David

Profil general

După ce Dumnezeu nu l-a mai vrut rege pe Saul, la trimis pe Samuel la Betleem, să-l ungă rege pe unul dintre fiii lui Iese. Când i-a văzut pe cei şapte din cei opt fii ai lui Iese, Samuel şi-a zis că va fi unul dintre ei, dar Domnul îl alesese pe cel mai mic, care lipsea, pe David.

În acel timp, David era păstor. Venind de la turmă, Samuel îl unge ca rege, iar Duhul lui Dumnezeu coboară asupra lui. Se întoarce totuşi la turmele sale şi îşi petrece ziua cântând din harpă, dansând şi compunând cântări. Din acest punct de vedere era foarte cunoscut prin tot ţinutul, atât de cunoscut încât, până şi Saul aude de iscusinţa lui. Îl cheamă la curtea sa şi-l pune să-l înveselească prin diferite cântări, în momentele sale de tristeţe. Îl face chiar purtătorul său de arme.

Într-o zi, pentru că trei din fraţii săi erau soldaţi în slujba regelui, David este trimis de către tatăl său să le ducă de mâncare. Cum ajunge îl vede pe un filistean uriaş, numit Goliat, care îi înspăimânta pe israeliţi prin atitudinea sa impunătoare. Convins că Dumnezeu este de partea Israelului şi că, ajutat de el, îi vor birui pe filisteni, David merge să-l provoace pe uriaşul soldat. După ce renunţă la hainele date de Saul şi la armele lui grele, David rămâne cu puterea lui Dumnezeu, cu praştia şi cu câteva pietricele. Fiind mai sprinten decât filisteanul, pune piatra în praştie şi trage primul. Piatra, care îl nimereşte pe filistean în frunte, îl dă la pământ. Atunci David îi scoate sabia din teacă şi-i taie capul în văzul întregii armate a filistenilor, care fuge îngrozită.

Această faptă de vitejie îl face cunoscut pe David în faţa poporului, îi dobândeşte prietenia lui Ionatan, fiul lui Saul, precum şi iubirea fiicei lui, Micol. Saul începe să fie invidios pe reuşitele lui David, de aceea, în mai multe rânduri încearcă să-l ucidă.

Două sunt momentele în care David îl are pe Saul în mâini şi ar fi putut la rândul său să-l ucidă. Se mulţumeşte însă să-i dea lui Saul lecţii de milostivire. Îi va tăia prima dată o bucată din haină, iar a doua oară îi va lua suliţa şi vasul cu apă, dorind prin aceasta să-i arate că ar fi putut să-l ucidă, dar milostivirea este mai mare decât răzbunarea.

David îşi va dovedi nobleţea sufletească chiar şi după moartea lui Saul, când îl va ucide pe cel care, cu mândrie, se va lăuda că l-a ucis cu sabia sa pe rege. Astfel de momente îl vor inspira pe David, care compune în acest sens, cei mai frumoşi psalmi.

În momentul în care este uns oficial ca rege, la Hebron, David va avea un singur ţel: să constituie o ţară cu o capitală demnă şi pe măsură. Îşi va întemeia o armată puternică şi bine dotată şi cu ea, încă de la prima luptă, cucereşte Ierusalimul, ocupat pe atunci de către iebusei. Mai mult, îşi întinde stăpânirea asupra Damascului, Amonului, Moabului şi Edomului.

Ierusalimul va fi, nu doar capitala politică, ci şi capitala religioasă. Va aduce la Ierusalim chivotul Domnului şi va dori să construiască şi un templu, dar Dumnezeu va păstra acest proiect pentru fiul său, Solomon.

În măreţia sa, David va face şi multe greşeli, în special de ordin moral, greşeli pentru care va plăti în timpul vieţii, iar altele pentru care se căieşte, Dumnezeu i le va ierta.

În statul constituit de David se va împământeni ideea de stat mesianic, al cărui rege este Mesia, care urmează să vină. În noua împărăţie orbii vor vedea, şchiopii vor merge, surzii vor auzi etc. Este vorba de împărăţia instaurată de Isus Cristos.

Obiectiv

A şti să iertăm pe cei care greşesc faţă de noi.

Învăţătură

David este ales de Dumnezeu să succeadă lui Saul. Alegerea sa este o surpriză şi pentru Samuel, care văzându-i pe cei şapte fraţi ai săi, spera să fie unul dintre ei. Dumnezeu însă îl alege pe cel mai mic, pe un păstor. Îl alege şi îl unge ca rege.

În modestia sa, David, deşi uns rege, nu preia puterea imediat. Îl respectă pe Saul, considerându-l încă unsul lui Dumnezeu. De aceea, când are ocazia, nu-l ucide, cu toate că Saul îl ura foarte mult.

Victoriile şi realizările lui David sunt rodul umilinţei şi al simplităţii sale. Suflet sensibil, David îşi arată măreţia, nu doar prin lupte, ci şi prin cântările psalmilor, atât de frumoase şi pline de conţinut şi astăzi.

Totuşi, în anumite împrejurări greşeşte şi David. Însă, ceea ce este relevant este faptul că el ştie să ceară iertare, iar Dumnezeu i-o oferă.

Dorinţa pe care o are, de a construi o casă lui Dumnezeu, la prima vedere pare că îl uimeşte pe Dumnezeu însuşi, dar pentru că ideea este nobilă şi pentru că el a vărsat mult sânge, Solomon va fi cel care va construi măreţul templu de la Ierusalim, simbol al prezenţei lui Dumnezeu şi al unităţii neamului israelit pentru multă vreme.

Era mesianică pe care o deschide David prin domnia sa se va împlini în persoana lui Isus Cristos. Astfel o va proclama Zaharia: "Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l-a vizitat şi l-a răscumpărat pe poporul său şi a înălţat cortul mântuirii pentru noi în casa lui David, slujitorul său..." (Lc 1,68-69). Îngerul care vesteşte naşterea Mesiei, va recunoaşte la rândul său că acesta s-a născut în cetatea lui David: "...astăzi în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul" (Lc 2,11).

Practic

- ?inând cont de faptul că nu exista explicit porunca iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, cum explicaţi că David, deşi urât de către Saul, nu-l ucide pe acesta, când are de atâtea ori ocazia s-o facă?

- Care consideraţi că sunt criteriile pentru care Dumnezeu îl alege pe David ca rege?

- Cum este relaţia cu aproapele nostru în lumina relaţiei lui David cu Saul?

- Care este lecţia principală pe care ne-o dă David?

Texte de referinţă

"După aceea a zis Samuel către Iese: «Oare toţi fiii tăi sunt aici?». Iar Iese a răspuns: «Mai am unul mai mic. Acela paşte oile». A zis Samuel: «Trimite să-l aducă, pentru că nu vom mânca până nu vine şi el». Şi a trimis Iese şi l-au adus. Acela era bălan, cu ochii frumoşi şi plăcut la faţă. Atunci Domnul a zis: «Scoală-te şi unge-l, căci acesta este!». Şi a luat Samuel cornul cu ulei şi l-a uns în mijlocul fraţilor săi şi a coborât Duhul Domnului asupra lui David din ziua aceea şi după aceea. Iar Samuel s-a sculat şi a plecat la Rama" (1Sam 16,11-13).

"David şi-a băgat mâna în traistă, a luat de acolo o pietricică, a pus-o în praştie şi l-a lovit pe filistean în frunte, iar el a căzut cu faţa la pământ. Aşa l-a biruit David pe filistean cu praştia şi cu piatra, lovind pe filistean şi ucigându-l; sabie nu se afla în mâna lui David" (1Sam 17,49-50).

"David s-a sculat şi a tăiat uşor poala hainei de deasupra lui Saul... Apoi s-a sculat şi David şi ieşind din peşteră, a strigat după Saul şi a zis: «Domnul meu, rege!». Saul s-a uitat înapoi, iar David s-a aruncat cu faţa la pământ şi i s-a închinat. Apoi a zis David către Saul: «De ce asculţi de vorbele oamenilor care zic: Iată, David unelteşte rele împotriva ta?»" (1Sam 24,6.9-10).

"Au venit toţi bătrânii lui Israel la rege în Hebron şi a încheiat cu ei regele David legământ în Hebron, înaintea Domnului; şi au uns pe David rege peste tot Israelul" (2Sam 5,3).

"Apropiindu-se vremea lui David să moară, a lăsat el fiului său Solomon acest legământ: «Iată eu mă duc pe drumul pe care toţi se duc; Fii tare şi fii bărbat...». Şi a murit David ca şi părinţii săi şi a fost înmormântat în cetatea lui David" (1Rg 2,1-2.10).

Rugăciune

Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul! Slava ta se înalţă mai presus de ceruri. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul! Amin (Ps 8,1.9).

» înapoi la cuprins «