Ioan

Profil general

Ioan este unul dintre primii discipoli aleşi de către Isus. Originar din ţinutul de lângă Marea Galileii (lacul Genezaret), Ioan este chemat de către Isus în momentul în care, alături de fratele său, Iacob şi tatăl lor, Zebedeu, îşi pregăteau mrejele pentru pescuit (cf. Mt 4,21-22). Alegerea lui şi a fratelui lui, Iacob, urmează alegerii lui Petru şi a lui Andrei. Împrejurările sunt asemănătoare. Isus merge de-a lungul ţărmului Mării Galileii. Aici îi vede lucrând ceea ce ştiu ei mai bine. Isus îi cheamă, iar ei lasă totul: pe tatăl lor, mrejele de pescuit, barca şi pe ceilalţi prieteni şi îl urmează.

Ioan nu era căsătorit. Era tânăr, energic şi dornic să meargă şi să vorbească mulţimilor despre Isus Cristos, Domnul şi Mântuitorul. Isus îl trimite în misiune, alături de ceilalţi ucenici, pentru a vesti venirea sa, pentru a vindeca bolnavi şi pentru a scoate diavoli.

Alături de Petru şi Iacob este învrednicit să participe la învierea fiicei lui Iair, la schimbarea lui Isus la faţă şi la agonia din Grădina Măslinilor. Este singurul care, alături de sfânta Fecioară Maria, este martor la patima şi moartea lui Isus. Este primul dintre apostoli care are privilegiul să vadă mormântul gol, dându-i posibilitatea lui Petru să intre primul, pentru a constata învierea.

Din evanghelia pe care o scrie, rezultă că nu era un om tocmai blând. Alături de fratele său Iacob, cere lui Isus să trimită foc din cer peste un sat de samariteni, este împotriva unui exorcist care scotea diavoli, fără să facă parte din rândul apostolilor. Alături de fratele său, Iacob, cere lui Isus ca în împărăţia lui, ei să fie, unul la dreapta şi altul la stânga sa.

Isus însă sancţionează imediat toate aceste dorinţe necugetate, iar Ioan, recunoscând greşeala, se angajează cu multă conştiinciozitate să fie cât mai asemănător lui Isus Cristos. Fiind tânăr şi feciorelnic, Isus îi dă o atenţie deosebită. La Cina cea de Taină se află lângă Isus şi are posibilitatea să-l întrebe, cine este cel care îl va vinde. Îl va urma pe Isus în momentele grele ale agoniei, până sub cruce, iar aici, din iubire, Isus îl încredinţează mamei lui, Maria, iar pe Maria o încredinţează grijii lui.

Preocupat mai mult de latura spirituală şi sapienţială a vieţii, Ioan se dovedeşte în orice moment un analist precoce a evenimentelor trăite de Isus. Scrie evanghelia care îi poartă numele, scrie trei scrisori şi Cartea Apocalipsului. În toate este prezent stilul "vulturului" Ioan. Cu o acurateţe deosebită reuşeşte să prezinte realităţi care înalţă sufletul omului până la Dumnezeu.

În evanghelie, Isus însuşi este pus să vorbească despre sine. El este Cuvântul Tatălui, este calea, adevărul şi viaţa. El este lumina neamurilor. Scopul ei este acela de a trezi credinţa în Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Cel care crede în el, devine la rândul său un fiu al lui Dumnezeu, părăseşte întunericul păcatului şi se înalţă la adevărata lumină. Calea care îl va purta spre întâlnirea cu Dumnezeu şi cu aproapele este aceea a iubirii.

Ioan nu oboseşte să vorbească despre iubire. Este apostolul iubirii. Scrierile sale vorbesc despre iubirea generoasă a lui Dumnezeu faţă de oameni şi de datoria oamenilor de a se iubi între ei, din iubire faţă de Dumnezeu.

Conform tradiţiei, Ioan, după înălţarea lui Isus la cer, va merge la Efes, unde va predica cuvântul lui Dumnezeu, având-o în grijă şi pe sfânta Fecioară Maria. Ajunge să fie ultimul dintre apostoli în viaţă. Este martorul prigoanei iniţiate de Domiţian, care îl va purta la Roma, unde este aruncat într-un vas cu ulei încins, din care va ieşi teafăr. A fost deportat în insula Patmos, după care s-a întors la Efes şi a murit la o vârstă foarte înaintată, în timpul împăratului Traian.

Obiectiv

Înţelegerea misterului lui Isus Cristos, lăsându-ne pătrunşi de harul lui.

Învăţătură

În viziunea lui Ioan, Isus este "cel plin de har şi de adevăr" (In 1,14). Ca Fiu al lui Dumnezeu din veşnicie, nu putea să nu aducă prin naşterea sa pe pământ, tot harul şi binecuvântarea acelora care, pătrunşi la rândul lor de har, vor crede în el.

Ioan nu obligă pe nimeni să creadă în Isus Cristos. El doar prezintă succesiunea faptelor lui Isus, demonstrând încă de la început, prin glasul lui Ioan Botezătorul, că el este "mielul lui Dumnezeu, venit în lume, să ridice păcatele lumii" (In 1,29).

Tot ce va face de acum înainte, vine să confirme originea sa din Tatăl, venirea sa în lume pentru a împlini planul Tatălui de mântuire a omenirii, precum şi trimiterea Duhului Sfânt, pentru a desăvârşi lucrarea sfinţirii oamenilor.

Imaginile prezentate de Ioan, referitoare la Isus, ies din gura lui Isus însuşi. El este "calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6); este "pâinea coborâtă din cer" (In 6,41); este "lumina lumii" (In 8,12); este "poarta oilor, păstorul cel bun" (In 10,7-21); "viţa cea adevărată" (In 15,1) etc. Discuţiile sale cu Nicodim, cu samariteana, vindecările, predicile, toate demonstrează originea sa divină şi dorinţa de a-l apropia pe om de Dumnezeu Tatăl.

Apropierea de Isus înseamnă apropierea de harul lui Dumnezeu. "Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce roade multe" (In 15,5). În viziunea apostolului Ioan, doar rămânerea cu Isus aduce roade vrednice de viaţa veşnică, iar roadele, concret, vor fi faptele de iubire făcute din credinţă.

Practic

- Ce aduce nou evanghelia scrisă de Ioan, în comparaţie cu celelalte evanghelii?

- Care este motivaţia pentru care, tradiţia i-a atribuit apostolului Ioan, ca simbol, un vultur?

- Citiţi din Evanghelia după Ioan fragmentele în care Isus se prezintă pe sine cu imaginile de mai sus.

- Cu referire la viaţa consacrată, ce a preluat Biserica în mod deosebit din modul de viaţă al sfântului Ioan?

- Care este motivaţia pentru care Isus l-a învrednicit pe apostolul Ioan să participe la anumite mistere ale vieţii sale, la care nu toţi apostolii au avut acces?

- Găsiţi la începutul Evangheliei după Ioan cuvintele pe care Biserica le foloseşte de trei ori pe zi în rugăciunea "Îngerul Domnului" şi analizaţi-le la nivel de grup, scoţând în evidenţă bogăţia lor teologică.

Texte de referinţă

"În ziua următoare, Ioan stătea din nou împreună cu doi dintre discipolii săi. Şi, privindu-l pe Isus care trecea, a zis: «Iată-l pe mielul lui Dumnezeu!». Cei doi discipoli ai săi l-au auzit vorbind şi l-au urmat pe Isus. Isus s-a întors şi, văzându-i că îl urmează, le-a zis: «Ce căutaţi?». Ei i-au spus: «Rabbi, ceea ce, tradus, înseamnă învăţătorule, unde locuieşti?». El le-a zis: «Veniţi şi vedeţi!». Aşadar, au venit şi au văzut unde locuieşte şi au rămas la el în ziua aceea. Era cam pe la ceasul al zecelea" (In 1,35-39).

"După şase zile, Isus l-a luat pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, fratele lui i-a dus deoparte pe un munte înalt şi i s-a schimbat înfăţişarea înaintea lor: faţa lui strălucea ca soarele şi hainele lui au devenit albe ca lumina" (Mt 17,1-2).

"După ce a spus acestea, Isus s-a tulburat în duh şi a mărturisit: «Adevăr, adevăr vă spun: unul dintre voi mă va trăda». Discipolii se uitau unii la alţii, neştiind despre cine vorbeşte. Unul dintre discipolii lui, pe care îl iubea Isus, stătea la masă la pieptul lui Isus. Atunci, Simon Petru i-a făcut semn acestuia să întrebe cine ar putea să fie cel despre care vorbeşte. El s-a aplecat deci pe pieptul lui Isus şi i-a zis: «Doamne, cine este?»" (In 13,21-25).

Rugăciune

Doamne, Isuse Cristoase, tu eşti calea care duce la Tatăl, tu eşti adevărul pe care îl caută mintea noastră, tu eşti viaţa cea adevărată. Dă-ne harul să se descoperim şi să te urmăm în viaţa noastră. Amin.

» înapoi la cuprins «