Ilie

Profil general

Stabilitatea pe care au adus-o primii regi ai Israelului, i-a făcut pe unii dintre ei să se îndepărteze tot mai mult de Dumnezeu. Ahab, îmbătat şi el de victoriile asupra altor popoare, de înfrumuseţarea capitalei, în plină expansiune, de dezvoltarea comerţului, care începe să devină internaţional, dă dovadă de o trufie de neînchipuit. La rândul ei, regina Izabela, răspândeşte din ce în ce mai mult cultul zeului Baal, astfel încât i se ridică un templu, sunt aduşi patru sute de preoţi să-i slujească, iar poporul lui Dumnezeu devine treptat poporul lui Baal.

În acest context apare Ilie, profetul trimis de Dumnezeu să refacă demnitatea poporului ales. S-a născut la Tesba, a locuit în ţinutul lui Galaad şi nu este cunoscut până în ziua în care vine la Ahab pentru a-i vesti trei ani de secetă, din cauza păcatelor sale şi a poporului. Regele se îndârjeşte şi mai mult în atitudinea sa de împotrivire faţă de Dumnezeu, vrea să-l ucidă pe Ilie, dar acesta se refugiază, la îndemnul lui Dumnezeu, pe malul râului Cherit, unde va bea apă din izvor, iar corbii îi aduc de mâncare. Profeţia se împlineşte, iar ţara este cuprinsă de foamete.

După şase luni de refugiu pe malul râului Cherit, Ilie fuge în Sarepta Sidonului, unde întâlneşte o văduvă săracă; ea nu mai are decât puţină făină şi puţin ulei pentru o turtă, pentru ea şi fiul ei, apoi vor muri. Ilie îi promite că, dându-i lui mai întâi să mănânce, până la revenirea ploii, uleiul şi făina nu se vor termina, ceea ce s-a întâmplat întocmai. După un timp, copilul acestei văduve moare, iar Ilie îl învie, făcând astfel prima sa minune.

Între timp, Ilie propune lui Ahab şi preoţilor lui Baal o confruntare. Adună poporul pe Muntele Carmel, vin şi preoţii lui Baal, preoţii Astartei, ghicitorii şi toţi vrăjitorii de pe tot întinsul ţării, iar Ilie îi îndeamnă să facă să cadă foc din cer, pentru a mistui jertfa de pe altar. Celor cărora jertfa nu li se va arde, să fie ucişi.

În zadar au strigat preoţii lui Baal să coboare foc din cer pentru a mistui jertfa. Când a venit rândul lui Ilie, era conştient că este singur. A făcut altarul din douăsprezece pietre, după numărul celor douăsprezece triburi ale lui Israel, a făcut un şanţ şi a turnat apă în el. Rugăciunea lui este scurtă şi fierbinte. La fel este şi apariţia focului. A căzut din cer asemenea unui fulger, a mistuit carnea, lemnul, pietrele şi apa din şanţ. Atunci poporul a putut cunoaşte care era adevăratul Dumnezeu, iar preoţii lui Baal sunt ucişi, aşa cum fusese înţelegerea.

După acest eveniment, Ilie este foarte sigur că Dumnezeu va trimite ploaia mult aşteptată. Izabela însă, plină de mânie, se leagă cu jurământ că îl va ucide, aşa cum i-a ucis el pe preoţii lui Baal. Ilie fuge din nou şi se ascunde în pustiu. Merge timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la peştera în care Dumnezeu s-a arătat lui Moise. Aici, după o vijelie năprasnică, după un cutremur, apoi după un foc, Dumnezeu i se arată într-o uşoară adiere de vânt, precum s-a arătat lui Moise. Primeşte misiunea de a-şi împlini pe mai departe datoria, precum şi îndemnul de a-l unge pe Elizeu, ca profet în locul lui. Se reîntoarce în Israel şi prevesteşte celor credincioşi răsplata, iar celor necredincioşi, pedeapsa. Ahab este ameninţat din nou cu pedeapsa şi va muri în chip groaznic.

Ştiind că el nu va muri, Ilie îl ia pe Elizeu să fie martor al trecerii sale din această lume. Merg împreună spre Ierihon, Ilie atinge Iordanul cu mantia sa, apoi îi propune lui Elizeu să-i ceară ceva. Elizeu vrea să vină asupra sa îndoit duhul profetic al lui Ilie, singura condiţie este ca el să-l vadă pe Ilie plecând. Un car de foc îi desparte şi Ilie este răpit, fiind văzut de către Elizeu.

Obiectiv

O trăire mai adâncă a cuvântului lui Dumnezeu.

Învăţătură

Ilie apare deseori ca cel care va veni înaintea lui Mesia. El va fi cel care va deschide calea Mântuitorului. Evreii îi păstrează la cina pascală un scaun liber şi-i pun un pahar pe masă, având credinţa că poate intra oricând, aducând astfel vestea naşterii Mesiei. Creştinii ştiu că această misiune a revenit lui Ioan Botezătorul şi nu se sfiesc să-l asemene pe acesta cu Ilie, atunci când se vorbeşte de înaintemergătorul lui Isus. Ilie va apare ca reprezentant al profeţilor, alături de Moise, ca reprezentant al legii, împreună de Isus pe Muntele Tabor, când Isus, prin schimbarea sa la faţă, arată celor trei ucenici o fărâmă din paradis.

Misiunea lui Ilie a fost aceea de a reîntoarce poporul de la zeităţile străine, în special de cultul adus zeului Baal şi de a-l readuce la cultul adevăratului Dumnezeu, la Dumnezeul alianţei. Cuvântul său însă nu are trecere în faţa lui Ahab şi a Izabelei, care continuă să se închine altor zei şi să trăiască în aceeaşi trufie şi nedreptate ca până atunci. Nici măcar seceta nu-i impresionează. Singurul vinovat este Ilie, nu atitudinea lor păcătoasă pe care o au faţă de Dumnezeu.

Multele intervenţii pe care Dumnezeu le are în viaţa lui Ilie, arată apropierea sa profundă faţă de cel care trebuia să aibă primul loc în Israel. Mâncarea pe care i-o aduceau corbii, apa din râul Cherit, făina şi uleiul văduvei din Sarepta Sidonului, care nu se mai terminau, învierea fiului văduvei, focul căzut din cer pentru a mistui jertfa, întâlnirea cu Dumnezeu din pustiul Sinai, despărţirea Iordanului şi trecerea lui pe malul celălalt ca pe uscat şi ridicarea sa la cer în carul de foc, sunt tot atâtea semne prin care Ilie demonstrează că este alesul lui Dumnezeu.

A ignora cuvântul lui Dumnezeu şi semnele care îl însoţesc este echivalent, din punctul de vedere al profetului, cu pedeapsa lui Dumnezeu.

Practic

- Ce asemănări există între Ilie şi Moise?

- De ce pe Muntele Tabor, Isus apare flancat de Moise şi Ilie?

- Ce impresionează în mod deosebit la Ilie?

- În ce sens Ilie devine înaintemergătorul lui Isus?

- Găsiţi asemănări între jertfa lui Ilie de pe Muntele Carmel şi alte jertfe din Vechiul Testament. Ce au ele în comun?

- Mai este astăzi profetul Ilie un profet actual?

- În ce măsură se continuă astăzi jertfa adusă de Ilie pe Muntele Carmel?

Texte de referinţă

"Atunci Ilie Tesbiteanul, profet din Tesba Galaadului, a zis către Ahab: «Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea căruia slujesc eu; În aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât când voi zice eu!». Şi a zis Domnul către Ilie: «Mergi de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Vei bea apă din acel pârâu, iar eu am poruncit corbilor să-ţi aducă mâncare acolo!»" (1Rg 17,1-4).

"Atunci a zis Ilie către popor: «Apropiaţi-vă de mine!». Şi s-a apropiat tot poporul de el. Şi a făcut altarul Domnului care fusese dărâmat. A luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacob, către care a zis Domnul: «Israel va fi numele tău!». Şi a zidit din pietrele acelea un altar în numele Domnului, făcând în jurul altarului şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă. A aşezat lemnele pe altar, a tăiat viţelul bucăţi şi le-a pus pe el. Şi a zis: «Umpleţi patru vase cu apă şi turnaţi-le peste jertfa arderii de tot şi peste lemne!». Şi au făcut aşa. Apoi a zis: «Faceţi aceasta a doua oară!». Şi au făcut la fel a doua oară. Şi a zis: «Faceţi aşa şi a treia oară!». Şi umbla apa împrejurul altarului şi şanţul se umpluse... Şi s-a coborât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele, şi pietrele, şi pământul şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: «Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!»" (1Rg 18,30-35.38-39).

"În timp ce mergeau ei pe drum şi vorbeau, deodată a apărut un car şi cai de foc şi despărţindu-i pe unul de altul, l-a ridicat pe Ilie într-un vârtej de vânt la cer. Iar Elizeu se uita şi striga: «Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui!»" (2Rg 2,11-12).

Rugăciune

Învaţă-ne, Doamne, să ascultăm de cuvântul tău şi nu lăsa trufia să ne copleşească inima, pentru ca, nu pedeapsa să fie răsplata noastră, ci bucuria de a fi cu tine. Amin.

» înapoi la cuprins «