Sfânta Fecioară Maria

Profil general

Ca om, Isus Cristos a avut nevoie de o mamă, iar Dumnezeu a ales-o pe Maria, o tânără simplă şi umilă din Ierusalim, fiica lui Ioachim şi a Anei.

Încă de mică, Maria dă semne că este o persoană deosebită. Alege să trăiască în feciorie, în ciuda îndemnului biblic: "Creşteţi, înmulţiţi-vă..." (Gen 1,28) şi contrar uzanţelor iudaice. Fiecare tânără îşi dorea să se căsătorească, pentru a putea fi binecuvântată de Dumnezeu. Deşi îşi propune să rămână fecioară, se căsătoreşte totuşi cu Iosif, pentru a nu se deosebi de ceilalţi şi pentru a nu avea un statul social diferit. Iosif acceptă dorinţa Mariei şi stilul de viaţă pe care şi l-a propus.

O minune se întâmplă în viaţa celor doi. Cu toate că îşi propuseseră să trăiască viaţa în castitate, un înger îi apare Mariei şi-i aduce vestea că va naşte un fiu. Ea se sperie, dar este liniştită imediat, pentru că nu este vorba de un fiu oarecare, ci de Fiul lui Dumnezeu. Nu va fi nevoie să urmeze cursul normal al naturii, pentru că harul divin este mai presus de natură. Maria va rămâne însărcinată prin puterea Duhului Sfânt şi-l va naşte pe Fiul lui Dumnezeu, pe Isus Cristos, Mesia mult aşteptat de popoare, Emanuel-Dumnezeu cu noi, Mântuitorul lumii, la Betleem, într-un grajd sărac.

Simpla şi umila fecioară de la Ierusalim devine deodată, "cea plină de har, binecuvântată între femei, cea pe care o vor ferici toate generaţiile, Mama Fiului lui Dumnezeu". Va continua însă şi după naşterea lui Isus să rămână aceeaşi fecioară umilă, discretă, dar foarte aproape de Fiul ei.

Sfânta Scriptură o prefigurează pe Maria încă din paginile Vechiului Testament. O întrevedem astfel în promisiunea pe care Dumnezeu o face primilor oameni după căderea lor în păcat: "Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între seminţia ta şi seminţia ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei întinde curse călcâiului ei" (Gen 3,15). Imagini ale ei sunt date de către femei ca: Sara, Ana, mama lui Samuel, Rut, Estera, Iudita etc. De asemenea, apare deseori în cuvintele profeţilor.

În viaţa lui Isus apare la Buna-Vestire, la naşterea sa la Betleem, în timpul fugii în Egipt, la prezentarea la templu, la pierderea şi regăsirea lui în templu din Ierusalim, la vârsta de doisprezece ani, la întoarcerea din Egipt şi copilăria de la Nazaret, la nunta din Cana Galileii, la sinagoga din Nazaret, în zilele grele ale suferinţei, sub cruce, în cenacol, după înviere şi tot acolo, în aşteptarea coborârii Duhului Sfânt.

În toate aceste momente apare discret, nu pentru a se manifesta pe sine, ci pentru a-l propune pe Fiul ei. La naştere îl prezintă magilor şi păstorilor, îl duce în Egipt, propunându-l astfel şi altor popoare decât poporului ales, îl duce la templu pentru a-l propune Tatălui din cer, la doisprezece ani, prin incidentul aparent nefericit, îl propune preoţilor ca fiind înţelepciunea întruchipată, la Cana Galileii îl propune mirilor, nuntaşilor şi ne dă o lecţie care va rămâne peste veacuri: "Faceţi tot ce vă va spune" (In 2,5). În clipele grele ale patimii, prin atitudinea ei de resemnare, îl propune Tatălui ca jertfă, iar lumii ca Mântuitor, iar după înviere, în cenacol fiind, alături de ceilalţi ucenici, îl propune ca singurul căruia trebuie să ne închinăm, în numele căruia trebuie să fim împreună, să ne rugăm şi să-l aşteptăm.

Maria este modelul femeii discrete, simbol al tuturor femeilor pe care le laudă Sfânta Scriptură, noua Evă, Mama Fiul lui Dumnezeu, corăscumpărătoare, participantă, alături de Fiul ei la salvarea omenirii de condamnarea veşnică. După înălţarea lui Isus la cer, va fi luată de către Ioan, apostolul, aşa cum îi spusese sub cruce, va locui la Efes, iar la moarte, îngerii cerului au ridicat-o cu trupul şi cu sufletul alături de Fiul ei, în slava cerească.

Obiectiv

Prin Maria la Isus.

Învăţătură

Maria este cea care ne conduce la Isus. Discreţia şi umilinţa ei ne arată calea pe care trebuie să mergem spre Fiul ei. Aleasă din veşnicie să fie Mama Fiului lui Dumnezeu, Maria, încă de mică trăieşte consacrarea întregii sale persoane celui care i-a oferit încrederea. Zămislirea neprihănită, naşterea minunată din Ana, la o vârstă destul de înaintată, arată încă de la început că Dumnezeu avea cu ea un plan deosebit de iubire. Iar Maria continuă acest plan, mergând pe aceeaşi linie, a iubirii.

Din iubire se consacră în feciorie, îl acceptă pe Iosif ca tată-purtător de grijă pentru Fiul lui Dumnezeu, acceptă suferinţa exilului din Egipt, din iubire îi stă aproape lui Isus în clipele frumoase ale copilăriei şi ale tinereţii. Iubirea o determină să intervină la el pentru mirii de la Cana Galileii, din iubire îl va însoţi discret pe drumul activităţii sale publice şi tot din iubire va suporta trădarea, patima şi moartea Fiului ei.

Maria ne conduce la Isus cu iubirea ei de mamă. Ca pe nişte copii, ne ia de mână şi, aşa cum l-a purtat pe Isus pe drumurile Palestinei, ne poartă, prin exemplul ei, pe drumurile diferite ale vieţii noastre, care duc spre acelaşi scop, Fiul său, Isus Cristos.

Maria este omul prin care Dumnezeu a arătat că, supunându-ne harului, totul este posibil, chiar şi ceea ce nouă, oamenilor, ne pare imposibil.

Practic

- În ce mod poate fi considerată Maria, Mama lui Isus şi Mama noastră?

- Priviţi în calendarul creştin romano-catolic şi vedeţi câte sunt sărbătorile dedicate sfintei Fecioare Maria. Ce vrea să spună acest lucru?

- Cum se poate înţelege expresia "corăscumpărătoare, alături de Fiul ei"?

- Constatând rolul Mariei în istoria omenirii, precizaţi care este rolul femeii, în general, în istoria oamenilor.

- Citiţi din evanghelii fragmentele în care se vorbeşte despre Maria şi faceţi un calcul al virtuţilor sale. În ce măsură sunt prezente aceste virtuţi în viaţa dumneavoastră?

Texte de referinţă

"În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit Iosif, din casa lui David, iar numele fecioarei era Maria... În zilele acelea, Maria a pornit în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda. A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta. Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în sânul ei..." (Lc 1,26-27.39-41).

"Pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca Maria să nască şi l-a născut pe Fiul ei, primul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, pentru că nu era loc de găzduire pentru ei... După ce l-au văzut, au făcut cunoscut ceea ce li se spusese despre acest copil. Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei" (Lc 2,6-7.17-19).

"În ziua a treia, s-a făcut o nuntă în Cana Galileii şi mama lui Isus era acolo. A fost invitat la nuntă şi Isus cu discipolii lui... Mama lui Isus a spus slujitorilor: «Faceţi tot ce vă va spune!»" (In 2,1-2.5).

"Lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa şi Maria Magdalena. Aşadar, văzând Isus că stă acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: «Femeie, iată-l pe fiul tău!». Apoi i-a spus discipolului: «Iat-o pe mama ta!». Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el" (In 19,25-27).

"Când au intrat, au urcat în încăperea de sus, unde obişnuiau să se adune. Erau: Petru şi Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob, fiul lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda a lui Iacob. Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui" (Fap 1,13-14).

Rugăciune

Bucură-te, Marie, tu eşti plină de har. Condu-ne la Fiul tău, Isus, acum, dar mai ales în ceasul morţii noastre. Amin.

» înapoi la cuprins «