Solomon

Profil general

Când David a îmbătrânit, Adonia, unul dintre fiii săi mai mari, a dorit să fie rege în locul lui. David însă îl unge rege pe Solomon, unul dintre fii mai mici, fiul frumoasei şi ambiţioasei Batşeba. Astfel Solomon este impus ca rege Israelului chiar de tatăl său şi primeşte poruncă să-i ucidă pe toţi cei care într-un fel sau altul s-au împotrivit lui David şi a căror viaţă, la timpul potrivit, au cruţat-o.

Solomon se bucură de ajutorul lui Dumnezeu încă din primii ani ai domniei. Are un vis care îi va marca domnia şi care îl va face celebru, nu doar în vremea lui, ci până astăzi. Pe când se afla la Ghibeon, are un vis în care îi apare Dumnezeu şi-l întreabă: "Ce vrei să-ţi dau?" (1Rg 3,5). Analizând darurile deja primite: un tată bun, un tron sigur, un popor credincios etc. ştiindu-se tânăr, îi cere lui Dumnezeu; "minte pricepută, ca să asculte şi să judece poporul, ca să ştie să deosebească ce este bine de ce este rău" (1Rg 3,9).

Pentru că nu a cerut viaţă lungă, bogăţii sau moartea duşmanilor, Dumnezeu îi dă, pe lângă înţelepciune, bogăţii şi slavă.

Prima ocazie în care îşi va face cunoscută înţelepciunea este o judecată între două femei. Uneia îi murise copilul în timpul nopţii. Pentru că fiecare dintre ele reclama copilul viu, s-au dus la judecata regelui. Solomon a hotărât să taie copilul viu în două şi să dea câte jumătate fiecăreia. Atunci adevărata mamă a propus, decât să fie ucis, mai bine să fie dat celeilalte femei. În urma acestei dorinţe, Solomon şi-a dat seama că ea este adevărata mamă, iar copilul i-a fost încredinţat ei. Cu această ocazie întreg Israelul aude de înţelepciunea lui Solomon şi îl cinsteşte ca atare.

Vestea înţelepciunii lui merge dincolo de hotarele ţării. Vin oameni din multe locuri să-i asculte sfaturile şi cuvintele de înţelepciune care ies din gura lui. Chiar regi şi regine vin cu daruri şi-l ascultă.

Solomon nu a luptat pentru câştigarea altor teritorii, a păstrat doar ceea ce primise de la tatăl său. În timpul său au dispărut însă luptele interne, invidia şi certurile. Încheie alianţe cu filistenii şi fenicienii. Îşi ia femei din alte neamuri, încheind astfel alianţe între poporul său şi neamurile lor.

Împarte ţara în douăsprezece districte, după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Fiecare district trebuia să asigure curăţenia şi buna orânduială de la curtea regelui câte o lună pe an. De asemenea tot ele se vor îngriji ca la curtea regelui să nu lipsească hrana, atât pentru personal cât şi pentru animale.

Înţelepciunea, bogăţia şi pacea îi îngăduie lui Solomon să fie un rege constructor. Construieşte aproape în toată ţara: fortificaţii, cetăţi întărite, cetăţi pentru carele de război, pentru călăreţi, grânare etc. În şapte ani construieşte templul, iar în treisprezece ani palatul regal.

Sfinţirea templului rămâne însă cel mai important eveniment din timpul domniei lui. Atunci preoţii au purtat chivotul Domnului, cortul şi vasele sfinte în sfânta sfintelor, iar un nor a acoperit atunci templul, semn că slava lui Dumnezeu şi-a luat locul în locuinţa sfântă.

În cele din urmă, din cauza diferenţelor de taxe dintre nord şi sud, a bogăţiilor şi a femeilor provenite din alte neamuri, regele Solomon începe să decadă, iar după moartea lui, regatul se va diviza în două.

A domnit asupra Israelului timp de patruzeci de ani, iar după moartea a fost înmormântat alături de David, tatăl său, în cetatea lui David.

Obiectiv

Dobândirea înţelepciunii printr-o viaţă demnă.

Învăţătură

Solomon a fost vestit pentru înţelepciunea sa. Nu şi-a dorit de la Dumnezeu, nici bogăţii, nici răzbunare faţă de duşmani. A dorit înţelepciune, iar Dumnezeu i-a dat mai mult decât ceea ce a cerut. Lui îi sunt atribuite Cartea Proverbelor, Ecleziastul şi Cântarea Cântărilor, cărţi de o înţelepciune rară, mai ales în ceea ce priveşte relaţia copil-părinte, prieten-prietenă, Dumnezeu-om. Înţelepciunea sa se remarcă în toate împrejurările: judecată între oameni, modul de a administra regatul, de a încheia alianţe cu popoarele vecine, în măreţia construcţiilor şi mai ales în construirea templului de la Ierusalim, cel pe care David nu-l putuse construi, pentru că vărsase mult sânge.

Înţelepciunea lui Solomon a devenit de-a lungul veacurilor model de inspiraţie, în special pentru poeţi. Maximele sale, pline de înţelesuri profunde, sunt valabile şi astăzi.

Demnitatea este aceea care îl conduce pe om la înţelepciune. Sfârşitul vieţii lui Solomon, caracterizat de rătăcire departe de legea lui Dumnezeu, din cauza păcatelor sale, l-a dus la pierderea demnităţii pe care a avut-o la început. Din îndurare, Dumnezeu nu-l pedepseşte în timpul vieţii, dar după moarte, regatul se va dezbina, iar bogăţiile adunate şi ele vor fi risipite.

Şi-a pierdut viaţa simplă, trăită în credinţa şi în frica de Dumnezeu, şi-a pierdut şi demnitatea. Puterea l-a orbit.

Omul care trăieşte în simplitate, dar cu frică şi respect faţă de Dumnezeu, este învrednicit de Dumnezeu cu o demnitate deosebită. În acest sens, sfinţii Bisericii sunt exemple care vorbesc de la sine. Păcatul îl îndepărtează pe om de om şi pe om de Dumnezeu. Păstrarea demnităţii este cea care îl apropie şi de Dumnezeu şi de om.

Practic

- Citiţi împreună câteva fragmente din Cartea Proverbelor, din Cartea Ecleziastului şi din Cântarea Cântărilor şi încercaţi să descoperiţi care este valoarea lor pentru zilele noastre.

- Ce apreciaţi la Solomon în mod deosebit?

- Mai este posibilă înţelepciunea astăzi?

- Care este diferenţa între a fi înţelept şi a fi deştept?

- Ce însemnă a fi înţelept din punctul de vedere al lui Dumnezeu?

Texte de referinţă

"Şi s-a aşezat Solomon pe tronul lui David, tatăl său, şi domnia lui a fost foarte strălucită. Atunci a venit Adonia, fiul Haghitei, la Batşeba, mama lui Solomon şi i s-a închinat. Şi ea i-a zis: «Ai venit cu pace?». Iar el a răspuns: «Cu pace!». Apoi a zis: «Am să-ţi spun o vorbă!». Şi ea a zis: «Spune!». Şi a zis el: «Tu ştii că domnia era a mea şi că tot Israelul privea la mine ca la viitorul lor rege; dar domnia a trecut de la mine şi i s-a dat fratelui meu, pentru că de la Domnul i-a fost lui aceasta»" (1Rg 2,12-15).

"La Ghibeon însă s-a arătat Domnul lui Solomon noaptea în vis şi a zis: «Cere ce vrei să-ţi dau!» Şi a zis Solomon: «Tu ai făcut cu slujitorul tău David, tatăl meu, mare milă; şi pentru că el s-a purtat cu mare vrednicie şi cu dreptate şi cu inima curată înaintea ta, nu ţi-ai luat această mare milă de la el şi i-ai dăruit un fiu pe tronul lui, precum este astăzi. Şi acum, tu, Doamne Dumnezeul meu, ai pus pe slujitorul tău rege în locul lui David, tatăl meu; însă eu sunt foarte tânăr şi nu ştiu să conduc... Dăruieşte-i slujitorului tău o minte pricepută, să asculte şi să judece pe poporul tău şi să deosebească ce este bine şi ce este rău, căci cine poate să conducă pe acest popor al tău, care este nesfârşit de mare?»" (1Rg 3,5-7.9).

"În anul al patrulea, în luna Zif, care este a doua lună a anului, a pus el temelia casei Domnului. Iar în anul al unsprezecelea, în luna Bul, care este luna a opta, a terminat el templul, cu toate părţile lui şi după toate rânduielile, aşa că l-a zidit în şapte ani" (1Rg 6,37-38).

"Timpul domniei lui Solomon în Ierusalim şi peste tot Israelul a fost de patruzeci de ani. Şi a adormit cu părinţii lui şi a fost înmormântat la un loc cu părinţii lui, în cetatea lui David, tatăl său, iar în locul lui, în Ierusalim, s-a făcut rege Roboam, fiul său" (1Rg 11,42-43).

Rugăciune

Nu-mi da, Doamne, bogăţii, ca să nu mi se îndepărteze inima de la calea ta. Dă-mi înţelepciune ca să rămân mereu lângă tine. Amin.

» înapoi la cuprins «