Elizeu

Profil general

Elizeu provine dintr-o familie de agricultori. El însuşi este agricultor. Într-o zi, pe când era la câmp, Ilie se apropie de el, aruncând haina sa asupra lui, gest profetic prin care arată că îl ia ca ucenic. Elizeu răspunde fără şovăire. În semn de bucurie, taie doi boi, pe care îi pregăteşte la focul făcut cu lemnul plugului şi oferă o masă de despărţire tuturor slujitorilor şi prietenilor, apoi îl urmează pe profet.

În urma gestului profetic făcut de Ilie asupra lui Elizeu, acesta îl urmează pretutindeni, chiar şi în momentul în care Ilie simte că va fi răpit de către Dumnezeu. Elizeu îl însoţeşte până dincolo de Iordan. Este martor la minunea trecerii ca pe uscat prin Iordan, iar când Ilie îl întreabă ce vrea de la el, Elizeu îi cere, dacă e posibil, să primească de două ori duhul său profetic. Primul semn că l-a primit a fost reîntoarcerea lui Elizeu de dincolo de Iordan, când şi el repetă acelaşi gest al lui Ilie. Loveşte cu mantia apele Iordanului, iar acestea se deschid în faţa lui, trecând ca pe uscat. Acesta va fi primul semn al autenticităţii misiunii sale.

Printre semnele deosebite înfăptuite de Dumnezeu prin el, pot fi: la poarta cetăţii Betel, locul unde se dădea cult unui viţel din aur, patruzeci şi doi de copii au început să râdă de el, insultându-l. Elizeu îi blestemă făcând să iasă doi urşi din pădure, care îi sfâşie pe toţi. Altă dată va curăţa fântânile de lângă Ierihon, aruncând sare în ele. O dată a făcut ca o mâncare de dovleci otrăvitori, culeşi din neatenţie, să fie comestibilă. Va înmulţi pâinile de orz pentru a potoli foamea a o sută de profeţi. Umple în mod minunat cu ulei vasele unei văduve, pentru ca, vânzându-le, să-şi poată achita datoriile, să-şi scape fiii de robie şi să trăiască decent în continuare.

Elizeu era adesea găzduit de către o familie din Sunem. Aceasta nu putea să aibă copii. Elizeu le promite că Dumnezeu îi va ajuta. După un timp vor avea un copil, care, din cauza insolaţiei, într-o zi, a murit. Mama copilului, în timp ce Elizeu lipsea, îl aşază în patul lui, apoi chemându-l pe profet, acesta repetă gestul profetului Ilie făcut asupra copilului văduvei din Sarepta Sidonului. Copilul este înviat şi redat mamei sale.

Într-o zi a venit la el Naaman, un general sirian, pentru a fi vindecat de lepră. Elizeu îl trimite să se scalde în râul Iordan, iar acesta, după multe insistenţe acceptă şi se vindecă. Dorind să ofere un cadou profetului, acesta îl refuză, în schimb, un slujitor de-al său, îi cere bani, fără să ştie profetul. La aflarea veştii, lepra generalului sirian va veni asupra slujitorului profetului.

Elizeu îşi foloseşte carisma şi în favoarea ţării. Oferă apă oştirilor însetate. În locul lui Ahab, îl unge rege pe Iehu, care o va ucide pe Izabela, ca şi pe întreaga ei familie, din cauza închinării la zeul Baal. Va da peste cap planurile de război ale regelui Siriei.

După alte profeţii făcute celui de-al patrulea rege pe care l-a cunoscut, ajuns la adânci bătrâneţe, Elizeu moare, alăturându-se astfel celorlalţi profeţi.

Comparativ cu profetul Ilie, care era un singuratic, sever şi energic, Elizeu este sociabil, blând şi binefăcător faţă de toţi.

Obiectiv

Dobândirea blândeţii prin generozitatea faţă de aproapele.

Învăţătură

Elizeu îşi începe misiunea de profet pornind de jos, de la condiţia agricultorului. Nu este o persoană învăţată şi nici nu a fost ucenic de profet până în acel moment. Este imaginea perfectă a celui chemat de Dumnezeu şi pus să meargă în numele său.

Gestul profetului Ilie, prin care îl acoperă cu haina, devine pentru Elizeu, nu numai un simbol al viitoarei sale misiuni, aceea de ucenic de profet, dar devine un început al unui alt mod de viaţă. Elizeu nu va mai fi "agricultorul", cel care va împărţi ogorul cu alţi agricultori şi îl vor pregăti pentru semănat şi recoltat, ci va fi profetul, omul lui Dumnezeu, cel care va trebui să meargă şi să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Mai mult, va trebui să-şi conformeze viaţa cuvintelor pe care le va predica. Chemarea lui Dumnezeu îl schimbă fiinţial, din interior. Fiecare gest al său trebuie să vorbească despre Dumnezeu, fiecare vorbă trebuie să orienteze spre Dumnezeu.

Astfel pot fi înţelese gesturile lui de blândeţe, de milă, de ajutor al celui aflat în strâmtorare, de eliberare a celui oprimat.

Alege să-l conducă pe Israel pe căile Domnului, nu prin asprimea cuvintelor, nici prin intensitatea vocii, ci prin puterea exemplului, modalitate care este simplu de imitat, atâta timp cât chemarea lui Dumnezeu la sfinţenie este comună tuturor.

Blândeţea este o virtute creştinească, dar dacă se transformă în generozitate faţă de aproapele, indiferent de forma în care se manifestă, devine cale spre sfinţenie. Elizeu nu face calcule. Un profet este profet în orice loc şi pentru toţi. Un creştin este creştin în orice împrejurare, şi trebuie să se comporte ca atare.

Practic

- Daţi câteva exemple de sfinţi care s-ar apropia ca trăire de profetul Elizeu.

- Faţă de profetul Ilie, Elizeu s-a caracterizat printr-o anumită reţinere faţă de autorităţile civile. Cum consideraţi acest mod de a fi?

- Care dintre virtuţile profetului Elizeu aţi dori să le aveţi mai mult?

- Cum se conciliază ideea de blândeţe la Elizeu cu blestemul faţă de copiii de la poarta cetăţii Betel?

- În care context se foloseşte în liturgie gestul făcut de profetul Elizeu de a arunca sare binecuvântată în apă, pentru ca apoi, prin rugăciunea şi binecuvântarea preotului, apa să fie sfinţită?

Texte de referinţă

"... iar pe Elizeu, fiul lui Safat, din Abel-Mehoia, să-l ungi profet în locul tău!... Atunci a plecat Ilie de acolo şi a găsit pe Elizeu, fiul lui Safat, la arat; Acesta avea douăsprezece perechi de boi la pluguri şi la perechea a douăsprezecea era chiar el însuşi. Şi Ilie a trecut pe lângă el, aruncându-i haina. Atunci, Elizeu a lăsat boii şi s-a dus după Ilie, spunându-i: «Lasă-mă să merg să-mi iau rămas bun de la tatăl meu şi de la mama mea şi voi veni după tine!». Iar el i-a zis «Du-te şi vino înapoi, pentru că ceea ce am făcut e făcut!». Plecând de la el, a luat o pereche de boi pe care i-a înjunghiat şi, făcând foc din lemnele plugului, a fript carnea şi au împărţit-o la oameni şi au mâncat-o. Iar el s-a sculat şi s-a dus după Ilie şi a început să-i slujească" (1Rg 19,16.19-21).

"Atunci luând Ilie mantia sa şi strângând-o vătălug, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut ca pe uscat. Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elizeu: «Spune-mi ce să-ţi dau înainte să fiu luat de la tine». Iar Elizeu a zis: «Duhul care este în tine să fie îndoit în mine!». A răspuns Ilie: «Greu lucru ceri! Dar dacă mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi». Pe când mergeau şi vorbeau, deodată a apărut un car având cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer" (2Rg 2,8-11).

"Şi a venit Naaman cu caii şi căruţa sa şi s-a oprit la poarta lui Elizeu. Iar Elizeu a trimis la el pe un slujitor să-i spună: «Mergi şi scaldă-te de şapte ori în Iordan, pentru că se va înnoi trupul tău şi vei fi din nou curat...». Atunci el s-a coborât şi s-a scăldat de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu şi i s-a făcut trupul ca trupul unui copil mic şi s-a vindecat" (2Rg 5,9-10.14).

Rugăciune

Doamne, tu ai făcut din agricultorul Elizeu profetul tău. Ascultând de glasul slujitorilor tăi, ajută-ne să mergem pe calea blândeţii şi a păcii, pe care a mers el, slujindu-te pe tine. Amin.

» înapoi la cuprins «