Samuel

Profil general

Samuel este cel mai de seamă dintre judecători, este primul dintre profeţi şi totodată cel care a început şirul regilor, prin consacrarea lui Saul ca rege, apoi a lui David.

Ca şi în cazul altor mame a marilor personalităţi din Vechiul Testament, şi în cazul lui Samuel, mama lui era sterilă şi nu putea avea copii. După multă rugăciune, Ana, soţia lui Elcana, din seminţia lui Efraim, are un fiu, pe care îl numeşte Samuel şi pe care îl consacră Domnului imediat după naştere, iar după înţărcare îl duce la sanctuarul din Şilo, unde se află chivotul legământului, unde îl dă în grija bătrânului Eli. Acolo va învăţa legea şi ceremoniile de cult.

Momentul de vârf al chemării lui Samuel este într-o noapte. Pe când dormea, aude un glas care îl strigă. Crezând că este preotul Eli, se ridică, merge la el, dar acesta nu-l chemase. Îl trimite să se culce din nou. Scena se repetă de trei ori. Ultima dată, preotul Eli îşi dă seama că glasul celui care strigă este al lui Dumnezeu şi-l atenţionează pe Samuel ca atunci când se va mai auzi strigat, să răspundă, spunând: "Vorbeşte, Doamne, căci sluga ta ascultă!" (1Sam 3,9).

Atunci, Samuel primeşte de la Dumnezeu vestea că va nimici casa preotului Eli, deoarece bătrânul preot nu a ştiut să-şi educe copiii, ca aceştia să nu-l blesteme pe Dumnezeu şi să nu se abată de la căile Legii.

Copilul adoarme din nou, iar dimineaţa îi este greu să dea ochii cu preotul Eli, deoarece avea pentru el un mesaj neplăcut. La dorinţa bătrânului preot, Samuel dezvăluie profeţia, iar Eli se supune, ştiind că motivaţia lui Dumnezeu este adevărată. Din acel moment, întregul Israel a ştiut că Domnul este cu Samuel şi că se descoperă prin el.

La puţin timp, profeţia se împlineşte. Israelul porneşte la luptă împotriva filistenilor. Căzând mulţi israeliţi, cei doi fii ai lui Eli vin pe câmpul de luptă cu chivotul Domnului. Gestul necugetat este plătit de cei doi cu viaţa, iar chivotul este luat de către filisteni. La aflarea veştii, preotul Eli cade, leşină şi moare şi el.

Samuel adună poporul şi spune că tot necazul a venit asupra lor din cauza necredinţei şi a acceptării dumnezeilor străini. Îndeamnă totodată la revenirea la credinţă, la adorarea adevăratului Dumnezeu al alianţei, iar Dumnezeu îşi întoarce din nou faţa către popor. Israelul îi învinge pe filisteni şi recucereşte oraşele pierdute.

La bătrâneţe, Samuel a vrut să-i pună judecători peste Israel pe fiii săi, dar ei nu călcau pe urmele lui, de aceea poporul a cerut un rege, după modelul altor neamuri. Samuel le-a explicat ce însemnă să aibă un rege, câte vor avea de îndurat, că vor trebui să dea regelui tot ce este mai bun din recolte, copiii lor vor trebui să slujească regelui, iar acesta poate fi deosebit de autoritar sau poate chiar risipitor şi hoţ.

Pentru că şi-au dorit din toată inima un rege, la porunca lui Dumnezeu, Samuel îl unge rege pe Saul, iar când acesta s-a îndepărtat de legea lui Dumnezeu, este uns rege David.

Obiectiv

Să fim sinceri şi corecţi faţă de Dumnezeu.

Învăţătură

Samuel este modelul de chemare directă din partea lui Dumnezeu. Scena chemării sale a inspirat pe mulţi artişti, poeţi şi scriitori de spiritualitate. Nu poţi citi fragmentul despre chemarea sa şi să nu rămâi impresionat.

Ceea ce uimeşte la Samuel, la prima vedere, este aparenta naivitate în momentul în care este strigat de Dumnezeu. Era prea mic să ştie că este glasul lui Dumnezeu, dar nu prea mic să transmită lui Eli nenorocirea care avea să vină din partea lui Dumnezeu.

Dumnezeu se foloseşte de simplitatea, de curăţia şi gingăşia lui Samuel pentru a opri un popor care se îndepărtase de Dumnezeu pierzând din ce în ce mai mult simplitatea, curăţia, gingăşia şi alte virtuţi, pe care nu ar fi trebuit să le piardă. Şi pentru că Dumnezeu, plin de milostivire şi de iubire nu pedepseşte pe cel care greşeşte, ci îl pedepseşte păcatul însuşi pe care l-a comis, Israel, alegând să se îndepărteze de legea lui Dumnezeu şi să se închine zeilor filistenilor, a fost pedepsit chiar de filisteni.

Rolul lui Samuel a fost acela de a-i conştientiza încă o dată asupra răului făcut, prin îndepărtarea de legea lui Dumnezeu, iar poporul ascultă, renunţă la idolii străini şi se converteşte. Intervine însă dorinţa lui după ceva nou. Vor un rege, aşa cum au văzut la alte popoare, aceasta indiferent de urmări, iar Dumnezeu le ascultă dorinţa şi-l pune pe Samuel să-l ungă ca rege pe Saul, după care va urma David.

Dumnezeu se foloseşte adesea de ceea ce este mic pentru a-i da de ruşine pe cei mari. Simplitate şi gingăşia unui copil păleşte în faţa unei atitudini dizgraţioase pe care poate s-o aibă o persoană matură.

Cât priveşte întoarcerea de la păcat, nici astăzi Dumnezeu nu este reţinut în a ne trimite semne, chiar dacă glasul astupat al conştiinţei se pare că nu vrea să le mai vadă şi să le audă.

Glasul pe care l-a auzit Samuel este astăzi glasul conştiinţei fiecăruia, iar Biserica, înlocuindu-l pe preotul Eli, îndeamnă neîncetat: răspunde-i!

Practic

- Cântaţi împreună cântecul "Samuel".

- Cu ocazia zilei vocaţiilor, puneţi în scenă momentul chemării lui Samuel.

- Ce v-a impresionat mai mult la copilul Samuel?

- Ce aţi vrea să găsiţi printre creştinii de astăzi din atitudinea lui Samuel?

- Citind din Cartea lui Samuel despre atitudinea celor doi fii ai lui Eli, în special atunci când au venit pe câmpul de luptă purtând chivotul legământului, cereţi preotului să vă vorbească despre păcatul numit sacrilegiu.

Texte de referinţă

"Atunci Ana, după ce au mâncat şi au băut ei în Şilo, s-a sculat şi a stat înaintea Domnului. iar preotul Eli şedea atunci pe scaun la uşa cortului Domnului. Ea însă s-a rugat Domnului cu sufletul întristat şi a plâns amarnic. Şi a făgăduit zicând: «Atotputernice Doamne Dumnezeule Sabaot, de vei căuta la întristarea slujitoarei tale şi-ţi vei aduce aminte de mine şi de nu vei uita de slujitoarea ta, ci vei da slujitoarei tale un copil de parte bărbătească, îl voi da ţie şi nu va bea el nici vin, nici sicheră, nici brici nu se va atinge de capul lui...». După câtva timp a zămislit Ana şi a născut un fiu şi i-a pus numele Samuel, căci îşi zicea ea: «De la Domnul Dumnezeul Sabaot l-am cerut»" (1Sam 1,9-11.20).

"Şi copilul Samuel slujea Domnului sub privirea preotului Eli. În zilele acelea cuvântul Domnului era rar şi nici viziunile nu erau dese. Şi iată, în vremea aceea, pe când Eli stătea culcat la locul său şi ochii lui începuseră a se închide şi nu mai putea să vadă, când sfeşnicul Domnului nu se stinsese încă şi Samuel era culcat în cortul Domnului, unde era chivotul lui Dumnezeu, a strigat Domnul către Samuel: «Samuel, Samuel!». Iar el a răspuns: «Iată-mă!». Şi a alergat la Eli şi a zis: «Iată-mă, de ce m-ai chemat?». El însă i-a răspuns: «Nu te-am chemat, mergi şi culcă-te!». Şi s-a dus Samuel şi s-a culcat... Atunci a înţeles Eli că Domnul îl cheamă pe copil. Şi a zis Eli către Samuel: «Mergi înapoi şi culcă-te şi când cel ce te cheamă te va mai chema, tu să zici: vorbeşte, Doamne, că slujitorul tău ascultă!». Şi s-a dus Samuel şi s-a culcat la locul său. Şi a venit Domnul şi a stat şi a strigat ca întâia oară şi ca a doua oară: «Samuel! Samuel!». Iar Samuel a zis: «Vorbeşte, Doamne, că slujitorul tău ascultă!»" (1Sam 3,1-5.8-10).

Rugăciune

Vorbeşte-ne tu, Doamne, pentru că prea mult ascultăm alte glasuri. Trezeşte-ne tu, Doamne, atunci când plictiseala ne copleşeşte. Fii tu, Doamne, regele nostru. Amin.

» înapoi la cuprins «