Ghedeon

Profil general

Ghedeon este omul care, mişcat de ceea ce li se întâmplă lui şi celor din acelaşi neam cu el, primeşte misiunea specială de la Dumnezeu să facă ordine, apoi revine la munca de mai înainte.

Pentru că au început să facă rele înaintea lui Dumnezeu, fiii lui Israel au fost daţi pe mâna madianiţilor, amaleciţilor şi a altor popoare din pustiu. Atât de dure erau aceste popoare, încât, israeliţii erau nevoiţi să fugă din calea lor, să se ascundă în munţi, în peşteri sau în locuri unde era greu de pătruns. De multe ori, când era culesul roadelor, aceşti duşmani veneau şi prădau totul. În faţa unei astfel de privelişti, poporul israelit, îndepărtat de Dumnezeu prin relele pe care le făcea, ajunsese la disperare. Era nevoie numaidecât de cineva care să-i scape de această nenorocire.

Într-un astfel de context apare Ghedeon, fiul lui Abiezer, un bărbat voinic, puternic şi viguros, care provenea dintr-o familie cinstită şi modestă şi dintr-o seminţie oarecum lipsită de importanţă, cea a lui Manase. Până în acel moment, Ghedeon nu ieşise cu nimic în evidenţă.

Dumnezeu îl alege pe acest bărbat pentru a-l elibera pe poporul său de asuprirea duşmanului şi pentru a-i reda libertatea şi liniştea, precum şi bucuria folosirii roadelor propriei munci.

Pe când treiera grâul, îngerul Domnului îi apare lui Ghedeon şi-i transmite ceea ce are de făcut. La început acesta refuză, apoi cere un semn prin care să fie sigur că alegerea este de ordin divin. Chiar sub ochii săi, jertfa pe care o pregătise oaspetelui ceresc este mistuită de flăcări.

În noaptea următoare, Ghedeon dărâmă locul pregătit pentru jertfe în cinstea zeului Baal, distruge stâlpul care o închipuia pe Astarteea şi-i aduce jertfe lui Dumnezeu. A doua zi de dimineaţă, închinătorii acestor zei consideră gestul o blasfemie, iar el, prin glasul tatălui cere să fie judecat direct de mânia zeului Baal, ceea ce nu se întâmplă. Acesta este momentul în care Ghedeon, nu numai că îşi scapă viaţa, dar dobândeşte şi un mare respect din partea celor de un neam cu el.

În urma acestui eveniment îşi adună o armată deosebit de mare, mai cere de la Dumnezeu şi alte semne, pentru a fi sigur că merge în numele său, apoi porneşte la luptă. Cere ca în următoarea noapte, lâna întinsă pe pământ, să fie plină de rouă, iar în jur să fie uscat. A doua noapte cere ca lâna să fie uscată, iar pământul să fie plin de rouă, ceea ce se întâmplă întocmai. Astfel semnul alegerii sale din partea lui Dumnezeu e sigur, iar el, după o veritabilă selecţie, din treizeci şi două de mii de oameni adunaţi pentru a-i alunga pe duşmani, mai rămâne cu trei sute, alături de care, în miez de noapte, cu ajutorul lui Dumnezeu, reuşeşte să-l nimicească pe duşman.

După eliberarea ţării, Ghedeon revine la munca de mai înainte, a câmpului. Refuză să domnească peste Israel. Este totuşi foarte respectat de către popor, care face pentru el un veşmânt brodat cu aur şi diamante, un obiect de cult idolatru.

Obiectiv

Să ştim să citim semnele timpului.

Învăţătură

Nu trecuse prea mult timp de când Iosua împărţise ţara promisă fiilor lui Israel. Legile primite de Moise în pustiul Sinai erau clare. Îndemnurile date de Iosua înainte de moartea sa erau, de asemenea, destul de clare. Poporului liniştit şi ferit de mânia duşmanilor, începuse să-i meargă bine. Uitase însă de promisiunile făcute lui Dumnezeu. Au început să meargă pe căi greşite, să se închine la idoli şi să preia din obiceiurile popoarelor păgâne.

Deşi israeliţii erau aceia care se îndepărtaseră de Dumnezeu, din îndurare, Dumnezeu îl alege pe Ghedeon pentru a-i elibera de mâna distrugătoare a popoarelor duşmane. Ghedeon era persoana de care Dumnezeu avea nevoie în astfel de împrejurări. Ştia că el este omul liniştit care îşi vede de lucrările sale de la câmp şi nu are timp să se preocupe de idolii păgânilor. El este omul simplu, neimplicat în mediul social, omul care îşi trăieşte credinţa în simplitatea inimii, dar care, la rândul său, are de suferit din cauza celor de acelaşi neam, care au preocupări idolatre. Am putea spune fără echivoc că Ghedeon este simbolul celor care, deşi neimplicaţi la rău, suferă împreună cu cei care fac răul, pedepsiţi fiind de mânia divină.

Simplitatea trăirii credinţei lui îl mişcă pe Dumnezeu, de aceea el este alesul. Avem de-a face cu o chemarea specială din partea lui Dumnezeu, fără ca persoana chemată să aibă vreun merit deosebit. Alegerea lui din partea lui Dumnezeu vine tocmai pentru a arăta că forţa adevărată stă, nu la oameni, ci la el, la Dumnezeu. Iniţial, Ghedeon se îndoieşte de alegerea divină, de aceea cere semne, iar Dumnezeu nu întârzie să i le arate. Era suficient să privească în jur şi să recunoască mânia lui Dumnezeu din cauza îndepărtării poporului. Ghedeon însă nu are timp să observe nici măcar relele, experimentează în schimb pedepsele. Şi el rămânea fără grâne. Şi el era nevoit să se ascundă pentru a nu fi ucis. La rândul său suferea de foame, pentru că recoltele îi erau furate. Sunt tot atâtea semne din care israeliţii erau invitaţi să citească. A fost nevoie de intervenţia lui Dumnezeu pentru a le deschide ochii, ochi închişi de către închinarea la idolii, care nu aud, nu văd şi nu au suflare în gura lor.

Practic

- Cum consideraţi în contextul vremii necredinţa lui Ghedeon faţă de alegerea din partea lui Dumnezeu, date fiind semnele cerute?

- În privinţa chemării din partea lui Dumnezeu, care consideraţi că sunt asemănările şi deosebirile dintre Moise, Iosua şi Ghedeon?

- De ce nu-l lasă Dumnezeu pe Ghedeon să meargă la luptă cu treizeci şi două de mii de soldaţi, în contextul în care duşmanii semănau atâta groază în rândul fiilor lui Israel?

- În ce împrejurări credeţi că este nevoie astăzi de intervenţia directă a lui Dumnezeu?

- Se mai experimentează astăzi binomul păcat-pedeapsă ca în vremea Vechiului Testament? În ce sens?

Texte de referinţă

"Fiii lui Israel au început iarăşi să facă rele înaintea Domnului şi Domnul i-a dat pe mâinile madianiţilor pentru şapte ani. Şi mâna madianiţilor era grea pentru Israel şi fiii lui Israel şi-au făcut, de răul madianiţilor, ascunzători în munţi şi peşteri şi stânci greu de pătruns. Când Israel semăna, veneau madianiţii, amaleciţii şi locuitorii din pustiu la ei şi stăteau la ei în corturi, mâncând roadele pământului până la Gaza şi nu lăsau pentru hrana lui Israel nici oaie, nici bou, nici măgar. Căci ei veneau cu vitele şi cu corturile lor şi veneau mulţi ca lăcustele; ei şi cămilele lor erau fără număr şi cutreierau ţara lui Israel şi o pustiau... Atunci a venit îngerul Domnului şi a şezut în Ofra sub un stejar, care era al lui Ioaş, tatăl lui Abiezer şi fiul său, Ghedeon treiera atunci grâul în arie, ca să-l ascundă de madianiţi. Şi i s-a arătat îngerul Domnului şi i-a zis: «Domnul este cu tine, voinicule!». Iar Ghedeon i-a zis: «Domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ne-au ajuns pe noi toate necazurile acestea? Şi unde sunt oare toate minunile lui de care ne-au povestit nouă părinţi noştri când ne spuneau: Din Egipt ne-a scos pe noi, Domnul. Acum însă ne-a părăsit Domnul şi ne-a dat în mâinile madianiţilor». Şi privind Domnul spre el, i-a zis: «Mergi cu această putere a ta şi eliberează-l pe Israel din mâinile madianiţilor. Iată, eu te trimit!»" (Jud 6,1-5.11-14).

"După aceea au zis israeliţii către Ghedeon: «Domneşte peste noi, tu şi fiul tău şi fiul fiului tău, pentru că ne-ai eliberat din mâinile madianiţilor!». Iar Ghedeon le-a zis: «Nici eu nu voi domni peste voi, ci Domnul să domnească peste voi!»" (Jud 8,22-23).

Rugăciune

Doamne, fii tu judecătorul faptelor noastre. Când păcatul nostru ne îndepărtează de tine, nu ne pedepsi, ci iertându-ne, fă-ne conştienţi de greşelile făcute şi, astfel, ajută-ne să nu te mai supărăm. Amin.

» înapoi la cuprins «