă, pr. Ștefan Apostol, pr. Pavel Cojocaru, pr. Petru Dâncă, pr. Alois Ișvanca, pr. Vincențiu Vochin, pr. Anton Iștoc etc. Din anul 1985 până la 22 septembrie 1990, a activat la Slănic Moldova și fratele franciscan Gheorghe Dâncă, după care a plecat în conventul de la Târgu Trotuș.

În urma obținerii libertății de organizare administrativă, la 4 ianuarie 1990, a fost înființată Parohia Slănic Moldova, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", având în grijă asistența spirituală a catolicilor din stațiune și din Cerdac, de pe o lungime de aproape 10 km. Timp de opt luni, noua parohie a fost administrată de pr. Iosif Păuleț, după care a fost numit primul paroh de Slănic Moldova în persoana preotului Isidor Dâscă. Originar din Tețcani, județul Neamț, acesta s-a născut la 12 septembrie 1953, iar după ce a absolvit Școala Generală de 9 clase, în anul 1969, la Gherăești și Săbăoani, a urmat Școala de Cantori din Iași și Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iași, fiind sfințit preot la 29 iunie 1979, de către episcopul Iakob Antal. Înainte de a veni ca paroh de Slănic Moldova a activat ca vicar la Butea (1 august 1979 - 1 decembrie 1981) și Hălăucești (1 decembrie 1981 - 1 mai 1983), precum și paroh la Vaslui (1 mai 1983 - 9 septembrie 1990). Din 9 septembrie 1990 și până la 1 iunie 1999, va conduce comunitatea catolicilor din Slănic Moldova, care număra la acea dată 306 familii, cu 984 de suflete.

În perioada în care a activat aici, părintele Dâscă a închegat comunitatea parohială, a pregătit celebrările sacramentelor și, într-un mod special, vizita episcopului de Iași, Petru Gherghel, și conferirea Mirului: la 29 august 1993. Pe lângă activitatea pastorală, primul paroh de Slănic Moldova a coordonat și ridicarea a trei obiective deosebite: casa parohială și casa de odihnă, biserica parohială și grota în cinstea Maicii Domnului.

Având o poziție geografică minunată și oportunități pentru odihnă și reculegere, în complexul parohial ridicat pe cinci nivele (subsol, parter și trei etaje) s-au amenajat multe camere pentru aceia care aveau nevoie de spații de cazare și săli de conferințe. Casa de Odihnă "Sfânta Maria" a fost proiectată având 25 de camere, cu 54 de paturi, iar la mansardă au fost delimitate trei camere mari din lemn, pentru timp de vară (pentru copii și tineri), cu peste 30 de locuri pentru cazare. În ultimii ani, aceste încăperi au suferit reparații semnificative. În pliantele care cuprindeau oferta casei se preciza: "Se pot închiria camere la această casă pentru: grupuri de copii, tineri și persoane adulte; vacanțe și concedii; exerciții spirituale sau diferite întâlniri; familii sau persoane particulare. Casa de Odihnă Sfânta Maria din Slănic Moldova oferă următoarele: cazare fără masă; posibilitatea de a pregăti personal masa, punând la dispoziție o bucătărie cu: frigider, aragaz și veselă; televizor în sufragerie sau la cerere în cameră; posibilitatea de a participa zilnic la sfânta Liturghie; pentru preoți, călugări sau călugărițe, masa la cerere; ape minerale și tratament pentru bolnavi". În acest complex au fost cazate zeci de grupuri de preoți, persoane consacrate și laici pentru reculegere și exerciții spirituale, dar și numeroase grupuri de laici pentru activități vocaționale, educative și recreative.

După construirea casei de odihnă, "credincioșii buni și harnici ai acestei parohii au construit în cinstea patroanei lor o grotă frumoasă, săpată în munte, între casă și biserică".

Fiind un vis încă de la venirea în parohie, în anul 1994, părintele Isidor Dâscă începe să conturează începerea lucrărilor la o nouă biserică, în jurul celei existente. Duminică, 28 mai 1995, a avut loc sfințirea pietrei fundamentale a noii biserici, la acea celebrare participând Preasfințitul Petru Gherghel, mulți preoți și credincioși. După patru ani de muncă susținută, la 12 iunie 1999, "comunitatea din Slănic Moldova a trăit momente de bucurie și de neuitat. În cadrul sfintei Liturghii de la ora 10.30, PS Petru Gherghel, episcop de Iași însoțit de ÎPS dr. Ioan Robu, arhiepiscop și mitropolit de București, Mons. Anton Coșa, administrator apostolic în Republica Moldova, Mons. Aurel Percă, vicar general și un mare număr de preoți au sfințit biserica "Adormirea Maicii Domnului" și au consacrat altarul din marmură. La acest moment sfânt și solemn au participat credincioși localnici și din împrejurimi". La acea dată, comunitatea era formată din 307 familii, cu 1.073 de credincioși.

Aceasta a fost ultima celebrare solemnă condusă de parohul Isidor Dâscă, căci a fost imediat transferat la Parohia "Fericitul Ieremia Valahul" din Bacău, iar la 20 iunie 1999 a fost numit noul paroh în persoana preotului Francisc Căzănel. Acesta urma să păstorească comunitatea catolicilor din Slănic Moldova până la moarta sa, care a survenit în ziua de 26 ianuarie 2012. Îmbolnăvindu-se, din anul 2003 a fost ajutat de mai mulți preoți colaboratori: pr. Alois Moraru (4 decembrie 2003 - 10 mai 2004), pr. Ciprian Bulai (1 august 2009 - 13 noiembrie 2010) și alții.

În perioada 16-21 iulie 2001, s-a celebrat bicentenarul înființării stațiunii Slănic, printr-o amplă manifestare intitulată "Zilele Slănicului", la care au participat Preasfințitul Ioachim Giosanu - episcop vicar al Episcopiei Ortodoxe a Romanului și Preasfințitul Aurel Percă - episcopul auxiliar al Episcopiei Romano-Catolice de Iași, împreună cu mulți preoții ortodocși și catolici din zonă. Cei doi ierarhi au plantat mai întâi câte un brad în apropierea izvorului nr. 1, după care au purces la binecuvântarea apei acestuia. Într-un cuvânt de învățătură, episcopul Aurel Percă B inspirat de cuvintele Sfintei Scripturi B i-a mulțumit celui "ce ne dă apă tămăduitoare", invitându-i totodată pe cei prezenți să mediteze "la minunile ce s-au săvârșit aici de-a lungul celor 200 de ani".

Printre activitățile deosebite pe care le-a coordonat părintele Căzănel amintim: vizita episcopului și administrarea Mirului: 29 august 1999, 20 iulie 2003 și 23 august 2008 (55 de candidați), organizarea Liturghiilor de primiție pentru cei doi preoți originari din Parohia Slănic Moldova: la 2 iulie 2006, pentru pr. Marius Catrințașu și în 2011 pentru pr. Paul-Daniel Coman; vizită canonică a Preasfințitului Petru Gherghel, în zilele de 25 și 26 august 2007, când s-a înființat filiala Parohiei Slănic Moldova din localitatea Cerdac, având ca hram "Nașterea Sfintei Fecioara Maria". Pentru această filială s-a preocupat să transforme o clădire și s-o adapteze pentru a fi lăcaș de cult, lucrarea pe care nu a reușit s-o finalizeze. Punctul de pornire în realizarea acestui lăcaș a constat inițial în cumpărarea terenului, la 5 octombrie 2004, teren pe care se afla deja o construcție mai veche, din care s-au păstrat doar zidurile laterale consolidate ulterior. La 12 septembrie 2005 credincioșii din Cerdac, în frunte cu părintele paroh, au început lucrările de construcție a noii biserici sub îndrumarea arhitectului Gheorghe Hereș. La 22 august 2007, poporul credincios din Cerdac "a primit cu bucurie decretul episcopal cu nr. 1659, prin care păstorul diecezei noastre, ep. Petru Gherghel, a stabilit ca biserica să fie încredințată grijii Mamei noastre cerești, având ca hram Nașterea Sfintei Fecioare Maria".

Suferind de mai mult timp, fiind internat de mai multe ori prin diferite spitale, "la sfârșitul anului 2011 și începutul anului 2012 a fost îngrijit aproape două luni în Spitalul Spiridon din Iași. În dimineața zilei de joi, 26 ianuarie 2012, pr. Ludovic Butnărașu i-a dat sacramentul Ungerii bolnavilor. În urma unui blocaj renal, a decedat în dimineața zilei de joi, 26 ianuarie 2012, la ora 08.45, în spitalul din Moinești, unde a fost internat cu două zile înainte. Avea aproape 52 de ani. Trupul neînsuflețit a fost depus în aceeași zi, 26 ianuarie 2012, în biserica din Slănic Moldova. După-amiază, la ora 17.00, a fost o Liturghie cu requiem. Vineri, 27 ianuarie 2012, la ora 11.00, în aceeași biserică, PS Aurel Percă a prezidat o Liturghie în cadrul căreia s-a rugat pentru odihna preotului decedat". Înmormântarea a avut loc în localitatea natală - Șcheia, luni, 30 ianuarie 2012, începând cu ora 10.30, la Liturghie participând trei episcopi (Petru Gherghel, Anton Coșa și Cornel Damian) și peste 110 preoți.

Următorul paroh de Slănic Moldova a fost, de la 19 martie 2012, pr. Petrică Dăncuț, originar din Parohia Gherăești. După ce a absolvit Școala Generală de 8 clase, în anul 1992, în localitatea natală, a urmat , Seminarul Liceal Capucin din Onești și Institutul Teologic Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iași, fiind hirotonit preot la 29 iunie 2006, la Iași, de către episcopul Petru Gherghel. Înainte de fi numit la Slănic Moldova, a activat ca vicar în parohiile Adjudeni (1 august 2006 - 31 iulie 2009) și Piatra Neamț "Sfântul Iosif Muncitorul" (1 august 2009 - 18 martie 2012).

Misiunea principală pe care și-a asumat-o a fost aceea de a termina lucrările de construcție și a pregăti consacrarea altarului și sfințirea bisericii din Cerdac, care s-au concretizat în ziua de sâmbătă, 10 septembrie 2016. Aceea "a fost o zi foarte importantă și unică pentru toată Valea Slănicului Moldovei, pentru că, după 11 ani de rugăciune și dăruire, inima comunității parohiale a primit un nou impuls de credință și preamărire lui Dumnezeu, prin sfințirea și consacrarea altarului bisericii filiale din Cerdac". Ceremoniile sfințirii noii biserici au început "în jurul orei 10.45, când pr. Petrică Dăncuț, parohul comunității, un grup de preoți, primarul localității, oficialitățile locale și centrale cât și o mare mulțime de credincioși, l-au întâmpinat pe PS Aurel Percă". În cuvântul său de învățătură, Preasfințitul Aurel Percă i-a invitat pe credincioși să realizeze o Biserică vie, să fie convinși și încrezători în prezența lui Isus în Sfânta Euharistie și să invoce mereu ajutorul sfinților, în mod deosebit pe cei trei sfinți ale căror relicve s-au depus în altar: fericitul Ieremia Valahul, fericitul Anton Durcovici și fericitul Vladimir Ghika. Au urmat cinci momente care au constituit celebrarea propriu-zisă a consacrării altarului și a sfințirii bisericii: litania tuturor sfinților, rugăciunea de consacrare, ungerea cu sfânta crismă a altarului și a pereților bisericii, tămâierea altarului și a bisericii, împodobirea altarului și iluminarea bisericii.

Către finalul sfintei Liturghii, părintele Petrică Dăncuț a adus mulțumiri Domnului că a binecuvântat comunitatea cu harul de a avea un nou lăcaș, de a vedea un vis devenit realitate: "Biserica din Cerdac nu este o operă de artă, ci este o operă a iubirii și a credinței credincioșilor din această comunitate". În semn de aducere aminte a acestei zile importante pentru comunitatea locală, Preasfințitul Aurel a plantat un brad argintiu în curtea bisericii, care se poate vedea și astăzi.

Dintre activitățile pastorale deosebite coordonate de părintele Dăncuț amintim: administrarea Mirului în ziua de 10 august 2014 (49 de candidați), pelerinajul icoanei Maicii Domnului de la Cacica și misiunile populare din 19-22 septembrie 2013, misiunile populare din zilele de 10-13 noiembrie 2016, prilejuite de Anul Milostivirii etc. La 30 iulie 2017, "comunitatea și-a luat rămas bun de la pr. Petrică Dăncuț, care a păstorit cu ardoare și zel apostolic, timp de cinci ani, comunitatea creștinilor catolici din Slănic Moldova".

De la 1 august 2017, Parohia Slănic Moldova a fost încredințată celui de-al patrulea paroh: pr. Benone Butacu, jr. Originar din Parohia Luizi-Călugăra, după ce a absolvit Școala Generală de 8 clase, în anul 1991, în satul natal a urmat Liceul și Institutul Teologic Franciscan din Roman, fiind sfințit preot la 29 iunie 2002, la Iași, de episcopul Petru Gherghel. A activat ca vicar la Hălăucești (1 august 2002 - 1 octombrie 2003), vicar la Târgu Trotuș (1 octombrie 2003 - 1 octombrie 2005), vicar la Huși-Corni (1 octombrie 2005 - 15 septembrie 2008), paroh la Huși-Corni (15 septembrie 2008 - 11 septembrie 2016) și consilier administrativ în cadrul Episcopiei Romano-Catolice de Iași (1 octombrie 2016 - 31 iulie 2017). Instalarea noului paroh a avut loc duminică, 6 august, "în sărbătoarea Schimbarea la Fața a Domnului Nostru Isus Cristos, ca un semn minunat sub strălucirea chipului Mântuitorului, spre a ne atrage pe toți, ca un magnet uriaș pe muntele Domnului. (...) Comunitatea creștinilor catolici, împreună cu domnul Gheorghe Baciu, primar al comunității civile, l-a întâmpinat pe noul paroh, mai întâi la Cerdac, în biserica filială, în cadrul Liturghiei de la ora 9. Apoi, întreaga comunitate, cu mic cu mare, l-a primit pe părintele Benone, cu colac și sare, la ora 11, în fața bisericii parohiale din Slănic Moldova...". Cu acea ocazie, "părintele nou numit a prezentat programul pastoral ce cuprinde inițiative și proiecte spirituale adresate familiilor, copiilor, tinerilor, persoanelor vârstnice".

Având deja o bogată și rodnică activitate administrativă în Parohia "Nașterea Sfintei Fecioare Maria" din Huși, unde a coordonat lucrările de renovare a bisericii parohiale, încununate în ziua de duminică, 4 septembrie 2016, "prin "consacrarea altarului și sfințirea bisericii, de curând renovată prin strădania neobosită a părintelui paroh Benone Butacu jr.", merite recunoscute de Preasfințitul Aurel Percă, care la finalul celebrării i-a înmânat distincția "Crucea comemorativă «Fericitul Anton Durcovici»" din partea Episcopiei de Iași ca "o recunoaștere a eforturilor de renovarea a bisericii "Nașterea Sfintei Fecioare Maria" din Huși-Corni", noul paroh de Slănic Moldova a întreprins și aici unele lucrări de investiție: schimbarea sistemului de încălzire din biserica din Slănic, înfrumusețarea lăcașurilor de cult din Slănic și Cerdac, continuarea renovărilor din casa parohială și casa de oaspeți etc.

Nu lipsite de importanță au fost inițiativele pastorale derulate în Slănic Moldova și Cerdac în acești ani, în favoarea copiilor, tinerilor, familiilor și bolnavilor. La unele dintre acestea au fost prezenți ierarhi ai Episcopiei Catolice de Iași, precum și autoritățile civile. Între acestea se evidențiază celebrarea Mirului, din 14 iulie 2018, când în Parohia "Adormirea Maicii Domnului" din Slănic Moldova, "cei 25 adolescenți și tineri, îmbrăcați în haine de sărbătoare, au așteptat nerăbdători venirea Excelenței sale Aurel Percă, episcop auxiliar de Iași" pentru a le conferi darurile Duhului Sfânt. Părintele paroh Benone Butacu a ținut cuvântarea de bun venit, în care a subliniat că acea comunitate parohială se situează pe "pământ al Slănicului Moldovei" și este "un semn al unității" Bisericii. Preasfințitul Aurel a scos în evidență lucrarea Duhului Sfânt în viața creștinului și a arătat cum putem trăi ca adevărați copii ai lui Dumnezeu, ajutați și călăuziți de Duhul Sfânt. Predica a avut și un frumos dialog între episcop și candidații de la Mir. Adolescenții și tinerii "au dat răspunsuri bune și au primit aprecieri din partea episcopului".

La începutul misiunii sale, la 2 ianuarie 2018, Parohia Slănic Moldova, alături de cea din Cireșoaia, "pentru a facilita comunicarea cu centrul decanal", a fost trecută de la Decanatul de Moinești la Decanatul de Trotuș.

La începutul anului 2020, am fost luate în evidență 280 de familii (139 întregi și 141 jumătăți), ce includ 536 de suflete, după ce în anul 2019 au avut loc 5 botezuri, au fost oficiate 6 căsătorii și au trecut la cele veșnice 10 credincioși.

Pe teritoriul Parohiei Slănic Moldova au activat și au diferite case patru congregații feminine: Surorile "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", Surorile lui Isus Răscumpărătorul (din anul 1998), Surorile Benedictine ale Divinei Providențe (din anul 1992) și Surorile Providenței (din anul 2003). Pentru copii orfani și neajutorați, în anul 2000, Surorile lui Isus Răscumpărătorul au deschis Casa "Victorine"; iar pentru a găzdui diferite grupuri de copii, tineri și persoane adulte, familii sau persoane particulare pentru întâlniri de formare, exerciții spirituale, vacanțe și concedii, Surorile SCMP au deschis Centrul "Buna-Vestire", ambele închise în prezent.

Pr. Alois Moraru

* * *

Din Lumina creștinului, iunie 1994, p. 12-13.

Orașul Slănic Moldova, stațiune balneoclimaterică, este așezat în partea de sud-vest a județului Bacău, la 17 km de Târgu Ocna, într-o mică depresiune, îngustă și lungă, mărginită de culmi înalte, acoperite de fag și brad, pe valea pârâului Slănic, de la care și-a luat numele, la o altitudine de 530 m. Primii locuitori ai Slănicului au fost 12 familii de "rufetași", țărani care lucrau la ocnele de sare, aduși de serdarul Spiridon prin anul 1808, pentru a amenaja izvoarele tămăduitoare descoperite aici. În anul 1812 vin la Slănic cei dintâi bolnavi. În 1840 stațiunea apare pentru prima dată pe harta țării sub denumirea de Feredeiele Slănicului. La sfârșitul veacului trecut, Slănic Moldova era o stațiune balneoclimaterică modernă pentru acele vremuri, care putea sta alături de stațiunile străine. În 1881, apele izvoarelor nr. 1, nr.3 - acesta din urmă supranumit și "regele Slănicului" - și nr. 4 obțin medalia de argint la expoziția internațională de balneologie de la Frankfurt pe Main, iar în 1883, la expoziția de la Viena, medalia de aur. De atunci stațiunea a fost supranumită "Perlă a Moldovei" renume care dăinuiește până în zilele noastre. Într adevăr, apele sale minerale, neîntrecute de multe izvoare similare din lume, la diferite expoziții din străinătate, unde au înfruntat concurența unor izvoare renumite, ca acelea de la Karlovy-Vary, Vichy, Vals, Baden-Baden, Ems, Aix-les-Bains sau Kreuznach, au primit aproape de fiecare dată medalia de aur. Stațiunea Slănic Moldova se dezvoltă în ultimii ani și în fiecare an găzduiește peste 60.000 de vizitatori români și străini.

Statisticile anuale ale parohiei Târgu Trotuș - începând cu anul 1920 - menționează separat așezarea sub denumirea de "Satu-Nou-Băi" sau "Slănic-Băi", unde se afla un număr mic de credincioși catolici. Ei au ajuns aici pe cale comercială, fiind atrași de rentabilitatea oferirii de locuri turiștilor și celor care veneau aici la cură balneară. Și-au construit vile, mai mult din bârne și vara le închiriau solicitanților.

Biserica din Slănic Moldova a fost construită spre sfârșitul perioadei interbelice, din piatră, fiind sfințită în ziua de 8 septembrie 1943. A fost filială a parohiei Cireșoaia până în anul 1990 când a fost înființată parohia. La 31 decembrie 1993 înregistrează 306 familii, cu 984 de suflete. Având o poziție geografică minunată, cu izvoarele de ape minerale tămăduitoare, aici s-a construit o casă cu cinci nivele (subsol, parter, și trei etaje) care cuprinde casa parohială și casa de odihnă și tratament pentru personalul cultului. Provizoriu, locuiesc în casa de odihnă 40 de surori benedictine ale Divinei Providențe, care se vor muta la Oituz. Casa are șapte camere disponibile pentru preoții care fac concediu sau tratament.

Hramul Bisericii este Adormirea Maicii Domnului - 15 august. Credincioșii buni și harnici ai acestei parohii, anul trecut au construit în cinstea patroanei lor o grotă frumoasă, săpată în munte, între casă și biserică. Sperăm ca anul acesta să începem construcția unei biserici noi.

Vă invităm să gustați din frumusețile Slănicului și să vă potoliți setea din izvoarele sale tămăduitoare!

Pr. Isidor Dâscă



Urmărește ercis.ro on Twitter
Caută pe site

Biblia on-line

Breviarul on-line


Liturgia Orelor
Magisteriu.ro


Documentele Bisericii
ITRC "Sf. Iosif"


Institutul Teologic Iași
Vaticannews.va


Știri din viața Bisericii
Catholica.ro


știri interne și externe
Pastoratie.ro


resurse pentru pastorație
Profamilia.ro


pastorația familiilor
SanctuarCacica.ro


Basilica Minor Cacica
Centrul de Asistență Comunitară "Sfânta Tereza de Calcutta"

Episcopia Romano-Catolică de Iași * Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26, 700064 - Iași (IS)
tel. 0232/212003 (Episcopie); 0232/212007 (Parohie); e-mail: editor@ercis.ro
design și conținut copyright 2001-2024 *  * toate drepturile rezervate * găzduit de HostX.ro * stat