Paul

Profil general

Paul este supranumit "apostolul neamurilor". S-a născut la Tars, în Cilicia, între anii 5-15 î.d.C. Este de origine din tribul lui Beniamin. Face parte din tagma fariseilor şi a frecventat şcolile înalte de la Ierusalim. A studiat cu marele învăţat al timpului, Gamaliel, legea părinţilor săi. La opt zile de la naştere a fost tăiat împrejur, ca făcând parte din poporul ales, dar se bucură şi de cetăţenie romană, prin naştere. Cunoaşte şi vorbeşte cursiv limba greacă şi este familiarizat cu toate curentele de gândire greceşti.

Tradiţia îl caracterizează ca fiind un bărbat scund, chel, cu picioarele strâmbe şi nasul strâmb. De tânăr învaţă foarte bine meseria de ţesător, meserie foarte cunoscută la Tars în acea vreme şi pe care o va practica până la venirea la Ierusalim.

Dată fiind formarea sa de la Ierusalim, Paul este gata să apere cu sabia iudaismul pur şi dur. Când va apare pentru prima dată în contextul judecării diaconului Ştefan, este foarte iritat de curajul lui de a acuza poporul evreu de moartea lui Isus Cristos. În numele legii părinţilor săi, pe care o sprijină şi o vrea curată, aşa cum a fost propusă de Dumnezeu, prin Moise şi profeţi, este de acord cu moartea lui Ştefan. Acesta este de fapt şi momentul în care Biserica începe să fie persecutată. Fariseii şi cărturarii nu puteau accepta ca poporul din care făceau parte să-l fi condamnat pe Mântuitorul. Legea pe care se bazau trebuia să rămână singurul ţel pentru toţi.

Înarmat cu scrisori de la marele preot din Ierusalim, Saul porneşte la Damasc pentru a-i aduce legaţi pe toţi cei care credeau în Cristos. Pe drum, deodată, l-a învăluit o lumină din cer, a căzut la pământ şi din acea lumină a auzit glasul lui Cristos, care îl mustra zicând: «Saul! Saul! De ce mă persecuţi?». El a răspuns: «Cine eşti, Doamne?». El i-a zis: «Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi. Dar ridică-te şi mergi în cetate şi ţi se va spune ce să faci»" (Fap 9,3-6).

Din această experienţă, Paul iese un alt om. Are alte convingeri şi capătă un nou entuziasm. Din persecutor al credinţei devine apărătorul ei. Toată experienţa dobândită la şcolile din Ierusalim, în studiul legii, este pusă acum în slujba lui Cristos.

Semnul exterior al schimbării interioare este orbirea pe care o va avea în urma vederii luminii orbitoare de pe drumul spre Damasc, orbire care, pentru patru zile, îl va ajuta să reflecteze la minunata întâlnire cu Domnul şi la strategia care va urma.

Prin Anania îşi recapătă vederea şi este botezat. După un popas în Arabia, se întoarce la Damasc unde începe să predice credinţa, convins fiind că în Isus Cristos se împlinesc toate Scripturile, legea şi profeţii. Cuvintele lui provoacă polemici şi uimire. Iudeii din Damasc vor să-l aresteze, dar este scos noaptea din cetate, cu ajutorul unui coş. Ajutat de Barnaba va merge la Ierusalim şi va fi prezentat celorlalţi apostoli. După un timp, din cauza iudeilor, care îl duşmănesc tot mai mult, merge împreună cu Barnaba, mai întâi în Cezareea, apoi la Tars şi în cele din urmă la Antiohia.

Vor urma pentru Paul trei călătorii, în timpul cărora va trece prin multe localităţi ale Asiei Mici, prin Grecia, Italia, Spania etc. iar pe ultima o va încheia la Roma, unde va fi martirizat.

A scris mai multe scrisori, pe care le-a adresat comunităţilor în care şi-a desfăşurat apostolatul.

Curajul său, modul de a-şi desfăşura apostolatul, călătoriile neobosite, primejdiile de pe mare sau de pe uscat, prigoanele, au făcut din Paul "apostolul neamurilor". Creştinismul îi datorează enorm de mult.

Obiectiv

Cristos este cel care împlineşte Scripturile.

Învăţătură

Apostolul Paul nu pierde ocazia să înveţe, atât prin viu grai, cât şi prin scris. Epistolele sale, adevărate tratate de teologie, au drept conţinut teme din cele mai diverse. Astfel, scrisorile către corinteni vorbesc despre înţelepciune; cea către galateni, despre libertate; către efeseni, despre Biserică, cea către filipeni şi coloseni, despre Isus Cristos în mod deosebit, cele către tesaloniceni, despre sfârşitul lumii, iar cea către romani, despre credinţă.

În viziunea sa, Cristos este cel care desăvârşeşte legea veche. Mântuirea nu vine prin împlinirea literei legii, ci prin credinţa în Cristos. Nu este meritul omului, ci e darul gratuit pe care îl face Dumnezeu în iubirea sa. Duhul Sfânt este garantul mântuirii. Prin el, ne numim şi suntem fii ai lui Dumnezeu. El este cel care ne inspiră la bine, care ne încurajează în momentele de încercare, care trezeşte bucuria în momentele de fericire.

Motivaţia efortului lui Paul şi a oricărui ucenic al lui Isus este şi trebuie să fie doar iubirea gratuită pe care Dumnezeu o împarte necondiţionat, mai întâi Fiului său, apoi celor care cred în el.

O noutate este creştinismul şi în ceea ce priveşte modul de abordare a suferinţei. Dumnezeu a ales pentru Fiul său calea suferinţei, pentru a ne mântui. Tot astfel, Biserica va creşte în mijlocul încercărilor şi a persecuţiilor de tot felul. Dumnezeu îşi arată puterea în slăbiciune, în sărăcie bogăţia, în umilinţă gloria. Un adevăr pe care nu-l înţeleg nici iudeii, nici grecii, nici romanii, dar din care creştinismul trăieşte. Paul e convins că în slăbiciunile lui, lucrează Dumnezeu.

Practic

- Încercaţi să parcurgeţi drumul urmat de Paul până convertire. În ce măsură l-au ajutat cunoştinţele, experienţele, temerele, curajul, cetăţeniile etc. după convertire?

- Care este adevăratul izvor al curajului apostolului Paul?

- Care este concepţia lui Paul despre slăbiciune?

- Cum ar arăta creştinismul fără apostolul Paul?

- Prin ce uimeşte apostolul Paul în mod deosebit?

Texte de referinţă

"Dar Saul, tot urzind ameninţare împotriva discipolilor Domnului, a mers la marele preot şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc să-i aducă legaţi la Ierusalim pe cei pe care i-ar fi găsit în această credinţă; fie bărbaţi, fie femei. Şi în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o dată l-a învăluit o lumină din cer. Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea: «Saul! Saul! De ce mă persecuţi?». El a răspuns: «Cine eşti, Doamne?». El i-a zis: «Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi. Dar ridică-te şi mergi în cetate şi ţi se va spune ce să faci»" (Fap 9,1-6).

"În Biserica din Antiohia erau profeţi şi învăţători: Barnaba, Simeon, cel numit Negru, Luciu din Cirene, Manaen, cel care a fost educat împreună cu Irod Tetrarhul şi Saul. În timp ce slujeau lui Dumnezeu şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: «Puneţi-i deoparte pentru mine, pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat». Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece" (Fap 13,1-3).

"Atunci Paul, stând în picioare în mijlocul Areopagului, a spus: «Bărbaţi atenieni! Din tot ceea ce văd, constat că voi sunteţi foarte religioşi. Căci, străbătând cetatea şi observând cu atenţie monumentele voastre sacre, am găsit şi un altar pe care este scris: Dumnezeului necunoscut. Aşadar, cel pe care îl cinstiţi fără să-l cunoaşteţi, pe acesta vi-l vestesc»" (Fap 17,22-23).

"Vă îndemn deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să vă oferiţi trupurile voastre ca jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu: acesta este cultul vostru spiritual. Nu vă conformaţi lumii acesteia, ci schimbaţi-vă prin înnoirea minţii, să înţelegeţi care este voinţa lui Dumnezeu, ce este bun, ce este plăcut, ce este desăvârşit" (Rom 12,1-2).

Rugăciune

Doamne, Isuse Cristoase, tu l-ai ales pe Paul şi ai făcut din el apostolul neamurilor. L-ai trimis să dea mărturie despre tine în lumea întreagă. Dă-ne curaj să te mărturisim cu preţul oricărei jertfe. Amin.

» înapoi la cuprins «