Iosif

Profil general

Iosif a fost soţul sfintei Fecioare şi tatăl-purtător de grijă al lui Isus. Pe linie familială, Iosif se trage din neamul lui David (Mt 1,1-16).

Era logodit cu Maria, o tânără fecioară din Israel, fiica preotului Ioachim şi a bătrânei Ana. Iosif află că Maria este însărcinată. Iniţial, se scandalizează şi doreşte să o lase în ascuns, semn că era un bun cunoscător al legii părinţilor săi. În ascuns, tocmai pentru a nu avea neajunsuri. Ştia că va avea de suportat presiunea comunităţii, că Maria va putea fi ucisă cu pietre, iar el nu putea suporta o astfel de ruşine.

Un înger îi apare în vis şi îl linişteşte. Ceea ce se zămislise în Maria, logodnica sa, nu era prin intervenţia naturală a unui om, ci prin puterea supranaturală a lui Dumnezeu. Fiul care urma să se nască era Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul omenirii.

Iosif înţelege astfel, nu numai că nu trebuie s-o mai părăsească, ci trebuie să devină apărătorul ei şi al Fiului lui Dumnezeu. Din acel moment, înţelegând situaţia şi crezând în cuvântul îngerului, Iosif îşi ia rolul în serios. Va fi mereu aproape de Maria şi de Isus.

Evangheliile nu se întrec în a vorbi despre Iosif, soţul sfintei Fecioare. Se mulţumesc cu foarte puţin şi acest puţin doar în contextul naşterii şi copilăriei lui Isus. Nu ne spun cât a trăit Iosif, la ce vârstă şi cum a murit. Este păstrată tăcerea, anume parcă, pentru a scoate în evidenţă doar pe Fiul, pe Isus Cristos.

Primul context în care apare Iosif, ca logodnic al Mariei este momentul Bunei-Vestiri. Evanghelistul Luca spune că: "În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David" (Lc 1,26-27).

Îi vom mai simţi prezenţa la Betleem, când cu ocazia recensământului, merge împreună cu Maria, pentru a se înscrie în cetatea de origine. Provenind din casa lui David, David era din Betleem, iar Iosif, fidel legii lui Dumnezeu, dar şi legilor umane, merge pentru a împlini preceptul regal. Aici, la Betleem, se împlineşte timpul ca Maria să nască şi îl va naşte pe Isus într-un grajd, negăsind loc de cazare în altă parte.

Când sosesc păstorii şi magii să vadă pruncul, Iosif este alături de Maria şi se bucură să-i primească, neînţelegând încă ce va fi cu pruncul abia născut.

O mare suferinţă va avea când, împreună cu Maria şi cu pruncul, abia născut, sunt nevoiţi să ia calea exilului, în egipt, deoarece Irod, căuta pruncul ca să-l ucidă. În Egipt, deşi era un necunoscut, face faţă exilului, iar după moartea lui Irod, se întoarce la Nazaret. Aici devine dulgherul satului, iar consătenii şi vecinii îl respectă pentru munca pe care o face.

În fiecare an, de sărbătoarea Paştelui, merge la Ierusalim. Când Isus împlineşte doisprezece ani, îl ia la Ierusalim, iar el rămâne la templu, terminându-se totul cu o lecţie de neuitat: "Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?" (Lc 2,49).

După acest eveniment, evangheliile nu mai amintesc nimic de Iosif, doar atât, că, Isus e cunoscut şi ca fiind "fiul dulgherului". A murit cu siguranţă înainte de începerea activităţii lui publice.

Obiectiv

Trăirea vieţii de credinţă în simplitate.

Învăţătură

Dacă Dumnezeu a ales pentru Fiul său o mamă, trebuia să aleagă şi un tată. Nu un tată în felul în care îl înţeleg oamenii, ci un tată-purtător de grijă. În contextul naşterii şi creşterii Fiului lui Dumnezeu, Maria avea nevoie de un sprijin lângă ea. Iosif înţelege încă de la început că nu poate fi un soţ sau un tată ca toţi ceilalţi, că misiunea sa este doar aceea de a ocroti şi a apăra pe mamă şi pe copil de duşmănia regilor lumeşti, dar şi să-i asigure necesităţile omeneşti.

Iosif se bucură de o mare demnitate, dacă ne gândim că cel căruia îi fusese dat spre ocrotire era Fiul lui Dumnezeu, una dintre persoanele Sfintei Treimi, Dumnezeu adevărat şi om adevărat. Un mare mister învăluie existenţa lui. Un om devine ocrotitor al lui Dumnezeu, în timp ce Dumnezeu îl ocroteşte pe omul-ocrotitor, după cum Dumnezeu i-a fost tată Mariei care avea să-i devină mamă. E vorba de mister şi de o mare iubire.

Fără înţelegerea acestui mare mister, Iosif nu ar fi putut face faţă misiunii încredinţate. Înţelegându-l însă, nu numai că îi face faţă, ci, prin stilul de viaţă, nu dă impresia că are în custodie un om obişnuit, ci pe Fiul lui Dumnezeu. Alege să trăiască misterul în simplitate. Fiecare picătură de transpiraţie o oferă din iubire pentru iubire. Maria şi Isus găsesc într-adevăr în el un sprijin.

Model de acceptare a planului lui Dumnezeu, Iosif devine pentru Biserică model de sfinţenie. Castitatea, simplitatea, disponibilitatea, sunt virtuţi omniprezente în viaţa sa. Pentru aceasta, Biserica întreagă, Dieceza de Iaşi, Seminarul diecezan, Provincia Franciscană din Moldova şi multe biserici, l-au ales drept patron şi ocrotitor.

Practic

- Ce impresionează în mod deosebit la sfântul Iosif?

- Cum poate fi înţeleasă atitudinea lui, în contextul în care, înainte să locuiască ei împreună, a aflat că Maria rămăsese însărcinată?

- În ce mod poate fi înţeleasă "tăcerea" lui Iosif din cele patru evanghelii?

- Analizaţi rugăciunile existente în cinstea sfântului Iosif şi faceţi o constatare a virtuţilor pe care le amintesc? Care este evocată cel mai des?

Texte de referinţă

"...Matan l-a născut pe Iacob; Iacob l-a născut pe Iosif, soţul Mariei, din care s-a născut Isus, cel numit Cristos. Aşadar, acestea sunt toate generaţiile: de la Abraham până la David, paisprezece generaţii; de la David până la deportarea în Babilon, paisprezece generaţii, iar de la deportarea în Babilon până la Cristos, paisprezece generaţii... Naşterea lui Isus Cristos a fost astfel: mama lui, Maria, era logodită cu Iosif. Mai înainte ca ei să fi fost împreună, ea s-a aflat însărcinată prin puterea Duhului Sfânt. Iosif, soţul ei, fiind drept şi nevoind s-o denunţe, s-a hotărât să o lase în ascuns. După ce cugeta el acestea, iată că un înger al Domnului i-a apărut în vis, spunându-i: «Iosif, fiul lui David, nu te teme să o iei la tine pe Maria, soţia ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, căci el va mântui poporul său de păcatele sale...». Trezindu-se din somn, Iosif a făcut după cum i-a poruncit îngerul Domnului: a luat-o la sine pe soţia lui şi nu a cunoscut-o înainte ca ea să fi născut un fiu. Şi i-a pus numele Isus" (Mt 1,15-21.24-25).

"Şi Iosif a urcat din Galileea, din cetatea Nazaret, către Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Betleem, întrucât era din casa şi din familia lui David, pentru a se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată" (Lc 2,4-5).

"După ce au plecat ei, iată că îngerul Domnului i-a apărut în vis lui Iosif şi i-a zis: «Scoală-te, ia copilul şi pe mama lui, fugi în Egipt şi stai acolo până îţi voi spune eu, pentru că Irod are de gând să caute copilul şi să-l ucidă». Sculându-se, a luat copilul şi pe mama lui, în timpul nopţii, şi a plecat în Egipt. A rămas acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească ce a fost spus de Domnul prin profetul care zice: «Din Egipt l-am chemat pe fiul meu» (Mt 2,13-15).

Rugăciune

Doamne, Isuse Cristoase, tu ai avut nevoie de un tată-purtător de grijă aici pe pământ, pentru a fi ocrotit şi apărat de cei care nu te voiau. Fii apărătorul nostru în momentele de încercare, mai ales atunci când cel rău, ne inspiră să te abandonăm. Amin.

» înapoi la cuprins «