Iudita

Profil general

În anul al doisprezecelea al domniei lui Nabucodonosor, care domnea peste asirieni, la Ninive, a fost provocat prin război de către Arpaxad, care domnea peste mezi, la Ecbatana. Multe popoare s-au unit cu Arpaxad în dorinţa de a-l învinge pe Nabucodonosor, dar acesta, cu o armată mult mai puternică i-a învins, ucigându-l pe Arpaxad. În urma victoriei, Nabucodonosor a dat un ospăţ care a ţinut o sută douăzeci de zile.

Şase ani mai târziu, Nabucodonosor a vrut să se răzbune pe întreg ţinutul care s-a răzvrătit împotriva lui. Olofern a fost ales să conducă marea armată, care avea rolul de a distruge tot ceea ce avea să întâlnească în cale. Aşadar, nimeni nu putea să i se împotrivească.

Betulia, o mică cetate din Iudeea se afla în drumul său. Cum s-a aflat de planul lui Nabucodonosor, locuitorii acestei cetăţi şi-au luat armele şi s-au adăpostit în spatele zidurilor înalte pe care le construiseră. Duşmanul însă întârzia să apară. Asediul dura deja de treizeci şi patru de zile. Rezervele de apă începuseră să scadă, femeile şi copiii erau slăbiţi de foame şi sete. Urma să se predea decât să îndure asediul umilitor şi apoi să vadă distrugându-se cetatea în ochii lor. Şi-au mai permis totuşi un răgaz de cinci zile. Dacă Dumnezeu nu avea să-i ajute, urma să se predea.

Acum intră în scenă Iudita, o tânără văduvă, căruia soţul, după moarte îi lăsase o avere destul de mare. Ea fiind singură, îl slujea pe Dumnezeu prin post şi rugăciune.

În timpul celor cinci zile de răgaz, i-a chemat pe bătrâni şi i-a dojenit pentru hotărârea pe care o luaseră de a se preda lui Olofern, dacă Dumnezeu nu avea să intervină. Iudita a luat această hotărâre drept o mare punere la încercare la adresa lui Dumnezeu.

După ce i-a dojenit, i-a încurajat să aibă încredere în Dumnezeu şi le-a făgăduit că victoria va veni înainte de termenul fixat. Trebuiau doar să aibă credinţă. S-a închis în camera ei, s-a îmbrăcat în haină de pocăinţă, şi-a pus cenuşă pe cap şi s-a rugat Domnului cu rugi fierbinţi, pentru a veni în ajutor poporului aflat în strâmtorare.

Terminând rugăciunea, a chemat-o pe slujitoarea sa, s-a spălat, s-a îmbrăcat cu cele mai frumoase haine şi s-a dat cu parfumuri fine. Deodată nu mai era femeia posomorâtă şi preocupată de dinainte. Acum era o femeie frumos îmbrăcată, cu podoabe alese, gata în orice moment să seducă pe oricine. Dumnezeu a adăugat la frumuseţea ei omenească şi o strălucire supraomenească.

Însoţită de slujitoarea ei care purta într-un coş câteva merinde, a ieşit din cetate şi s-a îndreptat spre locul în care aştepta armata lui Olofern. Văzând-o atât de fermecătoare, soldaţii de gardă nu-i fac nimic, ba o conduc până la cortul lui Olofern. Acesta ştia că cetatea Betuliei nu va mai rezista prea mult pentru că locuitorii ei, de foame, au mâncat din hrana pe care, conform legii, nu aveau voie s-o mănânce. Pentru aceasta Dumnezeu avea să-i pedepsească.

Cunoscând această realitate, Iudita este văzută de către Olofern ca un prim rod al victoriei sale. În viziunea sa, foamea era aceea care o scosese din cetate. Din cauza frumuseţii şi a gingăşiei ei, a avut trecere în faţa lui Olofern, care, dimineaţa, îi permitea chiar să meargă să-şi spună rugăciunile în afara taberei. După patru zile generalul Olofern a organizat un ospăţ la care a invitat-o şi pe Iudita. După ce acesta s-a ameţit cu vinul pe care îl băuse, pe când era singur în cort, s-a apropiat Iudita de el şi i-a tăiat capul cu sabia, apoi i-a luat capul şi a ieşit din cetate ca pentru rugăciune. A doua zi, dimineaţă, văzând cei din Betulia capul lui Olofern au organizat un atac şi i-au învins pe asirieni. După victorie, Iudita s-a bucurat de o mare cinste.

Obiectiv

Să fim convinşi că în viaţă vom reuşi numai cu ajutorul lui Dumnezeu.

Învăţătură

Dumnezeu se foloseşte de Iudita, o femeie văduvă, slabă din punct de vedere fizic, ca femeie, fără trecere în faţa bărbaţilor puternici tocmai pentru a arăta că victoria nu vine prin forţa mâinilor lor, ci prin braţul său atotputernic. Scena aminteşte parcă de victoria lui Iosua, nu cu cei zece mii de soldaţi pe care îi adunase mai întâi, ci cu cei trei sute care mai rămăsese, după selecţia impusă de Dumnezeu.

De fapt, Iudita nu face altceva decât să fie un instrument în mâna lui Dumnezeu. El se foloseşte de frumuseţea ei, căreia îi mai adaugă farmecul supraomenesc şi cu această frumuseţe îl va învinge pe Olofern şi o dată cu el, întreaga lui armată.

Omul care se încrede în forţele proprii nu ajunge la victorie. Iar dacă pe pământ ajunge, în împărăţia lui Dumnezeu, sigur nu ajunge. Singura victorie pe care o asigură harul lui Dumnezeu este aceea în lupta cu păcatul. Harul meu îţi este de ajuns, avea să spună Isus Cristos apostolului Paul. În lupta cu duhul rău, Dumnezeu oferă sprijinul său. Trebuie doar invocat, aşa cum a făcut-o Iudita. Trebuie să înţelegem momentul aşa cum l-a înţeles şi ea. Ştia că de atitudinea şi de curajul ei depinde viaţa locuitorilor din cetatea Betuliei, iar victoria depinde de voinţa lui Dumnezeu.

Dumnezeu demonstrează încă o dată că victoria vine prin cel slab care crede în el şi nu prin cel tare, care nu i se închină şi îl dispreţuieşte.

Practic

- Reflectând la gestul Iuditei care taie capul lui Olofern, simbol al răului care s-a abătut asupra cetăţii Betuliei şi urmaşa Evei, sfânta Fecioară Maria, care va zdrobi capul şarpelui, care sunt asemănările şi deosebirile între cele două?

- Găsiţi în Sfânta Scriptură şi alte modele de femei deosebite. Ce au ele în comun?

- Care este rolul femeii în societatea de astăzi? Dar în Biserică?

- Dacă Olofern nu o ucide pe Iudita atunci când intră pentru prima dată în cortul său, cum poate fi caracterizat?

- În ce măsură se folosesc astăzi oamenii de oameni pentru a-şi atinge scopurile, uneori meschine?

Texte de referinţă

"Şi după ce s-a terminat sfatul; Nabucodonosor, regele Asiriei, a chemat pe Olofern, căpetenia oştirii sale, care era al doilea în conducere, după el şi i-a zis: «Aşa porunceşte marele rege, stăpânul lumii. Porneşte şi ia cu tine oameni de toată încrederea în puterea lor, o sută douăzeci de mii de pedestraşi iar cai şi călăreţi douăsprezece mii. Şi să te îndrepţi spre tot ţinutul de la apus, fiindcă ei nu au ascultat de porunca gurii mele»" (Iud 2,4-6).

"Şi au venit în vale lângă Betulia, la izvor şi s-a întins în lăţime de la Dotain până la Belmain şi în lungime de la Betulia până la Chiamon, care este în faţa Esdrelonului. Când fiii lui Israel au văzut mulţimea lor, s-au înspăimântat foarte tare şi au zis unii către alţii: «Acum ei vor jefui toată faţa pământului, încât nici munţii înalţi, nici văile, nici culmile nu-i vor stânjeni!»" (Iud 7,3-4).

"Iudita a căzut cu faţa la pământ şi şi-a presărat cenuşă pe cap şi şi-a lăsat sacul cu care era încinsă. Şi în seara aceea se aduceau la Ierusalim, la templul lui Dumnezeu, jertfe de tămâie. Atunci a strigat Iudita cu glas mare şi a zis către Domnul: «Doamne Dumnezeul părintelui meu Simeon, căruia i-ai dat sabia în mână, să se răzbune pe cei de neam străin... dă-mi cuvânt amăgitor spre a răni şi zdrobi pe cei care au pus la cale planuri atât de negre împotriva legământului tău şi a sfântului tău lăcaş, a muntelui Sion şi a casei fiilor tăi»" (Iud 9,1-2.13).

"Şi apropiindu-se de pat, a prins pe Olofern de păr şi a zis: «Întăreşte-mă Doamne, Dumnezeul lui Israel în ziua aceasta!». Apoi l-a lovit peste gât de două ori şi i-a tăiat capul" (Iud 13,7-8).

Rugăciune

Dumnezeule, în ochii tăi nu contează forţa fizică. Adesea cei tari au fost daţi de ruşine. Dă-ne tăria harului tău atunci când luptăm cu păcatul şi cu ispitele şi ajută-ne să fim învingători. Amin.

» înapoi la cuprins «