Itinerar

Sinodul de la Cotnari

6 noiembrie 1642

Cuvântul "synodus" înseamnă în limba greacă "drum împreună", adică lucrarea mai multor persoane care urmăresc acelaşi scop. În terminologia Bisericii primare, "sinod" însemna "conciliu", adunare de episcopi. Practica sinoadelor a apărut din două motive: dorinţa episcopilor de a se consulta între ei atunci când întâmpinau dificultăţi deosebite în diecezele lor şi conştiinţa acestora că ei formează un singur colegiu episcopal ⁽¹⁾.

Extinderea continuă a creştinismului a purtat cu sine mărirea numărului diecezelor şi al episcopilor. De asemenea, problemele pe care aceştia erau nevoiţi să le înfrunte erau tot mai acute. Pentru rezolvarea lor nu au fost îndeajuns sinoadele locale sau interdiecezane, ci s-a impus convocarea sinoadelor generale, care au luat numele de concilii. Prima adunare de acest fel a avut loc în anul 325 la Niceea, la cererea împăratului Constantin cel Mare. La acest eveniment papa Silvestru I (314-335) a participat printr-o delegaţie care avea datoria să ia o atitudine severă faţă de aceia care nu ar fi recunoscut că Fiul este egal cu Tatăl ⁽²⁾.

De-a lungul celor două mii de ani de existenţă, Biserica Catolică a celebrat 21 de concilii, ultimul fiind cel din Vatican (1962-1965). După fiecare conciliu, episcopii se întorceau în diecezele lor şi încercau să introducă hotărârile respective în comunităţile lor prin celebrarea sinoadelor locale ⁽³⁾.

În istoria Bisericii, Conciliul din Trento (1545-1563) reprezintă o cotitură deosebit de importantă datorită decretelor pe care le-a aprobat. Dintre numeroasele decizii ale acestui conciliu amintim numai câteva: decretul despre păcatul original, decretul despre răscumpărare, decretul despre sacramente, decretul despre sfânta Împărtăşanie, decretul despre reformă etc. ⁽⁴⁾. Părinţii conciliari au reuşit să rezolve la Trento o problemă care aştepta de mult timp o soluţie. Este vorba despre înfiinţarea de seminarii pentru pregătirea tinerilor în vederea primirii sacramentului Preoţiei. Imediat după încheierea Conciliului Tridentin au fost deschise câteva seminarii în unele dieceze italiene, în timp ce alte ţări au primit cu reţinere canoanele promulgate la Trento ⁽⁵⁾. La 2 februarie 1565, Pius al IV-lea (1560-1565) a înfiinţat Seminarul Roman, "ut aliis civitatibus exemplo esset" ("pentru a fi de exemplu altor oraşe") ⁽⁶⁾. Pentru misiunile din ţările îndepărtate, Congregaţia De Propaganda Fide a deschis la începutul secolului al XVII-lea un seminar special, în care se pregăteau tineri trimişi din locurile în care condiţiile economice, politice sau sociale nu permiteau înfiinţarea unui astfel de institut ⁽⁷⁾. La acest colegiu au fost trimişi, încă din secolul al XVII-lea, unii tineri de pe meleagurile moldovene, pentru a se pregăti la sfânta Preoţie.

Suflul nou pe care l-a dat Bisericii Conciliul din Trento a ajuns în Moldova abia după anul 1600 ⁽⁸⁾. În această perioadă, preoţii de aici au înţeles că, pentru a progresa, Misiunea trebuie să se conformeze noilor dispoziţii date de Conciliul din Trento. În afara lipsei unui seminar, misionarii se mai confruntau cu unele dificultăţi de ordin pastoral despre care vom trata în paginile studiului de faţă.

Prezenţa catolicilor în Moldova la sfârşitul evului mediu este o realitate cunoscută publicului larg. Preoţii dominicani şi franciscani au purtat pe aceste meleaguri sămânţa credinţei începând cu secolului al XIII-lea, înfiinţând parohii care, în timp, aveau să devină adevărate centre misionare. Unul dintre acestea a fost Cotnariul, sat "aşezat într-o vale, între dealuri, deasupra unui lac în care se află diferite soiuri de peşti. Aici sunt foarte multe vii, pentru că pământul acesta dă cele mai bune vinuri din toată ţara. Au vii aici şi domnul şi boierii. În vremea culesului aproape toată ţara se adună aici, fie pentru cules, fie pentru a cumpăra vin" ⁽⁹⁾.

Prima menţiune documentară a catolicilor din Cotnari se găseşte în Efemeridele Cibinului, unde se afirmă că în anul 1420 husiţii, alungaţi din Ungaria şi Boemia de regele Sigismund, au trecut Carpaţii Răsăriteni, stabilindu-se la Baia şi Cotnari ⁽¹⁰⁾. Relaţia pe care misionarul franciscan Paul Bonici a trimis-o superiorilor săi de la Roma în anul 1632 ne informează că Ştefan cel Mare a construit pentru catolicii din Cotnari o biserică închinată "preasfintei Marii din luna august şi este numită «Sfânta Maria Mare»" ⁽¹¹⁾. Data înfiinţării Parohiei Cotnari nu se cunoaşte, însă din documentele pe care le avem rezultă că aceasta exista încă de la sfârşitul secolului al XVI-lea ⁽¹²⁾. Episcopul Bernardin Quirini, după vizita pe care a făcut-o Misiunii în anul 1599, a trimis papei Clement al VIII-lea (1592-1605) un raport în care face o prezentare vastă a situaţiei catolicilor din Moldova. Documentul ne informează că la Cotnari trăiau la acea dată 198 de familii catolice cu 1.083 de credincioşi ⁽¹³⁾. Datorită numărului mare al catolicilor din Cotnari, domnul Moldovei, Gaspar Graţiani, ar fi dorit ca papa să înfiinţeze o episcopie în această localitate ⁽¹⁴⁾. Până la jumătatea secolului al XVII-lea Cotnariul a reprezentat un adevărat focar pentru Misiune, catolicii din această localitate fiind prezenţi în toate relaţiile despre situaţia catolicilor din Moldova ⁽¹⁵⁾. Fiind o comunitate numeroasă, Parohia Cotnari a avut parte şi de unele dificultăţi pastorale pe care misionarii au încercat să le rezolve prin diferite metode. Părintele Bartolomeu Bassetti, vicarul general al arhiepiscopului de Sofia, Petru Deodat (Bogdan) Bacsiè, vizitând parohiile Misiunii în anul 1642, şi-a dat seama că toate comunităţile catolice se confruntau cu anumite probleme care, în concepţia sa, nu puteau fi soluţionate decât printr-un sinod la care să participe toţi preoţii de pe teritoriul Moldovei. Convins de acest lucru, părintele Bassetti i-a convocat pe confraţii săi pentru data de 6 noiembrie 1642 la Cotnari pentru a îndrepta anumite greşeli pe care le făceau atât clericii, cât şi laicii. Dar înainte de a trata despre cauzele şi desfăşurarea Sinodului de la Cotnari, vom prezenta pe scurt biografia misionarului Bartolomeu Bassetti, personajul principal al primului sinod catolic celebrat pe teritoriul Moldovei.

Părintele Bartolomeu Bassetti s-a născut în localitatea Piano Castegnaio (Toscana) ⁽¹⁶⁾, probabil spre sfârşitul secolului al XVI-lea. Simţind dorinţa de a-şi dedica viaţa celorlalţi, a intrat în rândul franciscanilor conventuali ⁽¹⁷⁾. La cererea lui Vasile Lupu, Congregaţia De Propaganda Fide l-a desemnat în 1639 pe părintele Bassetti pentru Misiunea Franciscană din Moldova, unde a sosit la începutul anului 1640, însoţit fiind de misionarii Simon Apolloni de Veglia şi Benedict Remondi ⁽¹⁸⁾. Numai după un an, la 15 februarie 1641, părintele Bassetti a trimis superiorilor săi de la Roma o scrisoare prin care îi informa despre intenţia de a tipări "un catehism în limba valahă, la tipograful care venise chiar atunci în Iaşi pentru a tipări, între alte cărţi, un Evangheliar ⁽¹⁹⁾ în această limbă valahă" ⁽²⁰⁾. Tipărirea unui catehism în limba ţării de către un misionar abia venit în Moldova reprezintă un fenomen miraculos. Acest eveniment confirmă ipoteza că misionarii italieni, înainte de a veni în Moldova, învăţau limba moldovenească în centrele speciale pe care Ordinul Franciscan le-a deschis în diferite oraşe din Italia, imediat după înfiinţarea Congregaţiei De Propaganda Fide. La sfârşitul vizitei pe care a făcut-o în Moldova, arhiepiscopul de Sofia, Petru Deodat (Bogdan) Bacsiè l-a numit, la 3 octombrie 1641, pe părintele Bassetti vicar general pentru Moldova. Pentru a acţiona în această calitate, acesta a primit şi permisiunea lui Vasile Lupu. După un an, la 6 noiembrie 1642, noul vicar general i-a convocat pe toţi preoţii din Moldova la Cotnari pentru celebrarea unui sinod, ce trebuia să rezolve unele probleme religioase care se verificau în comunităţile catolice din Misiune. Cu această ocazie a fost întocmit un document special (Speculum ordinis) pe care părintele Bassetti l-a prezentat în 1643 superiorilor săi de la Congregaţia De Propaganda Fide din Roma. În 1644 şi-a început călătoria de întoarcere în Moldova, dar se pare că a murit în Polonia ⁽²¹⁾.

Sinodul de la Cotnari se înscrie în seria evenimentelor religioase ignorate de istorici. Acest lucru se datorează şi faptului că în aceeaşi perioadă a avut loc la Iaşi un Sinod ortodox ⁽²²⁾, care a fost convocat pentru a condamna cele 18 teze calviniste pe care patriarhul de Constantinopol, Chiril Lucaris ⁽²³⁾, le publicase în 1629 ⁽²⁴⁾. Deja la 8 septembrie 1640 un sinod local, condus de mitropolitul Kievului, a aprobat o "confessio ortodoxae fidei", care conţinea idei opuse profesiunii făcute de patriarhul Lucaris cu unsprezece ani înainte ⁽²⁵⁾. Fiind prieten bun al domnului Moldovei, Vasile Lupu ⁽²⁶⁾, mitropolitul de Kiev, Petru Movilă, a cerut acestuia permisiunea de a convoca un Sinod la Iaşi pentru a corecta greşelile introduse în teologia ortodoxă de patriarhul de Chiril Lucaris. Acest eveniment a durat aproape două luni (septembrie-octombrie 1642) ⁽²⁷⁾.

Ideea convocării unui sinod catolic i-a venit părintelui Bassetti în urma participării la şedinţele Sinodului ortodox, la care a participat cu mult entuziasm ⁽²⁸⁾. Pentru ca lucrările Sinodului de la Cotnari să se desfăşoare în armonie cu legile civile, părintele Bassetti, ajutat de medicul lui Vasile Lupu, Ioan Andrei Scocardi, a primit permisiunea domnului Moldovei ⁽²⁹⁾. Cauzele care l-au determinat pe părintele Bassetti să-i convoace pe toţi slujitorii altarului din Moldova la sinod sunt reprezentate de ignoranţa religioasă a credincioşilor şi de unele abuzuri care se verificau atât în rândul clericilor cât şi în cel al laicilor: existau preoţi care cereau taxe prea mari pentru Botez; unii preoţi nu administrau sfântul Maslu bolnavilor motivând că în Moldova nu este acest obicei; alţi preoţi nu voiau să dea pocăinţă penitenţilor deoarece considerau că penitentul trebuie să-şi aleagă singur pedeapsa; unii dascăli susţineau că sfânta Împărtăşanie trebuie primită obligatoriu sub ambele specii; deseori se întâmpla ca la Botez să fie admişi naşi ortodocşi care transmiteau finilor propriile convingeri religioase etc. ⁽³⁰⁾. "Din cauza faptului că în Moldova s-au introdus multe abuzuri datorate lipsei unui păstor onest, sus-numitul părinte vicar, Bassetti, a convocat o congregaţie sinodală, în care au luat cuvântul preoţi şi laici. Aceştia s-au unit pentru ca împreună să anihileze abuzurile şi greşelile. De asemenea, cu ocazia Sinodului de la Cotnari, s-a introdus ritul roman, fiind acceptat de toţi" ⁽³¹⁾.

Protagonistul Sinodului de la Cotnari a fost părintele Bartolomeu Bassetti ⁽³²⁾, care, în urma vizitei pe care a făcut-o Misiunii din Moldova în 1642, scria la 3 octombrie acelaşi an ⁽³³⁾ Congregaţiei De Propaganda Fide că pentru a elimina unele neajunsuri spirituale existente în comunităţile catolice a hotărât convocarea unui sinod în ziua de 6 noiembrie 1642, eveniment la care erau obligaţi să participe toţi preoţii care slujeau pe teritoriul Diecezei de Bacău ⁽³⁴⁾. În ziua stabilită, s-au adunat la Cotnari ⁽³⁵⁾ trei călugări misionari şi alţi şase sau şapte preoţi diecezani care lucrau în Moldova. Deciziile luate la acest sinod au fost adunate într-o vastă lucrare numită Speculum ordinis. Documentul cuprindea versiunea românească a întrebărilor de la Botez, a rugăciunii "Tatăl nostru", a crezului şi a unor formule de binecuvântare folosite în Moldova ⁽³⁶⁾, precum şi unele doleanţe ale preoţilor de aici (permisiunea de a deschide la Iaşi un seminar; diferite facilităţi şi facultăţi pentru preoţii care slujeau în Moldova, trimiterea unor manuale de teologie dogmatică, morală precum şi a celor mai importante colecţii de canoane ale conciliilor ecumenice pentru pregătirea viitorilor clerici etc.) ⁽³⁷⁾.

În perioada 16 ianuarie - 12 aprilie 1643 părintele Bassetti vizitează din nou Misiunea din Moldova, care cuprindea la acea vreme 27 de centre de catolici. Din raportul pe care vicarul general l-a trimis Congregaţiei De Propaganda Fide aflăm că în Moldova trăiau 1.050 de familii catolice cu 5.000 de suflete, păstorite de 10 preoţi (patru călugări misionari şi şase de mir). În fiecare comunitate exista câte un dascăl ⁽³⁸⁾.

După această vizită, însărcinat de participanţii la sinod, părintele Bassetti s-a îndreptat spre Roma pentru a prezenta superiorilor săi hotărârile luate de preoţi la Cotnari şi adevărata situaţie a Misiunii din Moldova. Călătoria a început-o în iunie 1643, după ce a primit o scrisoare de recomandare din partea lui Vasile Lupu şi a medicului său, catolicul Ioan Andrei Scocardi ⁽³⁹⁾.

Ajuns la Roma, părintele Bassetti a încredinţat lucrarea întocmită cu ocazia sinodului (Speculum ordinis) secretarului Congregaţiei De Propaganda Fide, Mons. Francisc Ingoli ⁽⁴⁰⁾, cu rugămintea de a fi analizată, revizuită şi apoi tipărită, lucru care nu s-a realizat niciodată ⁽⁴¹⁾. În decembrie 1643, cancelaria congregaţiei romane a întocmit următorul referat în vederea şedinţei din 19 ianuarie 1644:

"1. Prin mijlocirea cardinalilor Congregaţiei De Propaganda Fide, preoţii din Moldova îl roagă pe papa să se ocupe de soarta lor, să-i scoată din mizerie, pentru ca ei să se poată îngriji mai bine de slujirea lui Dumnezeu şi a sufletelor, având în vedere că nu sunt decât patru parohii în care să poată locui un preot, şi anume: Cotnari, Bacău, Baia şi Huşi. Mai cer ca pentru progresul Bisericii lor să li se trimită sfânta Biblie, manualul lui Layman şi canoanele Conciliului din Trento.

2. În plus, preoţii cer să nu fie lăsaţi fără păstor, deoarece nici episcopul, nici prefectul apostolic nu locuiesc în Moldova. De aceea ei roagă să li se dea un episcop care să-i promoveze la ordinul sacru pe cei din provincie, fără a fi nevoiţi să schimbe patria pentru a ajunge preoţi.

3. Neavând posibilitatea de a-i face pe tineri să studieze, cer bani pentru înfiinţarea unei şcoli şi pentru a-i plăti pe învăţători. Ei doresc foarte mult să realizeze acest lucru, deoarece nu există un mijloc mai eficient pentru a răspândi credinţa decât educaţia în diferite domenii, după cum se poate vedea din experienţa Germaniei şi Ungariei care s-au convertit pentru şcolile şi operele părinţilor iezuiţi.

4. Întrucât există multe sate în care preoţii nu pot ajunge, în schimb sunt dascăli care se ocupă de credincioşi, iar în aceste sate se întâmplă des ca pruncii să nu fie botezaţi decât după trei ani, preoţii cer ca laicii să poată boteza nu doar în caz de moarte, ci mereu, pentru a nu-i lăsa pe oameni să trăiască precum animalele.

5. Deoarece zilnic se întâlnesc cazuri în care fetele bătrâne sunt răpite şi necinstite pe motiv că se vor căsători, preoţii cer ca uneori, cu acordul lor, să poată asista la căsătorie şi laicii.

6. Există obiceiul ca, de exemplu, dacă soţia nu-şi mai iubeşte bărbatul, acesta pleacă la ortodocşi sau se botează din nou şi îşi ia altă soţie chiar dacă prima trăieşte. Acest lucru este împotriva dreptului divin. Bărbaţii astfel îşi reneagă credinţa, neputând trăi fără femeie şi de aceea apelează la preoţi.

7. Cer facultatea de a putea dezlega de orice caz rezervat episcopului şi Sfântului Scaun, astfel încât să nu mai existe diferenţă între un caz rezervat şi unul obişnuit. Dacă nu, oamenii se spovedesc la alţi preoţi. În plus cer ca misionarii să folosească vechiul calendar şi să celebreze mai multe Liturghii fără a purifica.

8. În sfârşit, sinodul a decis ca fiecare paroh şi călugăr să celebreze două sfinte Liturghii pentru papa Urban al VIII, două pentru Congregaţia "De Propaganda Fide", două pentru domnul Vasile Lupu, stăpânul acelei ţări, una pentru soţia sa, una pentru fiii săi, una pentru sinod şi una pentru toţi catolicii din Moldova, una pentru toată Moldova şi una pentru binefăcători" ⁽⁴²⁾.

În şedinţa din 19 ianuarie 1644, Congregaţia De Propaganda Fide a analizat referatul reprodus mai sus şi a decis ca preoţii din Moldova să primească patru Biblii, patru volume Actele Conciliului Tridentin şi patru manuale despre cazuri de conştiinţă, opera lui Layman. Referitor la toate celelalte probleme, ele au fost încredinţate noului conducător al Misiunii din Moldova, Marcu Bandini, numit la 16 noiembrie 1643 arhiepiscop de Marcianopoli şi administrator apostolic al Diecezei de Bacău. Deşi cancelaria congregaţiei romane a alcătuit referatul pe baza lucrării Speculum ordinis, în răspunsul din 19 ianuarie 1644 nu se aminteşte nimic despre acest document ⁽⁴³⁾, care nu a fost încă identificat în Arhiva Congregaţiei De Propaganda Fide sau într-o altă arhivă din Cetatea Eternă. Găsirea sa rămâne o prioritate de viitor pentru istorici.

Efectele Sinodului de la Cotnari nu au fost prea îmbucurătoare pentru catolicii din Moldova. Primirea câtorva manuale nu a reprezentat nici pe departe rezolvarea problemelor cu care Biserica din Moldova trebuia să se confrunte. Aşteptările preoţilor care au întocmit Speculum ordinis nu au fost împlinite decât simbolic, întrucât arhiepiscopul Bandini, care primise sarcina să rezolve toate problemele discutate la sinod, nu a reuşit să colaboreze în totalitate nici cu laicii, nici cu misionarii ⁽⁴⁴⁾. Catolicii din Dieceza de Bacău au încercat să se alinieze normelor pe care Biserica Catolică le-a dat cu aproape o sută de ani înainte, la Conciliul din Trento. Din nefericire, condiţiile vitrege care existau în secolul al XVII-lea nu au permis decât o apropiere spirituală a catolicilor din Moldova de cei din Occident.

Biserica lui Cristos ştie că ea trebuie să străbată calea pustiului spiritual, care mai întâi a fost bătută de întemeietorul ei. Asemenea lui, ea nu se descurajează, ci continuă să călătorească, primind necontenit forţa supranaturală care o menţine tânără. Celebrând Sinodul de la Cotnari, Biserica din Moldova s-a arătat disponibilă faţă de chemarea lui Dumnezeu la convertire. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, Dieceza de Bacău a cunoscut alte două momente asemănătoare: Sinodul de la Târgu Trotuş (1659) şi Sinodul de la Bacău (1663) ⁽⁴⁵⁾.

Astăzi, când Biserica locală de Iaşi celebrează Sinodul diecezan, fiecare credincios este invitat să contribuie cu bucurie la reînnoirea spirituală a diecezei noastre, ascultând şi acceptând provocarea pe care Cristos o lansează tuturor: Duc in altum! ⁽⁴⁶⁾

Pr. Fabian Doboş

Note

1. Lexicon. Dizionario teologico enciclopedico, Casale Monferrato, 1993, p. 960.

2. Conciliul din Niceea a condamnat doctrina lui Arie, care susţinea că Fiul este inferior Tatălui.

3. FABIAN DOBOŞ, Sinodul de la Cotnari (6 noiembrie 1642), în Lumina creştinului, nr. 155/2002, Iaşi, p. 13.

4. Pentru a avea o imagine mai clară a desfăşurării Conciliului din Trento vezi Conciliorum oecumenicorum decreta, Bologna, 1991, pp. 657-799.

5. În acest sens, Franţa, afectată de galicanism, a arătat cea mai înverşunată opoziţie. Aici, abia în secolul al XVII-lea a fost posibilă deschiderea unor seminarii, un rol important avându-l sfântul Vincenţiu de Paul. Vezi GUY BEDOUELLE, Dizionario di storia della Chiesa, Bologna, 1997, p. 240.

6. PONTIFICIO SEMINARIO ROMANO MAGGIORE, Elenco dei sacerdoti ex alunni, Roma, 1993, p. 135.

7. GUY BEDOUELLE, op. cit., p. 240.

8. Vezi GUALBERTO SCALETTA, La Chiesa Cattolica in Moldavia, Roma, 2001, p. 40. Înfiinţarea Episcopiei de Bacău în anul 1607 poate fi interpretată ca o consecinţă a Conciliului din Trento.

9. GH. VINULESCU, Pietro Diodato e la sua relazione, în Diplomatarium italicum, vol. IV, Roma, 1939, p. 114.

10. IOSIF GABOR, Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova, Bacău, 196, p. 78.

11. Călători străini despre Ţările Române, vol. V, Bucureşti, 1973, p. 25.

12. V.A. URECHIA, Codex Bandinus, Bucureşti, 1985, p. CXXVII.

13. Aceste cifre par exagerate. Însă, dacă ţinem cont de faptul că localitatea Cotnari era a treia din Moldova (după Suceava şi Bacău), informaţia episcopului Bernardin Quirini devine credibilă (IOSIF GABOR, Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova, p. 79).

14. Această dorinţă reiese din Instrucţiunile pe care domnul Moldovei le-a dat la 12 decembrie 1620 nunţiului de Polonia, Diotallevi (A. MESROBEANU, Nuovi contributi sul voivoda Gaspare Graziani e la sua guerra turco-polacca del 1621, în Diplomatarium italicum, vol. III, Roma, 1939, pp. 147-148).

15. IOSIF GABOR, Dicţionarul comunităţilor catolice din Moldova, p. 79.

16. IOSIF GABOR, IOSIF SIMON, Necrolog, Iaşi, 2001, p. 175.

17. Loc. cit. Alte surse susţin că Bassetti a nu a fost conventual, ci observant. Vezi Călători străini despre Ţările Române, vol. V, p. 175.

18. IOSIF GABOR, IOSIF SIMON, op. cit., p. 175.

19. Este vorba despre Cazania mitropolitului Varlaam sau Carte românească de învăţătură, care a fost tipărită la Mănăstirea "Trei Ierarhi" din Iaşi în anul 1643.

20. D. GĂZDARU, Un catehism românesc din 1640-1641, scris pentru catolicii din Moldova de misionarul Bartolomeu Bassetti, în Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare, vol. I, Freiburg, 1974, p. 7.

21. IOSIF GABOR, IOSIF SIMON, op. cit., p. 176.

22. Vezi NICOLAE IORGA, Istoria Bisericii româneşti, vol. I, Bucureşti, 1928, p. 327.

23. Acesta a fost de cinci ori patriarh de Constantinopol, fiind condamnat la Sinodul care a avut loc în acelaşi oraş la data de 25 septembrie 1638, condus de succesorul său Ciril Contari, pentru profesiunea de credinţă infectată de calvinism, publicată în anul 1629 (BONAVENTURA MORARIU, La Missione dei Frati Minori Conventuali in Moldavia e Valacchia nel suo primo periodo, 1623-1650, Roma, 1962, p. 44).

24. IOSIF GABOR, Ierarhia catolică a Moldovei, vol. II, Nisiporeşti, 1970, p. 83.

25. BONAVENTURA MORARIU, op. cit., p. 45.

26. Domnul Moldovei se arăta foarte interesat de unele argumente teologice în discuţie la acea dată: Purgatoriul, purcederea Duhului Sfânt, indulgenţele papale etc. (D. GĂZDARU, Un catehism românesc din 1640-1641, scris pentru catolicii din Moldova de misionarul Bartolomeu Bassetti, în Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare, vol. I, p. 9).

27. IOSIF GABOR, Ierarhia catolică a Moldovei, vol. II, p. 83.

28. D. GĂZDARU, Un catehism românesc din 1640-1641, scris pentru catolicii din Moldova de misionarul Bartolomeu Bassetti, în Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare, vol. I, p. 9.

29. D. GĂZDARU, Documente, în Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare, vol. I, pp. 56-57.

30. IOSIF GABOR, Ierarhia catolică a Moldovei, vol. II., p. 85.

31. Arhiva "De Propaganda Fide", fond Moldavia, vol. 1, f. 143.

32. Acesta a fost unul dintre cei mai importanţi conducători ai Misiunii din Moldova, fiind preocupat de promovarea spiritului tridentin (ANTON DESPINESCU, Preocupări sinodale în sec. al XVII-lea la Episcopia Bacăului, în Buletin istoric, nr. 2 (2001), Iaşi, p. 115.

33. La sfârşitul acestei scrisori Bartolomeu Bassetti s-a semnat astfel: "Viceprefect al celor două Valahii, vicar general în cele spirituale în Moldova, frate minor conventual, doctor în teologie".

34. FABIAN DOBOŞ, op. cit., p. 13.

35. A fost aleasă această localitate întrucât era locul cel mai comod şi central din Episcopia de Bacău (BONAVENTURA MORARIU, op. cit., p. 47).

36. FABIAN DOBOŞ, op. cit., p. 13.

37. IOSIF GABOR, Ierarhia catolică a Moldovei, vol. II, p. 86.

38. IOSIF GABOR, IOSIF SIMON, op. cit., p. 176.

39. BONAVENTURA MORARIU, op. cit., p. 47.

40. Arhiva Congregaţiei De Propaganda Fide, fond Moldavia, vol. 1, f. 143.

41. ANTON DESPINESCU, op. cit., p. 115.

42. D. GĂZDARU, Documente, în Omagiu profesorului D. Găzdaru. Miscellanea din studiile sale inedite sau rare, vol. I, pp. 60-61.

43. BONAVENTURA MORARIU, op. cit., p. 48.

44. ANTON DESPINESCU, op. cit., p. 116.

45. FABIAN DOBOŞ, op. cit., p. 13.

46. PETRU GHERGHEL, Duc in altum - Să mergem înainte cu speranţă, în Almanahul "Presa Bună" 2002, Iaşi, p. 28.