Itinerar

Rolul sinodului diecezan

Din punct de vedere etimologic, sinod - de la cuvântul grecesc synodus - înseamnă "a merge împreună, drum făcut împreună", adică este acţiunea convergentă a mai multor persoane spre acelaşi scop, având menirea să ne plaseze în direcţia corectă; comunitatea diecezană trăieşte şi acţionează în mod comunitar pentru un scop comun. În sens general, sinod înseamnă adunare.

Finalitatea sinodului este aceea de a-l ajuta pe episcop în exercitarea misiunii sale, care îi este proprie: călăuzirea credincioşilor care îi sunt încredinţaţi spre păstorire. În acest scop, preoţii convocaţi să participe la sinod devin "colaboratori înţelepţi ai ordinului episcopal, ajutoare şi instrumente chemate la slujirea poporului lui Dumnezeu" (LG 28; cf. PO 2 şi 7). Dar sinodul oferă episcopului şi ocazia de a solicita cooperarea, alături de preoţi, şi a unor laici şi persoane consacrate, ca un mod special de exercitare a responsabilităţilor, care privesc pe toţi creştinii în edificarea trupului lui Cristos, Biserica (cf. LG 7 şi 32).

A pune o dieceză în mişcare spre un sinod înseamnă a-i mobiliza toate resursele spirituale, intelectuale şi creative spre un scop comun, care va fi atins cu participarea întregii dieceze.

Sinodul este cu adevărat un dar ceresc, un timp al Duhului Sfânt, în care suntem cu toţii chemaţi la trezirea credinţei sau reîmprospătarea ei, la reînviorarea pietăţii şi a apostolatului în dieceză. Celebrarea sinodului trebuie să fie tocmai acest eveniment inspirat şi călăuzit de Duhul Sfânt, care să pună Biserica locală într-o stare de discernământ şi analiză, pentru a ajuta întreaga comunitate diecezană să trăiască într-o fidelitate totală faţă de evanghelie în circumstanţele actuale.

Este momentul de har al Domnului pentru dieceză, pentru a construi o Biserică vie şi dinamică; sinodul ne va chema să vedem cum trebuie să fim creştini într-un timp în care sunt contestate valorile adevărate care stau la baza vieţii creştine, cum trebuie să trăim sacramentele ca izvoare de har, care este locul cuvântului lui Dumnezeu în viaţa personală, cum privim cateheza, care este locul Euharistiei în viaţa comunităţii şi a creştinilor, care trebuie să fie atitudinea corectă faţă de familie şi viaţă, ce rol trebuie să aibă asociaţiile catolice în viaţa Bisericii locale, problema muncii şi a dreptăţii sociale, care sunt formele de participare la acţiunile social-caritative, deschiderea diecezei spre activitatea misionară, problema ecumenismului, problema educaţiei şi a şcolii, rolul mijloacelor de comunicaţie şi folosirea lor corectă. Sinodul va fi şi un moment de verificare a fidelităţii Bisericii locale faţă de directivele Conciliului Vatican II, un moment de corectare a unor abuzuri sau greşeli care ar exista în activitatea pastorală, oferind noi perspective pentru o mai mare fidelitate faţă de legile şi normele Bisericii universale adaptate la situaţia particulară a diecezei.

Sinodul va oferi şi ocazia unor celebrări religioase însoţite de rugăciunile tuturor credincioşilor, pentru o deschidere tot mai mare faţă de Duhul Sfânt în vederea unei adevărate reînnoiri a vieţii Bisericii locale.

Pentru a întâmpina şi trăi un asemenea moment solemn pentru viaţa Bisericii locale suntem invitaţi să ne pregătim intens la toate nivelurile bisericeşti - preoţi, persoane consacrate, seminarişti, tineri, laici - şi să ne aducem contribuţia personală, pentru că sinodul diecezan reprezintă adunarea preoţilor şi a credincioşilor dintr-o Biserică locală, aleşi să ofere ajutor episcopului diecezan pentru binele întregii comunităţi diecezane (cf. can. 460).

Mobilizarea Bisericii locale

Ce este un sinod? Cuvântul din limba greacă înseamnă "a merge împreună" şi a fost folosit în Biserica din primele veacuri pentru a indica un moment special de întâlnire între responsabilii comunităţilor, fie la nivel de Biserică Universală (şi acestor întâlniri li s-a dat şi numele de "conciliu", ceea ce înseamnă "chemare de a fi împreună"), fie la nivelul diferitelor Biserici particulare în jurul propriului episcop.

În ceea ce priveşte problema noastră specifică, putem defini "sinodul" ca fiind modul "de a conveni împreună", "a fi împreună pe acelaşi drum" al realităţilor ecleziale prezente în dieceză (episcopi, preoţi, persoane consacrate, laici, organisme diecezane şi parohiale, comunităţi parohiale, asociaţii, mişcări, grupuri, credincioşi care fac parte din asociaţii sau care nu fac parte...) cu scopul de a revizui misiunea comună tuturor, de a vesti evanghelia în situaţiile specifice în care se află Biserica locală în momentul de faţă.

Sinodul este o expresie a trăirii Bisericii locale în contextul Bisericii Universale. Prin Biserică, fiind trupul său, Cristos este totdeauna prezent în mijlocul oamenilor. Toţi suntem chemaţi, prin credinţă şi sacramente, să trăim plinătatea comuniunii cu Dumnezeu. În calitate de comuniune cu Dumnezeu cel viu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Biserica este, în Cristos, "misterul" iubirii lui Dumnezeu prezent în istoria oamenilor. Structurile şi relaţiile din interiorul Bisericii trebuie să exprime această comuniune. Primul capitol din constituţia asupra Bisericii a Conciliului Vatican II, Lumen gentium, se intitulează tocmai "Misterul Bisericii": este vorba de o realitate de care trebuie să fim totdeauna siguri. Suntem conştienţi că Biserica nu se poate reînnoi fără ca această notă spirituală de mister să fie puternic înrădăcinată şi ancorată în sufletul creştinilor.

Sinodul va trebui să reînnoiască în toţi creştinii - preoţi, laici, persoane consacrate - iubirea faţă de Biserică. A o sluji este vocaţia şi misiunea tuturor. Pentru a iubi Biserica mai profund, va trebui s-o privim cu ochii lui Isus, care "a iubit Biserica şi s-a dat pe sine însuşi pentru ea" (Gal 5,25).

Pregătirea, convocarea şi celebrarea sinodului vor trebui să fie animate de această iubire. Cine are simţul concret al împărăţiei lui Dumnezeu nu se va înspăimânta de efortul pe care îl cere sinodul, şi cine alimentează în rugăciune iubirea pasionată pentru propria dieceză, va fi atent la chemarea Duhului Sfânt, pentru că sinodul este tocmai acest eveniment călăuzit de acest Duh care pune Biserica locală într-o stare de discernământ pentru a ne ajuta să mergem în unitatea voită de Mântuitorul pentru ucenicii săi.

Sinodul diecezan va fi un adevărat dar al Duhului Sfânt, care trezeşte energii intelectuale şi spirituale neaşteptate, presupune un efort şi o angajare deosebită. Orice sacrificiu făcut pentru Biserica lui Cristos va fi răsplătit din belşug. Ne pregătim să ne deschidem pentru acest "dar".

1. În primul rând sinodul va trebui să facă o analiză a situaţiei în care se află dieceza, în contextul lumii contemporane şi al schimbărilor din ţara noastră; dacă, pe de o parte, impune imediat o reînnoire a elanului de "a merge toţi împreună", pe de altă parte se descoperă necesitatea unei valorificări mai mari a "bogăţiilor" de care dispunem ca Biserică locală, a ambientului ecumenic în care trăim, a opiniilor şi concepţiilor de care suntem înconjuraţi.

2. Apoi, o dată dobândită o mai mare conştiinţă a misiunilor celor mai urgente la care este chemată Biserica locală, se va încerca implicarea tuturor comunităţilor, la orice nivel, într-o mare mişcare de rugăciune, de reflecţie şi de acţiune, cu scopul de a găsi o nouă vitalitate şi o comuniune mai mare, în marile dimensiuni care reprezintă identitatea Bisericii: liturgia, cateheza, viaţa sacramentală, formarea, caritatea...

3. Va urma momentul de "sinteză": vor fi adunate rezultatele acestei perioade de har şi de căutare şi toate acestea vor reprezenta o bază solidă pentru a trasa direcţiile pastorale noi, adaptate să aducă speranţa şi bucuria întâlnirii cu Cristos pentru omul din zilele noastre, mai ales în lumina acelui minunat şi încă prea puţin cunoscut dar al Duhului Sfânt, care a fost Conciliul Vatican II.

Sinodul va fi, într-un anumit sens, punctul de sosire şi de o nouă plecare pentru acel proces de reînnoire al diecezei pe care îl vom pregăti în aceşti ani.

Aurel Percă, episcop auxiliar