Iona

Profil general

Iona era fiul lui Amitai, din Israel. Într-o zi, Dumnezeu l-a trimis la Ninive pentru a predica pocăinţa. Ninive nu era în ţinutul Israelului, ci în imperiul asirian. Ştiindu-se incapabil de o asemenea misiune şi bănuind dificultatea care avea să-l aştepte, Iona se împotriveşte dorinţei lui Dumnezeu, de aceea alege să fugă din faţa lui. Se îmbarcă într-o corabie care mergea la Iope (azi Yaffo), iar de acolo avea să fugă la Tarsis, undeva pe coastele spaniole, cât mai departe de glasul lui Dumnezeu.

Dumnezeu însă nu renunţă la planul său şi nici la cei pe care îi cheamă. Face să izbucnească o furtună puternică pe mare, astfel încât marinarii de pe corabie intră în panică. Singur, Iona, ştie care este motivul izbucnirii furtunii şi, aparent, neputând face nimic, coboară pe fundul corabiei şi adoarme. După ce marinarii şi cei prezenţi pe corabie îi invocă fiecare pe zeii lor, văzând că furtuna nu se linişteşte, trag la sorţi pentru a vedea cine este vinovatul. Sorţi au căzut pe Iona. Atunci Iona se dă pe faţă, le spune cine este şi recunoaşte că a fugit de planul lui Dumnezeu. Cere să fie aruncat în mare, pentru ca furtuna să se liniştească. După ce marinarii îl aruncă, furtuna se potoleşte, iar ei pot să-şi continue drumul mai departe.

Ajungând în apă, Iona este înghiţit de către un peşte mare. După trei zile, timp în care Iona îl invocă pe Dumnezeu, căindu-se de atitudinea lui laşă, este aruncat pe ţărm. Aici, Dumnezeu îi apare din nou şi îi aminteşte că are de îndeplinit o misiune.

Neavând încotro, după atâta împotrivire, Iona străbate cetatea Ninive strigând mesajul lui Dumnezeu: "Patruzeci de zile mai sunt şi cetatea Ninive va fi distrusă" (Iona 3,4). Efectele nu întârzie să apară. Populaţia ia în serios mesajul lui şi, îmbrăcată în sac, în semn de pocăinţă, începe să se roage şi să postească, inclusiv regele.

Văzând pocăinţa lor, Dumnezeu nu mai pedepseşte pe niniviteni. Iona nu înţelege atitudinea lui Dumnezeu şi se supără foarte tare. Iese supărat din cetate şi merge pe un câmp prin arşiţa soarelui. La un moment dat, obosind, îşi face o colibă şi încearcă să se odihnească. Văzând arşiţa, Dumnezeu face să crească foarte repede un vrej ca să-i ţină umbră. Iona se bucură.

Noaptea următoare, Dumnezeu trimite un vierme care roade vrejul la rădăcină, iar acesta se usucă. Iona este din nou iritat şi, din cauza căldurii insuportabile şi a lipsei umbrei, îşi doreşte moartea. Atunci, Dumnezeu, folosindu-se de starea nervoasă a lui Iona, a intervenit şi l-a mustrat amintindu-i că la fel i-ar fi părut şi lui rău dacă ar fi distrus pe cei o sute de mii de locuitori din Ninive, dacă nu se converteau.

Obiectiv

Împlinirea cu responsabilitate a misiunilor încredinţate.

Învăţătură

Ştiind ce înseamnă să vorbeşti în numele lui Dumnezeu, unei cetăţi ca Ninive, Iona se sperie de chemarea lui Dumnezeu şi fuge. Are în faţă două variante: să meargă la Ninive şi astfel să asculte de glasul lui Dumnezeu sau să fugă în altă parte, neascultând astfel de Dumnezeu. Alege să fugă în altă parte, asumându-şi riscurile de rigoare, în cazul său, furtuna şi ceea ce a urmat acesteia.

Simţind că ceva nu este în regulă, marinarii de pe corabie, după ce se roagă fiecare zeului propriu, aleg să tragă să sorţi pentru a descoperi vinovatul. Înseamnă că era o furtună foarte puternică, una cum nu mai fusese vreodată. Altfel ar fi fost mai liniştiţi. Iona este în schimb foarte liniştit. E atât de liniştit, încât merge să se culce. Ştia că fugise de planul lui Dumnezeu şi aştepta acum deznodământul. Sorţii îl desemnează ca fiind singurul vinovat pentru care izbucnise furtuna.

Meritul său este acela că a recunoscut cine era, ce misiune avea şi că fugise de glasul lui Dumnezeu, motiv suficient ca Dumnezeu să-l salveze prin gura peştelui, care îl înghite, pentru a-l păstra în vederea împlinirii misiunii încredinţate. Iona avea nevoie de această lecţie de umilinţă!

Faptul că rămâne trei zile în stomacul peştelui, simbol al celor trei zile cât avea să stea Isus Cristos în mormânt, până la înviere, este pentru Iona motiv de pocăinţă. Acum înalţă la Dumnezeu rugi fierbinţi pentru a fi salvat. Dar Dumnezeu, nu numai că îl salvează, ci îl trimite în continuare acolo unde îl trimisese prima dată, la Ninive. Iona scapă de marea învolburată, de stomacul peştelui, dar nu scapă de împlinirea planului lui Dumnezeu. Şi merge la Ninive, iar locuitorii de acolo îl iau în serios, semn că mesajul venea de la Dumnezeu şi era destul de serios.

Dumnezeu salvează Ninive după o adevărată aventură din partea lui Iona. Şi pentru a-l linişti până la capăt, pentru a-i arăta cât contează chiar şi o sută de mii de persoane, în milostivirea sa, îl face să treacă prin experienţa vrejului care îi ţine umbră.

Împietrirea lui Iona în faţa lui Dumnezeu nu rezistă. Dumnezeu demonstrează că poate să învingă şi prin astfel de oameni. Ar fi fost poate mai simplu pentru Iona dacă ar fi înţeles de la început că, mergând în numele lui Dumnezeu, indiferent de cei la care avea să meargă, va avea succes.

Dacă l-ar fi înghiţit marea, ar fi rămas ca mulţi alţii înecat la fundul mării, dar l-a înghiţit un peşte şi de aici i-a venit salvarea. Dumnezeu a triumfat în el şi prin el în Ninive.

Practic

- Găsiţi în Sfânta Scriptură personaje asemănătoare lui Iona sau cel puţin, asemănătoare în mici aspecte.

- Cum este văzută astăzi de către un creştin fuga lui Iona?

- În Biserica de la început, peştele era simbolul lui Isus Cristos. Astfel stând lucrurile, care este semnificaţia pe care o capătă peştele care l-a înghiţit pe Iona?

- Împărtăşiţi la nivel de grup o experienţă în care, încercând să fugiţi de împlinirea datoriilor proprii, care înseamnă voinţa lui Dumnezeu, v-aţi dat seama că nu aţi procedat bine, iar rezultatele nu au întârziat să apară.

- ?inând cont că Iona este un profet recalcitrant, care este mesajul pe care Dumnezeu vrea să-l transmită prin "încăpăţânarea" lui, de a-şi duce planul la capăt?

Texte de referinţă

"Şi a fost cuvântul Domnului către Iona, fiul lui Amitai, zicând: «Ridică-te şi mergi în cetatea mare a Ninivei şi propovăduieşte acolo, căci fărădelegile lor au ajuns înaintea feţei mele». Şi s-a sculat Iona să fugă la Tarsis, departe de Domnul. Şi s-a coborât la Iope, unde a găsit o corabie, care mergea la Tarsis şi, plătind preţul călătoriei, a urcat în ea să meargă la Tarsis împreună cu toţi cei de acolo, el fugind din faţa Domnului. Dar Domnul a făcut să înceapă un vânt puternic pe mare şi o furtună mare s-a stârnit, încât, corabia era gata să se sfărâme... Atunci s-a apropiat de el comandantul corabiei şi i-a zis: «Pentru ce dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău, poate el îşi va aduce aminte de noi, ca să nu murim». Şi au zis unul către altul: «Hai să aruncăm sorţii ca să ştim din vina cui a venit peste noi această nenorocire». Şi au aruncat sorţii, iar sorţii au căzut pe Iona. Şi l-au întrebat pe el: «Spune-ne din cauza cui s-a abătut asupra noastră această nenorocire? Ce lucrezi tu, din ce ţară vii şi din ce popor eşti?». Atunci el le-a zis: «Sunt evreu şi Domnului Dumnezeului cerului mă închin, cel care a făcut marea şi uscatul». Şi toţi oamenii s-au înfricoşat şi i-au spus: «Pentru ce ai făcut una ca asta?». Căci ei ştiau că el fuge din faţa Domnului, căci le spusese. Şi i-au zis: «Ce să-ţi facem ca să se potolească mare?». Căci marea se ridica din ce în ce mai mult. Atunci el a răspuns: «Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare şi ea se va potoli, căci ştiu bine că din cauza mea a venit peste voi această nenorocire.» Şi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea s-a potolit. Iar oamenii s-au temut de Dumnezeu şi i-au adus jertfă şi i-au făcut promisiuni" (Iona 1,1-4.6-12.15-16).

Rugăciune

Doamne, adesea şi noi fugim de împlinirea voinţei tale, care pare greu de îndeplinit. Ştim însă că alături de tine, totul este posibil. Nu ne părăsi, Doamne, în neputinţele noastre. Amin.

» înapoi la cuprins «