Decret episcopal

Duc in altum! - Să mergem înainte cu speranţă!

A sosit timpul să dăm ascultare cu un nou avânt şi o nouă însufleţire chemării lui Cristos. El ne spune şi nouă ceea ce îi spunea odinioară lui Petru şi însoţitorilor săi: Duc in altum! - Înaintează în larg (Lc 5,4). El se află şi în barca Bisericii noastre şi ne asigură de prezenţa sa când ne spune: "Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacurilor" (Mt 28,20).

Ne încurajează să alegem acest drum Sfântul Părinte, care ne prezintă ce trebuie să facem şi cum trebuie să dăm ascultare lui Isus: "Să mergem înainte cu speranţă. Un nou mileniu se deschide înaintea Bisericii, asemenea unui ocean vast în care ne aventurăm contând pe ajutorul lui Cristos. Trebuie să avem ochii pătrunzători pentru a-l vedea şi mai ales o inimă mare pentru a deveni noi înşine instrumentele sale" (NMI 58). Trebuie să-l cunoaştem, să-l iubim şi să-l imităm pe el, căci nu o formulă magică ne va mântui, ci o persoană şi certitudinea că numai Cristos ne inspiră şi ne spune: "Eu sunt cu voi!" (Mt 28,20).

Programul la care vrem să ne angajăm nu e nou, el a fost dintotdeauna, pentru că este însuşi programul vestit de Cristos, este cel extras din evanghelie şi din tradiţia vie. Este un program care, aşa cum ne spune Sfântul Părinte, nu se schimbă niciodată, chiar dacă timpurile şi culturile se schimbă. Tot Sfântul Părinte ne atrage atenţia că este necesar ca acest program să se traducă prin orientări pastorale adaptate condiţiilor fiecărei comunităţi.

Aşadar, "în Bisericile locale se pot stabili elementele concrete ale unui program, obiectivele şi metodele de muncă, formarea şi valorizarea personalului, căutarea mijloacelor necesare, care permit ca vestirea lui Cristos să ajungă la persoane, să modeleze comunităţile, să acţioneze în profunzime prin mărturia valorilor evanghelice în societate şi cultură", precizează Sfântul Părinte.

Sublinierea care se face în continuare devine pentru noi o regulă sfântă: "Îndemn, aşadar, cu intensitate pe păstorii Bisericilor particulare, ajutaţi de participarea diverselor componente ale poporului lui Dumnezeu, să traseze cu încredere etapele drumului viitor, armonizând alegerile fiecărei comunităţi diecezane cu cele ale Bisericilor limitrofe şi cu cele ale Bisericii Universale. O asemenea armonie va fi cu certitudine facilitată prin activitatea colegială, astăzi devenită obişnuită, îndrumată fiind de episcopi în conferinţele episcopale şi în sinoade" (NMI 29).

Ca Biserică locală, cu o istorie zbuciumată şi lungă, uneori fragmentată de evenimentele timpului, cu o multitudine de valori şi moşteniri, cu un popor simplu, dar generos şi profund, cu un potenţial spiritual deosebit pe care-l considerăm ca pe un dar ceresc, cu un cler tânăr care are în faţă mărturia impresionantă a misionarilor şi, mai ales, a ultimilor păstori între care ne bucurăm să amintim pe eroicul mărturisitor şi martirul nostru curajos ep. Anton Durcovici, vrem să ne îndreptăm şi noi, nu atât asupra trecutului, cât mai ales asupra viitorului: noi - episcop, păstor şi turmă - la începutul unui nou mileniu, ce trebuie să facem? ce program trebuie să stabilim? cu ce entuziasm şi zel păşim în viitor? cum îl privim, descoperim, iubim şi urmăm pe Cristos care călătoreşte cu noi în istorie?

Dragi confraţi colaboratori la misiunea încredinţată, dragi fraţi şi surori,

Vă chem să păşiţi înainte cu speranţă, să daţi ascultare lui Isus care vă spune personal: Duc in altum! Vă provoc să nu vă luaţi privirea de la el, să nu vă lăsaţi copleşiţi de valurile vieţii şi de întunericul furtunilor, căci el este prezent în barca sufletului vostru, ca şi în barca Bisericii noastre locale.

Vă propun ca pasul vostru să fie mai sprinten pentru a străbate din nou cărările lumii; entuziasmul vostru să crească întâlnindu-l pe Cristos pe cărările lumii de azi.

Vă implor să nu vă temeţi de Cristos şi de evanghelia sa, să nu vă sperie jertfele şi crucile vieţii, căci el însuşi merge înaintea voastră şi atunci când este greu se întoarce şi vă spune: "Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi eu vă voi uşura pe voi!" (cf. Mt 11,28); "Veniţi după mine!" (Mt 4,19); "Curaj, eu am învins lumea!" (cf. In 16,13).

Vă asigur că pe acest drum vă însoţeşte preasfânta Fecioară Maria, care este pe drept numită "steaua noii evanghelizări", "aurora luminoasă şi călăuza sigură a drumului nostru de credinţă", care ne spune tuturor: Priviţi spre el! Faceţi tot ceea ce vă va spune el (cf. In 2,6).

Preacucernici părinţi, dragi suflete consacrate, iubiţi credincioşi,

După ce ne-am rugat şi pregătit îndelung, cu toţi colaboratorii noştri din centrul diecezan şi cu specialiştii şi consilierii aleşi şi recomandaţi din sânul poporului nostru de către păstorii locali, vă propun şi vă prezint o modalitate de cunoaştere a credinţei, a lui Cristos şi a misiunii Bisericii noastre în lumea de azi: "Sinodul diecezan". Vă chem să vă înscrieţi cu tot sufletul şi cu toată energia de care dispuneţi la această lucrare a Duhului Sfânt, la această ofertă făcută de Isus Cristos şi, mai ales, la această dovadă de iubire a Tatălui veşnic. Sperăm că înaintaşii noştri în credinţă ne vor asista şi încuraja din ceruri pe acest drum curajos.

Vă rog să daţi atenţie la tot ce veţi primi de la centrul diecezan, într-un chip deosebit să urmaţi programul pe care coordonatorul general, episcopul nostru auxiliar Aurel şi secretariatul Sinodului vi-l vor face cunoscut, mai ales materialul catehetic, care este conform cu "lineamenta", adevăruri şi probleme ce trebuie adâncite, pentru cunoaşterea cât mai profundă a credinţei şi pentru a face astfel ca Biserica noastră locală să fie vie, dinamică şi purtătoare curajoasă a mesajului divin generaţiilor viitoare.

Înaintaţi în larg!

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi

Decret de convocare a Sinodului diecezan pentru Biserica locală de Iaşi

Tuturor pace şi binecuvântare!

După ce am reflectat asupra condiţiilor de astăzi ale Bisericii noastre locale şi am cerut lumină de la Mântuitorul, unicul păstor căruia îi aparţinem;

după ce ne-am consultat cu toţi colaboratorii mei direcţi şi consiliul prezbiteral, în intenţia de a pune întreaga noastră Biserică pe drumul reînnoirii pastorale în spiritul Conciliului Ecumenic Vatican II,

în continuitate cu acţiunea pastorală a predecesorilor mei, amintind că încercări pentru celebrarea unui sinod au fost doar în 1642 la Cotnari şi în 1663 la Bacău, şi

luând în consideraţie transformările profunde sociale şi culturale care au intervenit între timp, mai ales după anul 1989, am luat decizia de a convoca un sinod diecezan chiar la începutul noului mileniu.

În acest sens, după ce am întâlnit toţi preoţii Diecezei de Iaşi, precum şi diferite grupuri de călugări şi călugăriţe,

ţinând cont de canonul 461 par 1 din CIC, care spune ca "sinodul diecezan să se celebreze în fiecare Biserică particulară, când, după judecata episcopului diecezan, după ce a consultat consiliul prezbiteral, circumstanţele o cer",

încredinţându-mă ajutorului Preasfintei Treimi, mijlocirii preasfintei Fecioare Maria şi a sfântului Iosif şi sperând în ocrotirea şi exemplul vrednicilor mei înaintaşi, eroi ai credinţei, şi încrezându-mă în spiritul generos al colaboratorilor mei şi al întregului prezbiteriu,

convoc Sinodul diecezan pentru Biserica locală de Iaşi

deschis tuturor slujitorilor acestei Biserici şi tuturor credincioşilor diecezei, conform Codului de drept canonic.

Dispun ca acest decret să fie dat publicităţii la celebrările euharistice din toate parohiile, bisericile şi comunităţile, în ziua de 8 decembrie 2001.

Stabilesc celebrarea oficială a sinodului la sfârşitul unei perioade corespunzătoare de pregătire intensă în întreaga dieceză, de cel puţin trei ani.

Decid, în acelaşi timp, constituirea structurilor sinodale alcătuite din preşedinţie, secretariatul general, comisia centrală, comisiile pregătitoare, cu misiunile corespunzătoare, după care vor urma comisia specială şi adunarea sinodală plenară.

Îndrept o chemare generală către toţi fiii şi fiicele Bisericii noastre locale să ia parte cu viu interes şi îndreptăţită bucurie la acest timp sfânt pentru Biserica noastră.

Înaintaţi cu curaj în larg!

Dat la Iaşi, în ziua de 8 decembrie 2001, Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri

+ Petru Gherghel, episcop de Iaşi