Supliment la revista Lumina creştinului

» Cuprins «

7. Invitaţia familiei de a se înălţa prin credinţă asemenea lui Isus Cristos
(S-a suit la cer, şade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul)
(Articolul 6 din Crez)

Premisă

Materialul care urmează se doreşte a fi un ajutor pentru cititori în Anul Credinţei orientat spre familie, întrucât Dieceza de Iaşi a intrat în ultimul an dedicat familiei şi Căsătoriei creştine. Familia este celula de bază a Bisericii şi a societăţii. De sănătatea ei spirituală şi de binele ei depind împlinirea fiecărui membru şi mersul societăţii.

Ca atare, materialul următor se adresează celor care năzuiesc spre îmbunătăţirea vieţii lor de familie. Scopul este de a vă regăsi ca familie, de a creşte împreună, de a înţelege mai bine planul lui Dumnezeu cu privire la Căsătorie şi de a vă apropia mai mult de acela care a fondat Căsătoria. Pentru tineri va fi un real ajutor în pregătirea pentru viitorul lor.

Materialul de faţă porneşte de la o cateheză care a fost propusă de unul dintre studenţii de la Seminarul din Iaşi (anul V) care în anul academic 2011-2012 au făcut cursul de catehetică. După o cateheză introductivă despre credinţă, catehezele din acest an pastoral (octombrie 2012 - octombrie 2013) sunt constituite din cele 12 articole ale Crezului aplicate în viaţa de familie.

Cel mai bine ar fi să parcurgeţi textele împreună cu soţul sau soţia. Faceţi-vă timp, citiţi textele propuse şi aprofundaţi-le. Încercaţi apoi să citiţi întrebările cu glas tare şi să răspundeţi la ele. E posibil ca răspunsurile să fie baza unor discuţii dintre voi, care, dacă se vor desfăşura cu răbdare şi înţelepciune, vă vor face bine, mărind comuniunea dintre voi. La final rugaţi-vă împreună. Cereţi de la Dumnezeu puterea de a pune în practică ceea ce aţi descoperit că vă ajută în a înainta în viaţa de familie.

Dacă nu sunteţi căsătorit sau nu aveţi cum să studiaţi cateheza împreună cu partenerul, încercaţi să parcurgeţi textele singur.

Fie ca Domnul să reverse binecuvântările sale asupra tuturor familiilor, făcându-le să crească în credinţă.

Pr. Cornel Cadar

Rugăciunea de început

O Isuse, răscumpărarea este misiunea ta, a noastră este ispăşirea, ispăşirea pentru a ne face una cu credinţa, adevărul şi iubirea ta.

Misiunea ta pe acest pământ s-a terminat, dar menirea noastră este de a fi lângă tine în ceruri. Ştii bine Doamne că misiunea noastră nu va fi terminată mai înainte ca noi să luăm pe umeri aceeaşi cruce. Dacă nu vom lua tunica nebuniei, niciodată nu vom îmbrăca haina albă a înţelepciunii; dacă nu vom lupta, niciodată nu vom obţine victoria; dacă nu va fi crucea, niciodată nu va fi mormântul gol. Învaţă-ne, o Isuse, să împlinim această misiune, iar în felul acesta să intrăm în slava ta cerească. Amin.

Introducere

Înălţarea lui Isus la cer şi domnia de-a dreapta lui Dumnezeu este unul dintre cele 12 articole ale crezului pe care îl mărturisim. Asemenea lui Isus, fiecare om este invitat să trăiască în prezenţa lui Dumnezeu. Acest adevăr de credinţă cere din partea omului o trăire a credinţei. Contextul social este gravat de individualism, materialism, consumism, lucruri ce conduc la apariţia unei "crize a credinţei" şi totodată la pierderea noţiunii de înălţare la ceruri. Consecinţele le suportă nu atât omul ca individ, cât mai ales acea celulă de viaţă unde se naşte şi se maturizează credinţa, familia. Înălţarea şi domnia de-a dreapta Tatălui este ţinta spre care trebuie să tindă fiecare familie, dând mărturie de credinţă prin trăirea vieţii de zi cu zi.

Reflecţie biblică

Din Scrisoarea către Evrei (Evr 11,5-6)

Prin credinţă, Enoch a fost înălţat ca să nu vadă moartea şi nu a fost găsit pentru că Dumnezeu îl înălţase. Înainte de înălţarea lui, el a primit mărturie că era plăcut înaintea lui Dumnezeu. Or, fără credinţă este imposibil să fii plăcut lui Dumnezeu, pentru că cel care se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el este şi îi răsplăteşte pe cei care îl caută.

Din Scrisoarea către Evrei (Evr 12,1-2)

Prin urmare, şi noi, care avem un astfel de nor de martori care ne înconjoară, să dăm la o parte orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.

Observarea realităţii

E simplu să spui: "Nu am credinţă!". E şi mai simplu să-ţi trăieşti viaţa ca şi cum nu ar exista Dumnezeu (...).

La vârsta de 25 de ani am făcut o complicaţie renală. Făcând ecograf mi s-a spus că am câteva pietricele la rinichi, printre care şi una mai mare. În acest caz, trebuia o intervenţie chirurgicală. Aşa am ajuns într-un salon cu alţi bolnavi. Încă de seara mă avertizase că a doua zi urma să fiu operat. La fel îi spusese şi unui bătrân vecin de pat cu mine. Auzind bătrânul, fără să-l intereseze de cei din jur, şi-a făcut cruce şi repeta mereu: "Doamne, ajută-mă!", repeta atât de des că la un moment dat i-am zis: "Moşule, dar nu ajunge? Chiar crezi că operaţia depinde de acest Doamne, ajută-mă?". Mi-a răspuns: "La câte greutăţi am avut în viaţă, dacă nu aş fi cerut ajutorul lui Dumnezeu, nu aş fi trecut peste ele". "Chiar crezi că există Dumnezeu?", i-am zis (...).

Spre deosebire de bătrân, mie îmi lipsea ceva, credinţa în Dumnezeu. A doua zi l-am văzut pe bătrân aşteptând cu seninătate.

Dar în loc să-l ia prima dată pe bătrân, m-au luat pe mine. M-a cuprins o frică enormă şi fără să vreau am rostit: "Doamne, ajută-mă!" Era pentru prima dată când eram convins că trebuie să spun aşa. Operaţia a decurs foarte bine, dar tot la fel de bine trebuia să meargă relaţia mea cu Dumnezeu. Abia după operaţie realizasem cât haos era în viaţa mea, cum până şi tinerele pe care le cerusem între timp în căsătorie mă marginalizau şi mă luau în râs. Astăzi sunt fericit că am o familie, un crez, o credinţă.

(Pr. Felician Tiba, Împreună şi la bine şi la greu, Iaşi 2011, p. 87)

Confruntare şi angajare
- Cum trăiţi credinţa în mijlocul familiei dv.? Ce ar mai trebui făcut pentru a creşte în credinţă?
- Înălţarea lui Isus la cer şi domnia cu Tatăl trezeşte în fiecare o trăire mai atentă a credinţei? Ce mijloace folosiţi pentru a transmite acest adevăr de credinţă copiilor dv.?
- Ce vă ajută să vă ridicaţi mai des privire spre cer?
- În al doilea text din Scrisoarea către Evrei, ni se cere o privire către Isus pentru desăvârşirea credinţei. Cât de des obişnuiţi să apelaţi la ajutorul lui Isus?
- Pentru a fi plăcuţi înaintea lui Dumnezeu se cere credinţă. Care sunt căile folosite de dv. pentru creşterea şi maturizarea în credinţă? Le puteţi enumera?
- Tânărul din "Observarea realităţii" redescoperă credinţa ca urmare a problemei de sănătate. Care au fost cauzele ce l-au determinat să trăiască până atunci departe de Dumnezeu?

Rugăciune finală

Doamne Isuse Cristoase, care te-ai suit la cer şi stai de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, te rugăm să-ţi îndrepţi privirea spre noi şi să reverşi darul credinţei în familiile noastre. De aceea te rugăm:
- Ajută familia creştină să dea mărturie de viaţă prin trăirea credinţei, iar astfel să poată fi aşezată de-a dreapta Tatălui în împărăţia cerului. R.

R: Te rugăm, ascultă-ne!
- Primeşte rugăciunea părinţilor ce trebuie să-şi îndeplinească cu bucurie şi iubire dificila misiune de a educa în credinţă proprii copii. R.
- Întăreşte în familiile noastre credinţa în momentele dificile ale vieţii. R.
- Condu-i pe toţi oamenii la acceptarea credinţei adevărate ca principiu de trăire a vieţii creştine. R.
- Fă ca persoanele încercate de suferinţă trupească şi sufletească să nu-şi piardă credinţa, ci să-şi găsească alinare în iubirea lui Dumnezeu. R.

Te rugăm, Doamne, întăreşte în familie credinţa, pentru ca fiecare să-ţi aducă lauda ce ţi se cuvine. Toate acestea ţi le cerem prin acelaşi Fiu al tău, Isus Cristos, Domnul nostru. Amin.

Florin-Ionuţ Lucaci