Luca

Profil general

Luca s-a născut în Antiohia Siriei şi s-a convertit ulterior la creştinism. Ca om era de profesie medic, cu multă sensibilitate faţă de suferinţă, milostiv şi foarte deschis. După toate probabilităţile, convertirea sa se datorează apostolului Paul, pe care îl cunoaşte la Troas, în cea de-a doua sa călătorie misionară. Imediat îl va urma pe apostol la Filipi, în Macedonia. Paul va merge mai departe, iar la întoarcere îl va lua cu sine la Ierusalim.

Luca îl va însoţi pe Paul în cea de-a treia sa călătorie. Va fi martorul arestării lui în capitala Iudeii şi a întemniţării sale în Cezareea. Îl va urma de asemenea şi când va fi transferat la Roma.

Spre deosebire de evangheliştii Matei şi Ioan sau de Marcu, care a fost alături de Petru şi Paul şi l-a văzut în tinereţe pe Isus, Luca nu l-a cunoscut în mod direct pe Isus. Fiind din Antiohia Siriei, în mod sigur nu s-a numărat printre cei şaptezeci şi doi de ucenici pe care Isus i-a trimis înaintea sa, pe unde avea el să treacă. De asemenea nu a fost nici măcar unul dintre cei doi ucenici de pe drumul Emausului şi nici în grupul grecilor veniţi la Ierusalim, cu ocazia sărbătorii Paştelui şi prezentaţi lui Isus de către Filip şi Andrei.

S-a bucurat însă că a putut să fie însoţitorul apostolului Paul, cel căruia Isus Cristos i-a revelat întru totul adevărul despre sine pe drumul spre Damasc, cu ocazia convertirii sale. Ca atare, Luca nu a fost un martor direct al evenimentelor pe care le relatează în scrierea sa, cunoscută în Sfânta Scriptura ca fiind Evanghelia după Luca.

Faptul că ceea ce a relatat este autentic se verifică, nu doar din comparaţia cu celelalte texte, ci şi din familiaritatea faţă de limbile ebraică şi aramaică, precum şi din folosirea expresiilor specifice evreilor, aspecte care uimesc dacă avem în vedere că sunt relatate de un grec, bine cultivat.

După modalitatea în care scrie despre naşterea şi copilăria lui Isus, se poate înţelege că a cunoscut-o bine pe sfânta Fecioară Maria sau cel puţin pe apostolul Ioan, care o avea în grijă la Efes, aceasta deoarece, el este singurul care relatează în evanghelia sa despre aceste perioade din viaţa lui Isus. De asemenea, nu a scăpat penei sale de scris nici istoria lui Ioan Botezătorul, înaintemergătorul lui Isus. Şi despre unul şi despre celălalt va relata evenimentul intrării lor în lume cu o deosebită acurateţe. Ceea ce reiese din istoria naşterii lor este faptul misterios al misiunii pe care o vor avea de îndeplinit. Şi la unul şi la altul, atmosfera din jurul naşterii este una surprinzătoare. Naşterile lor sunt anunţate de îngeri, când apar în lume sunt însoţiţi de semne exterioare. Din acest punct de vedere, evanghelia pe care a lăsat-o mai este supranumită şi "Evanghelia copilăriei".

Un alt mare merit al lui Luca este acela că poate fi considerat pe drept primul şi cel mai mare istoric al Bisericii primare. În cartea Faptele Apostolilor, scrisă de asemenea de Luca, prezintă evenimentele imediat înălţării lui Isus la cer: coborârea Duhului Sfânt, prima şi fulminanta predică a lui Petru, martiriul sfântului Ştefan, alegerea înlocuitorului lui Iuda, curentele de gândire şi primele disensiuni apărute între creştini. El este cel căruia Paul îi datorează scrierea "jurnalului" său de călătorie, printre popoarele din jurul Mării Mediterane.

După moartea apostolului Paul, nu se mai ştie nimic despre Luca. După tradiţie, ar fi rămas necăsătorit, ar fi predicat în Bitinia şi ar fi murit la vârsta de 74 de ani.

Pe seama lui va fi pusă existenţa primei imagini care o reprezintă pe sfânta Fecioară Maria.

Obiectiv

Înţelegerea mai profundă a misterului naşterii lui Isus.

Învăţătură

Luca este singurul evanghelist care relatează evenimentul naşterii lui Isus. La o simplă citire, acesta este plin de poezie şi de sensibilitate. Este un eveniment care nu poate să nu provoace bucurie. Avea de-a face cu stilul specific lui Luca: om sensibil, milostiv, cultivat, cu o grijă aparte faţă de om. Luca nu procedează ca unii dintre ceilalţi evanghelişti, care îşi încep relatarea, fie cu genealogia lui Isus, în cazul lui Matei, fie cu existenţa din veşnicie a lui Isus, drept Cuvânt al Tatălui, cum e cazul lui Ioan, fie direct cu predica lui Ioan Botezătorul şi cu botezul lui Isus, cum e cazul lui Marcu.

Luca îşi începe relatarea cu pregătirea apropiată a "evenimentului" Isus, cu vestea naşterii lui Ioan Botezătorul, urmată imediat de vestea naşterii lui Isus. Cei doi sunt legaţi între ei, nu doar prin misiunea deosebită pe care o au de îndeplinit, ci şi prin gradul de rudenie. Mamele lor sunt verişoare de gradul unul, iar ei vor fi verişori de gradul doi. Ioan se va naşte doar pentru a pregăti calea lui Isus. Misiunea sa va înceta o dată cu începerea celei a lui Isus.

Faptul că părinţii lui Isus nu găsesc un loc la Betleem pentru fiul care urma să se vină pe lume, că i-a venit vremea Mariei să nască chiar în timpul recensământului, când era evident că nu ar mai fi găsit locuri de cazare. Faptul că Isus este pus într-o iesle, într-un grajd cu animale, că Irod, la auzul naşterii unui nou rege, doreşte să-l ucidă, toate acestea se compensează parcă prin apariţia păstorilor, prin cântul îngerilor, prin darurile magilor şi prin plecarea în linişte în Egipt, semn că Dumnezeu se îngrijeşte de Fiul său, în ciuda faptului că oamenii n-o fac.

Prin modul în care prezintă evenimentele, Luca reuşeşte să trezească milă, compasiune. Cine dintre creştinii adevăraţi nu i-ar fi oferit un loc Fiului lui Dumnezeu? Motivul "sărăciei" evenimentului este înţeles dacă avem în vedere misiunea pe care o avea Isus de îndeplinit, aceea de mântuire a omenirii.

Practic

- Dacă avem în vedere începutul Evangheliei după Luca, în ce măsură se verifică originea sa din alt neam, decât cel evreu?

- În linii mari, care ar fi asemănările şi deosebirile între Evanghelia după Luca şi a celorlalţi trei evanghelişti?

- Ce vă impresionează cel mai mult în prezentarea evenimentului naşterii lui Isus?

- În care personaj v-aţi găsi cel mai bine, dacă ar fi să fiţi selectaţi pentru o înscenare a naşterii lui Isus?

- În ce măsură se verifică meseria de medic a lui Luca, în cadrul prezentării naşterii lui Isus?

Texte de referinţă

"Stăruiţi în rugăciune, veghind în ea cu mulţumire. În acelaşi timp, rugaţi-vă şi pentru noi ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă a cuvântului să predic misterul lui Cristos, pentru care sunt înlănţuit, astfel încât să-l fac cunoscut aşa cum trebuie să-l vestesc... Vă salută Luca, medicul meu iubit" (Col 4,2-4.14).

"În zilele acelea s-a dat un decret din partea împăratului August, care poruncea să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâia oară pe când Quirinus era guvernator al Siriei... Şi pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele să nască. Şi a născut pe fiul său întâiul născut, l-a înfăşat şi l-a culcat în iesle, căci nu se mai găsise loc pentru ei în casa de oaspeţi. În ţinutul acela erau pe câmp păstori care făceau de strajă noaptea păzindu-şi turma. Şi iată, le-a apărut un înger al Domnului, şi slava Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinşi de mare frică. Îngerul le-a zis: «Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul. Iată semnul după care îl veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat în iesle» Şi deodată, împreună cu îngerul s-a auzit mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: «Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!»" (Lc 2,1-2.6-14).

Rugăciune

Doamne, Isuse Cristoase, prunc divin, la venirea ta în lume nu s-a găsit nimeni care să-ţi ofere un adăpost omenesc. Îţi ofer inima mea şi fă din ea o locuinţă plăcută ţie. Amin.

» înapoi la cuprins «