» înapoi la cuprins «

Al treilea pas: Martor al libertăţii. Între "a fi împins" şi"a fi responsabil"

Cuvântul

"Când a venit împlinirea timpului, Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său, născut din femeie, născut sub Lege, ca să-i răscumpere pe cei care sunt sub Lege ca să primim înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre, care strigă: Abba, Tată! Aşa încât nu mai eşti sclav, ci fiu; iar dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu" (Gal 4,4-7).

"Voi însă fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; nu numai ca această libertate să nu fie ocazie pentru [a sluji] trupului, ci slujiţi-vă prin iubire, unii pe alţii. Căci toată Legea este împlinită într-o singură poruncă: Să-l iubeşti pe aproapele ca pe tine însuţi" (Gal 5,13-15).

Dorinţa

A-i ajuta pe tineri să înţeleagă adevăratul sens al libertăţii şi să se folosească de acest dar al Duhului Sfânt pentru a-şi construi viaţa proprie şi pentru a conştientiza responsabilitatea faţă de aproapele.

Dialogul

Scrisoarea către Galateni este un mare imn al libertăţii, care izvorăşte din inima sfântului Paul ca şi rod al convertirii sale. El, ca un bun fariseu, considera că plinătatea vieţii şi mântuirea sa, depind de observarea riguroasă a legii. Convertindu-se descoperă inegalabilul dar al libertăţii oferit de către Cristos, mort şi înviat. Drept consecinţă recunoaşte că libertatea nu este o cucerire, ci un dar: Cristos a dăruit omului pe Duhul Sfânt, de aceea noi suntem liberi. Pentru sfântul Paul libertatea constă în identitatea de fii ai lui Dumnezeu şi fraţi cu ceilalţi oameni. Originea libertăţii este credinţa în Cristos, Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi şi-a dat viaţa pentru mine. Acest lucru trebuie să mă determine să mă iubesc, să accept realitatea mea de creatură nu ca o limită, ci ca o oportunitate de a fi în comuniune cu alţii.

Libertatea înseamnă a cunoaşte şi a recunoaşte că suntem fii şi fraţi. Aceasta se opune libertinismului ("fac ce îmi place") sau moralismului ("fac pentru că trebuie să fac"). Noi plecăm de la premisa că suntem liberi. Aceasta este o patetică iluzie şi o amară deziluzie! Sfânta Scriptură ne spune că suntem sclavi ai răului şi, deci, nu suntem liberi, ci eliberaţi. Pentru un creştin libertatea este eliberare de păcat şi de egoism pentru a putea iubi pe ceilalţi; vine din contemplarea Celui Răstignit, cel care este adevărul ce mă face liber (In 8,32). În Cristos văd adevărul vieţii mele, răul care uneori mă copleşeşte, dar mai ales faptul că Dumnezeu îmi doreşte binele, mă iubeşte ca pe un fiu. Tocmai de aceea singura "limită" a libertăţii este iubirea, care devine slujire promptă şi generoasă. Este, de fapt, răspunsul la iubirea lui Dumnezeu... iubirea care este adevăr... adevărul care este libertate!

Nu putem, însă, vorbi de libertate dacă nu vorbim şi de responsabilitate. Suntem liberi pentru a fi responsabili, adică pentru a ne depăşi nivelul de pură instinctivitate şi de a împlini propriile datorii în viaţă, descoperindu-ne astfel unici şi irepetabili. Omul poate să renunţe la această responsabilitate şi să lase totul în seama instinctelor, dar acest lucru ar însemna să abdice de la propria libertate, cu riscul de a avea o viaţă fără sens, fără planuri, fără perspectivă... adică o viaţă în derivă.

Diferenţa fundamentală între cel care este liber şi cel care nu este liber este aceea dintre cel care "se simte responsabil" şi ce care "se lasă împins". Cel care "se lasă împins" trăieşte cu pasivitate, fără planuri, fără voinţa de a-şi construi viaţa, fără responsabilitate. Cine "se simte responsabil" trăieşte ca un protagonist, are dorinţa de a se realiza, are un impuls de a-şi făuri viitorul. A fi responsabil înseamnă, deci, a fi liber, a fi conştient că viaţa este importantă, că are un sens şi că trebuie să fie împărtăşită cu toţi ceilalţi eliberaţi de Cristos.

Trăirea

Libertatea este...

Activitatea constă în a analiza diferite fraze despre libertate şi a purta o discuţie pornind de la acestea. În ce măsură grupul este de acord cu următoarele idei:

- Libertatea nu înseamnă a face ceea ce vreau, ci a vrea ceea ce trebuie să fac.

- Libertatea înseamnă a alege ceea ce îmi convine pentru că doar astfel pot să îmi realizez viaţa.

- Libertatea mea se termină acolo unde începe libertatea altora.

- Libertatea înseamnă a avea posibilitatea de a alege dacă să te supui sau nu unei legi a statului sau a Bisericii.

- Sunt liber atunci când mă accept aşa cum sunt, fără a fi copleşit de lipsurile mele, dar încercând să le remediez.

- Sunt liber atunci când sunt stăpânul vieţii mele.

- Sunt liber atunci când nu urmez sfaturile celor apropiaţi.

- Sunt liber atunci când încerc să fiu util celor de lângă mine.

După discuţie se poate încerca de a da o definiţie proprie a libertăţii pornind de la ideile exprimate în grup.

"Libertatea comportă responsabilitate. Iată de ce tuturor le este frică de aceasta" (George Bernard Shaw).

"Spiritul adevărului şi spiritul libertăţii sunt pilaştrii societăţii" (Henrik Ibsen).

"Raţiunea poartă omul de la sclavie la libertate" (Henry Wadsworth Longfellow).

» înapoi la cuprins «