» înapoi la cuprins «

Prezentare - "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot"

Institutul "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot" a fost fondat în anul 1987 la Miroslava, judeţul Iaşi, din iniţiativa Excelenţei sale PS Petru Gherghel, în acel timp ordinarius al Diecezei de Iaşi. La acea dată a creat o Asociaţie cu un statut propriu pentru persoanele care deja lucrau în parohii şi în Seminarul diecezan şi aspirau la perfecţiunea evanghelică şi care din cauza regimului comunist nu puteau să se organizeze în mod oficial.

Pentru această Asociaţie "Slujitoarele lui Cristos Marele Preot", a fost elaborată în condiţii de clandestinitate şi dificultăţi deosebite, o regulă de viaţă având titlul de "Norme", iar primele opt tinere au făcut prima lor profesiune religioasă la 7 octombrie 1989.

După căderea regimului comunist, din decembrie 1989, având libertatea de a organiza viaţa religioasă, episcopul diecezan, Mons. Petru Gherghel, consacrat la 1 mai 1990, a decis să dea o formă oficială acestui grup de persoane creând Asociaţia religioasă "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot".

În ziua de 25 martie 1995, acelaşi episcop de Iaşi a ridicat Asociaţia religioasă la rang de Institut religios de drept diecezan.

A primit aprobarea Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică din Roma la 21 noiembrie 2003, cu efect de la data întemeierii Institutului cu drept diecezan şi a aprobării constituţiilor, 25 martie 1995.

Carisma congregaţiei

Prin consacrarea în Institutul "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot", surorile doresc să trăiască mai intens propria preoţie primită la Botez, participând la opera răscumpărătoare a lui Cristos, văzându-i în preoţi pe continuatorii acestei opere de mântuire săvârşite de Fiul lui Dumnezeu. Îl urmează pe Cristos care şi-a exercitat Preoţia sa oferindu-se pe sine Tatălui, prin ascultarea sa plină de iubire "până la moartea pe cruce" (Fil 2,8).

Cuvinte cheie:

Slujitoarele lui Cristos îndeplinesc rolul Martei în slujire şi rolul Mariei - viaţa de rugăciune şi de contemplaţie. Spiritualitatea este: euharistică, sacerdotală şi mariană.

Prezenţă şi activitate

Cele 144 de surori din Institutul Diecezan "Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot" îşi desfăşoară activitatea, în proporţie de 90 %, pe teritoriul Diecezei de Iaşi: Seminarii, episcopie, casa de formare, internat pentru elevi, universitate, grădiniţe, centrul de presă, spital şi în aproximativ 50 de Parohii.

În casa de formare este un atelier de croitorie în care se confecţionează haine liturgice cum ar fi: ornate, albe, stole, cote, haine pentru ministranţi, feţe de altar şi icoane pentru procesiune. Tot în casa de formare, la o maşină performantă, se confecţionează ostii. Surorile din parohii se ocupă de bunul mers al casei şi al bisericii parohiale, prin pregătirea altarului pentru sfânta Liturghie, a florilor, prin animarea cântărilor liturgice, vizite la bătrâni şi bolnavi. În cele două seminarii diecezane activează peste 20 de surori, unde se pregătesc pentru treapta sfintei Preoţii aproximativ 100 de elevi în Seminarul mic din Bacău şi tot atâţia studenţi în Seminarul mare din Iaşi. În cele două grădiniţe (Gherăeşti şi Iugani) sunt aproximativ 130 de copii şi activează şapte surori, dintre care cinci sunt educatoare.

Mărturia personală a unei vocaţii

Sr. Maria Solomon

"Am simţit chemarea când aveam 18 ani, mai exact în ziua de 31 mai 1958, după ce o persoană mi-a zis aceste cuvinte: «Maria, să ştii că există o cale şi mai frumoasă, aceea de a-l urma pe Isus». În acel moment eram convinsă că doar el merită totul. A existat o perioadă foarte grea în care în mine se petrecea ceva ciudat, de aceea m-am hotărât să fac un pelerinaj la Cacica şi să cer ajutorul sfintei Fecioare Maria pentru a mă lumina să aleg o cale unde să-l pot sluji mai bine pe Isus. După ce m-am întors de la Cacica şi am hotărât să plec pe această cale, bineînţeles că toţi m-au privit cu ochi străini, dar aici vreau să specific cuvintele tatălui meu care m-au însoţit pe drumul meu de slujire: «Vai, pleci de la mine şi nu te voi mai vedea niciodată, dar dorinţa mea este ca acolo unde mergi să faci numai bine, dar rău, niciodată, nimănui!» Am mers la Seminar dar nu a fost posibil să rămân şi m-au trimis să lucrez într-o familia, dar eram foarte convinsă că acolo nu era locul meu. Părintele Anton Trifaş era rectorul Seminarului şi văzându-mă cu o dorinţă atât de mare de a sluji Biserica, a acceptat să încep slujirea în comunitatea de la Seminar. Doi ani a fost o fugă continuă de securişti, dar idealul meu era Isus şi pentru el eram dispusă să fac totul.

Până a ajunge aici am fost îndrumată şi pregătită pe plan spiritual de pr. Iosif Andrici.

Motivul pentru care am ales această stare de viaţă a fost întotdeauna dorinţa de a-l sluji pe Isus în preoţii săi, cu ajutorul sfintei Fecioare Maria. Bineînţeles, au existat şi multe încercări şi dificultăţi dar arma mea era mereu rugăciunea sfântului Rozariu care m-a întărit şi m-a ajutat pe drumul meu de slujire. Sfatul meu pentru surorile mai tinere este acela de a se întoarce la prima lor iubire atunci când au simţit pentru prima dată chemarea lui Isus. Pe această cale, eu, personal, mereu am fost fericită, în ciuda tuturor problemelor care au existat pe parcursul slujirii".

Adresa:

Casa "Domus Mariae"
Bd. Ştefan cel Mare, 26
700064-Iaşi
Tel. 0232/212003; 0740/907699

www.scmp.cnet.ro

Casa de noviciat "Buna Vestire"
Com. Mărgineni, jud. Bacău, 607316 Baraţi
Tel. 0234/211231

Sr. Lenuţa Băcăuanu, SCMP

» înapoi la cuprins «