Marcu

Profil general

În timpul activităţii publice a lui Isus, Marcu era adolescent. A simţit evenimentele, le-a văzut şi le-a înţeles atât cât i-a permis vârsta şi elanul tineresc. Mama lui, numită Maria, oferea deseori ospitalitate apostolilor aflaţi în trecere la Ierusalim.

Apostolul Petru este cel va îl va cunoaşte cel mai bine şi îl va lua în călătoriile sale. În scrisoarea pe care Petru o va trimite de la Roma, aminteşte de Marcu, numindu-l "fiul meu" (1Pt 5,13). De asemenea îi va însoţi în călătoriile lor pe Paul şi pe Barnaba, vărul său.

Este posibil ca Marcu să fie tânărul despre care doar evanghelia pe care o scrie îl aminteşte ca fiind în Grădina Măslinilor, la arestarea lui Isus: "Însă îl urma un tânăr oarecare, acoperit numai cu o pânză pe trupul gol; au pus mâna pe el, dar acesta, lăsând pânza, a fugit gol" (Mc 14,51-52).

Marcu va părăsi pentru prima dată Ierusalimul şi casa părintească atunci când va pleca cu Paul şi cu Barnaba la Antiohia. Îl găsim apoi împreună cu cei doi în Cipru, la Salamina, la Pafos şi în celelalte oraşe din această regiune. Când au ajuns în Pamfilia, Marcu îl va părăsi pe Paul şi se va întoarce la Ierusalim. Nu se ştie exact motivul pentru care s-a întors acasă. Cert este că Paul, din acest motiv, va fi un timp supărat.

Patru ani mai târziu, Barnaba împreună cu Paul sunt din nou la Antiohia. Barnaba, fiind verişor cu Marcu, doreşte să-l ia cu ei la Antiohia, Pavel însă se opune. Din acest motiv, cei doi se despart şi pleacă fiecare pe drumul său. Barnaba îl ia pe Marcu şi împreună merg în Cipru, iar Paul pleacă în altă parte.

După doisprezece ani, Marcu se află la Roma, printre colaboratorii marilor apostoli: Petru şi de Paul.

Marcu face parte din rândul celor patru evanghelişti. Faptul că în tinereţea sa a fost contemporan cu Isus, pentru că i-a cunoscut pe apostoli şi mediul palestinian în care au trăit, l-a ajutat să pună în scris ceea ce Sfânta Scriptură cunoaşte sub numele de "Evanghelia după Marcu". Perioada în care aşterne pe hârtie faptele înfăptuite de Isus Cristos este cea a primelor persecuţii. Petru şi Paul fuseseră martirizaţi la Roma. Primii creştini, cunoscându-l bine şi ştiind că l-a întâlnit pe Isus şi că a fost împreună cu apostolii, l-au rugat să pună în scris faptele lui Isus pentru a putea fi mai uşor transmise mai departe. Din punct de vedere cronologic este prima evanghelie scrisă vreodată. Marcu relatează evenimentele în evanghelia sa exact cum le-a auzit predicate din gura lui Petru. De aceea mai este supranumită şi Evanghelia după Petru.

Conform unei tradiţii, răspândită foarte mult în primele veacuri, Marcu ar fi întemeietorul comunităţii din Alexandria, unde ar fi murit ca martir. În jurul secolului al IX-lea, veneţienii au adus osemintele sale la Veneţia, iar astăzi se găsesc în bazilica "Sfântul Marcu" din această localitate.

Obiectiv

Cunoaşterea lui Isus prin intermediul Evangheliei după sfântul Marcu.

Învăţătură

Marcu este omul care se "molipseşte" de Isus. Încă din adolescenţă vede faptele lui, îi aude discursurile şi, specific vârstei, rămâne entuziasmat de el. Probabil se vede mergând prin lumea întreagă pentru a duce mai departe mesajul plin de mângâiere pe care îl propune Isus. Crescând însă îşi dă seama că, a merge în numele lui Isus, presupune mult curaj, multă trudă, iar la nevoie, moartea ca martir.

Marcu adresează evanghelia sa în primul rând creştinilor din afara Palestinei. În acest sens se fereşte să vorbească prea mult de lege şi profeţi, se fereşte de expresii ofensatoare, nu vorbeşte prea mult despre obiceiurile evreilor, iar cuvintele ebraice, în general sunt explicate.

Schema evangheliei sale este simplă. Marcu porneşte de la două criterii: din punct de vedere geografic (activitatea lui Isus în Galileea, în ţinuturile păgâne, drumul lui Isus de la Cezareea lui Filip la Ierusalim, care culminează cu patima, moartea şi învierea lui) şi din punct de vedere teologic (prima parte prezintă misterul lui Mesia, iar a doua misterul Fiului Omului).

Tema centrală a evangheliei după Marcu este identitatea lui Isus. Sunt mulţi cei care doresc să ştie cine este Isus: discipolii, lumea, Irod, marele preot, Pilat, centurionul şi chiar şi diavolii. În prima parte însă Isus vrea să-şi păstreze anonimatul. Vrea ca faptele să vorbească despre el. Abia în partea a doua, folosindu-se de figura slujitorului lui Iahve, venit să aducă mântuirea prin sacrificiul propriei vieţi, se va dezvălui în mod progresiv cine este.

Cunoaşterea lui Isus, din perspectiva Evangheliei după Marcu, nu poate fi spontană. Ea este progresivă şi recere o identificare cu cel cunoscut. Modelul apostolilor, care lasă totul, care renunţă la familie, la bogăţii şi chiar la viaţa însăşi, va rămâne un obiectiv de urmat pentru cel care doreşte cu adevărat să-l cunoască şi să-l urmeze pe Isus.

Întâlnirea cu Isus, din perspectiva lui Marcu, schimbă vieţi. Chemarea apostolilor, multele vindecări, exorcismele, au menirea de a-l transforma pe destinatar într-un ucenic, care, în mod progresiv, va înţelege misterul lui Dumnezeu, manifestat în Fiul său.

Practic

- Deschideţi Evanghelia după Marcu şi încercaţi să identificaţi părţile principale după care este alcătuită.

- Citind primele pagini din Evanghelia după Marcu, care imaginea pe care vrea să şi-o facă Isus Cristos despre sine?

- Încercaţi să creionaţi o imagine a lui Isus, din perspectiva unui adolescent, aşa cum e posibil să-şi fi făcut Marcu.

- Propuneţi la nivel de grup o lectio divina dintr-un fragment al evangheliei după Marcu.

Texte de referinţă

"După ce a chibzuit, s-a dus la casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau... Cuvântul lui Dumnezeu creştea şi se răspândea tot mai mult. Barnaba şi Saul s-au întors de la Ierusalim, după ce şi-au îndeplinit slujirea, luând cu ei pe Ioan, cel numit şi Marcu" (Fap 12,12-13.24-25).

"Vă salută Aristarh, cel care este în închisoare cu mine, ca şi Marcu, vărul lui Barnaba" (Col 4,12).

"Începutul evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Aşa cum este scris în profetul Isaia: iată, eu îl trimit pe îngerul meu înaintea feţei tale. El îţi va pregăti calea. Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui... În zilele acelea, a venit Isus din Nazaretul Galileii şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată ce s-a ridicat din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul, ca un porumbel, coborând asupra lui. Şi din cer s-a auzit un glas: «Tu eşti Fiul meu cel iubit, în tine mi-am găsit bucuria». Şi îndată, Duhul l-a dus în pustiu. Iar în pustiu a stat timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de Satana. Acolo era împreună cu fiarele, iar îngerii îi slujeau" (Mc 1,1-3.9-13).

"Apoi a ieşit de acolo şi a venit în locul lui natal, iar discipolii îl urmau. Fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă şi mulţi dintre cei care îl ascultau se mirau, spunând: «De unde are el toate acestea? Şi ce este această înţelepciune care i s-a dat şi aceste fapte minunate care se fac prin mâinile lui?»" (Mc 6,1-2).

"Când centurionul, care stătea în faţa lui, a văzut cum şi-a dat sufletul, a spus: «Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!»" (Mc 15,39).

Rugăciune

Doamne, Isuse Cristoase, dorinţa ta a fost aceea ca în lumea întreagă să fie dusă vestea mântuirii. Fă să te descoperim în Sfânta Scriptură şi să dăm mărturie prin viaţa noastră. Amin.

» înapoi la cuprins «