Estera

Profil general

Sfânta Scriptură vorbeşte despre Estera ca fiind o evreică deosebit de frumoasă, orfană, pe care o creştea Mardoheu, în capitala Suza. După moartea părinţilor fusese adoptată ca fiică de unchiul său, Mardoheu. "Acesta fusese adus din Ierusalim împreună cu robii luaţi cu Iehonia, regele lui Iuda, pe care îl deportase Nabucodonosor, regele Babilonului" (Est 2,6).

Fiind stăpân peste multe ţări, regele Artaxerxe i-a adunat pe toţi guvernatorii şi a dat un ospăţ, care a durat şapte zile. La capătul lui, a dorit să i se prezinte regina Vasti, pentru a fi prezentată oaspeţilor. Aceasta a refuzat invitaţia regelui şi, conform legilor din acel timp, trebuia să-i fie luată demnitatea de regină, neavând voie să se mai prezinte vreodată în faţa regelui.

Oamenii regelui i-au propus acestuia să-i fie aduse cele mai frumoase tinere din regat, pentru ca el să-şi aleagă pe una dintre ele, pentru a o ridica la demnitatea de regină.

Împreună cu celelalte tinere este adusă şi Estera, tânăra adoptată de Mardoheu. Dintre toate, ea singură a plăcut regelui, iar acesta, luând-o de soţie, i-a dat şi demnitatea de regină.

Adevărata putere însă se afla în mâinile lui Aman, primul-ministru, care îl ura nespus de mult pe Mardoheu, pentru că refuza să i se închine. Pentru a se răzbuna, va obţine cu mare uşurinţă de la rege să nimicească întregul popor evreu. Ziua este hotărâtă prin tragere la sorţi.

Mardoheu simte că scăparea este în mâinile fiicei sale adoptive, ajunsă acum regină. Era însă un inconvenient. Nu putea să intre la rege dacă acesta nu o chema. I s-ar fi întâmplat ceea ce i s-a întâmplat şi reginei Vasti.

Poporul, aflând de hotărârea regelui, care urma să fie pusă în practică prin Aman, a început să strige către Dumnezeu, postind şi rugându-se.

La sfatul lui Mardoheu, împodobită cu cele mai frumoase bijuterii, regina se înfăţişează înaintea regelui. Acesta, văzând-o atât de frumoasă, îi făgăduieşte jumătate din împărăţie. Estera îl invită la ospăţul pregătit de ea. Artaxerxe onorează invitaţia reginei, în timp de Aman pregăteşte spânzurătoarea pentru Mardoheu. În noaptea imediat următoare ospăţului, regele citeşte în Cronica însemnărilor zilnice despre faptele deosebite făcute de Mardoheu în favoarea regelui şi hotărăşte să-l înalţe în demnitate. Aman va trebui să execute ordinul împăratului şi să-l onoreze pe Mardoheu. În următoarea seară, Estera îl invită din nou pe rege la ospăţ şi-i vorbeşte deschis despre hotărârea luată de Aman, cu privire la poporul său. Regele se întristează şi iese în grădină pentru a reflecta la hotărârea pe care avea să o ia faţă de Aman. Întorcându-se, îl vede aşezat la picioarele ei cerându-i îndurare. Crezând că doreşte să o seducă, se hotărăşte să-l ucidă. Aman va muri fiind spânzurat în spânzurătoarea pe care o pregătise lui Mardoheu.

Acest lucru se întâmpla în ziua în care, Aman, trebuia să ducă la împlinire ceea ce hotărâse din răzbunare, uciderea lui Mardoheu şi a poporului israelit. Despre acest eveniment îşi amintesc evreii şi astăzi şi-l preamăresc pe Dumnezeu pentru că nu l-a lăsat pe poporul său să fie distrus de furia lui Aman.

În onoarea acestei zile s-a instaurat o sărbătoare, numită "Ziua sorţilor", pentru că în ziua în care sorţii au hotărât ca ei să fie ucişi, a fost ucis cel care dorea să-i ucidă.

Obiectiv

Să nu dorim să ne răzbunăm pe cei care ne fac rău.

Învăţătură

Privită în ansamblu, Cartea Esterei vrea să fie o lecţie pentru cei care ar încerca vreodată să facă rău poporului ales de Dumnezeu. Modalitatea în care Estera ajunge la curtea regelui este şi ea plină de mister. Dintre toate tinerele aduse, ea este cea mai frumoasă. Când se hotărăşte să intre la rege, spre deosebire de regina Vasti, nu numai că nu i se retrage demnitatea de regină, dar regele este gata să-i ofere jumătate din împărăţie, onorând-o şi cu prezenţa la ospăţul pregătit de ea. Situaţia generală, iniţial în defavoarea lui Mardoheu şi a poporului lui, la sfârşit trece în favoarea lor, iar cel care a uneltit moartea este dat morţii. O lecţie pentru toţi cei care, luptând împotriva poporului ales, luptă de fapt împotriva lui Dumnezeu.

În acelaşi timp, se poate trage şi o altă învăţătură: rugăciunea perseverentă şi curajul poate învinge răul. Mardoheu vede în prezenţa Esterei la curtea regelui o prezenţă providenţială. Mai lipseşte curajul, care este impulsionat de rugăciunea şi postul poporului aflat în dificultate. Estera recunoaşte că i s-a oferit o oportunitate din partea lui Dumnezeu, tocmai pentru a-i salva poporul.

De asemenea şi faptele de vitejie făcute în trecut de Mardoheu, citite de către rege, din Cronica însemnărilor zilnice, au importanţa lor. Înainte să se ia hotărârea uciderii lui Aman, regele, din respect faţă de faptele făcute de Mardoheu, îl ridică pe acesta în demnitate, fapt care îl declasifică pe Aman, care nu făcuse astfel de fapte, decât din interes.

Împrejurarea providenţială în care Estera este aleasă regină, inspiraţia regelui de a citi despre faptele lui Mardoheu, susţinute împreună de către rugăciunea şi postul poporului, toate acestea vorbesc despre providenţa lui Dumnezeu care are grijă de cel sărman, aflat în dificultate. Trebuie doar ca cel surghiunit să strige, să se roage şi cu răbdare să aştepte ceasul salvării.

Practic

- Povestiţi din memorie "fapte providenţiale" pe care le-aţi trăit.

- Cum consideraţi atitudinea lui Aman, ţinând cont de răsturnarea situaţiei în defavoarea lui?

- Luând în considerare amintirea faptelor bune, citite de Artaxerxe din Cronica însemnărilor zilnice şi răsplata primită de Mardoheu pentru ele, care credeţi că este însemnătatea faptelor bune făcute de creştini, în contextul în care la sfârşitul vieţii vom fi judecaţi despre iubire?

- Credeţi că în cazul Esterei, ceea ce a contat în alegerea sa ca regină, a fost doar frumuseţea sa fizică sau se poate întrevedea voinţa lui Dumnezeu de a-şi salva poporul prin ea?

- Cum înţelegeţi în contextul Cărţii Esterei proverbul: "Cine sapă groapa altuia, el cade în ea?".

- Ce contează în viaţă: frumuseţea exterioară sau frumuseţea interioară?

Texte de referinţă

"În acel timp era în capitala Suza un iudeu cu numele Mardoheu, fiul lui Iair, fiul lui Şimei, fiul lui Chiş, din seminţia lui Veniamin. Acesta fusese adus din Ierusalim împreună cu robii luaţi cu Iehonia, regele lui Iuda, pe care îi luase Nabucodonosor, regele Babilonului. El creştea pe Hadaşa, adică pe Estera, fiica unchiului său, deoarece ea nu avea nici tată, nici mamă. Fata aceasta era mândră la înfăţişare şi frumoasă la chip şi după moartea tatălui ei, o luase Mardoheu de fiică" (Est 2,5-7).

"Iar Mardoheu a spus Esterei următoarele: «Să nu crezi că ai să scapi tu singură în casa regelui, dintre toţi iudeii. Dacă tu o să taci în vremea aceasta, atunci salvarea şi eliberarea vor veni pentru iudei din altă parte, iar tu şi casa tatălui tău veţi pieri. Şi cine ştie dacă tu nu ai ajuns la vrednicia de regină tocmai pentru aceste vremuri». Atunci Estera a răspuns lui Mardoheu: «Mergi, adună-i pe toţi iudeii din Suza şi postiţi pentru mine; să nu mâncaţi şi să nu beţi trei zile, nici ziua, nici noaptea şi voi posti şi eu cu slujnicele mele şi apoi mă voi duce la rege, deşi aceasta este împotriva legii şi dacă va fi să mor, voi muri»" (Est 4,13-16).

"Atunci Harbona, unul dintre eunucii regelui, a zis: «Iată şi spânzurătoarea pe care a pregătit-o Aman pentru Mardoheu, care a vorbit bine de rege, stă la casa lui Aman, înaltă de cincizeci de coţi». Iar regele a zis: «Spânzuraţi-l acolo!». Şi au spânzurat pe Aman în spânzurătoarea pregătită de el. Numai aşa s-a potolit mânia regelui (Est 7,9-10).

Rugăciune

Ajută-ne, Doamne, ca în orice împrejurare să facem binele. Fereşte-ne de răutate, invidie şi ură, iar la sfârşitul vieţii ia în seamă doar faptele noastre de iubire. Amin.

» înapoi la cuprins «