Biserica lui Cristos care este în Moldova

II. CE TREBUIE SĂ FIM?
Noul popor al lui Dumnezeu, trimis în misiune la oamenii de astăzi

Biserica, noul popor al lui Dumnezeu, are o structură ierarhică

Papalitatea şi ministerul petrin

Structura ierarhică elementară, pe care Isus Cristos, fondatorul noului popor al lui Dumnezeu, i-o conferă încă de la început îi cuprinde, pe lângă colegiul apostolic, "cei doisprezece", şi un cap al colegiului, Petru. "Pentru ca episcopatul însuşi să fie unul şi indivizibil, [Isus] a aşezat în fruntea celorlalţi apostoli pe sfântul Pentru şi a stabilit în el principiul şi fundamentul veşnic şi vizibil al unităţii credinţei şi comuniunii" (LG 18).

Această doctrină a unui oficiu primaţial în Biserică, oficiu avut la început de Petru şi, după el, de succesorii săi la catedra din Roma, un oficiu înzestrat cu carisme deosebite şi, în special, cu cea a infailibilităţii în magisteriu, definită deja la Conciliul I din Vatican, a fost reluată şi repropusă tuturor credincioşilor de Conciliul al II-lea din Vatican:

Conciliul pune din nou în faţa tuturor credincioşilor, pentru a fi crezută cu tărie, această învăţătură despre instituirea, caracterul perpetuu, puterea şi caracterul primatului sacru al pontifului roman şi despre magisteriul lui infailibil şi, mergând pe aceeaşi linie, [Conciliul] a hotărât să mărturisească şi să proclame în faţa tuturor învăţătura despre episcopi, urmaşii apostolilor, care, împreună cu urmaşul lui Petru, vicarul lui Cristos şi capul văzut al întregii Biserici, conduc casa Dumnezeului celui viu (LG 18).

Astfel, primatul episcopului de Roma este instrumentul carismatic prevăzut de Cristos şi actualizat de Duhul Sfânt pentru a manifesta, dezvolta şi adânci unitatea Bisericii (şi, o dată cu ea, apostolicitatea, care este unitatea în ordine diacronică, şi catolicitatea, care este unitatea în ordine sincronică). Aceste caracteristici (unitatea, apostolicitatea, catolicitatea) ar putea fi considerate ca şi calităţi pur sociologice, inerente Bisericii ca grupare socială, iar atunci şi primatul, care are o importantă funcţie de îndeplinit pentru realizarea lor, nu ar putea avea decât o justificare sociologică şi istorică. Dar, dacă unitatea, apostolicitatea şi catolicitatea sunt considerate din punct de vedere teologic, ca proprietăţi supranaturale ce aparţin Bisericii din voinţa lui Dumnezeu şi graţie acţiunii Duhului Sfânt, atunci şi acel instrument, atât de eficace pentru păstrarea lor, care este primatul, îşi găseşte motivaţia sa teologică în voinţa lui Dumnezeu şi în asistenţa Duhului Sfânt. Primatul petrin este, într-adevăr, un dar pe care Duhul Sfânt îl face episcopului de Roma pentru a păstra întreaga Biserică unită în credinţă, pentru a o menţine conformă cu moştenirea apostolică şi pentru a o ajuta să crească în acea catolicitate care i se cuvine ca instrument de mântuire pentru întreaga omenire.