Iacob

Profil general

Iacob este fiul lui Isaac şi al Rebecăi şi fratele geamăn al lui Esau. Este al treilea dintre patriarhi, după bunicul său Abraham şi tatăl său Isaac. Încă de la naştere, deşi s-a născut după fratele său Esau, pierzând astfel dreptul de întâi născut, s-a ţinut cu mâna de călcâiul fratelui, născându-se astfel, tocmai pentru a-i lua acestuia dreptul care i se cuvenea prin natura întâmplării.

A fost foarte iubit de mama sa, Rebeca. Ea a fost cea care l-a sfătuit cum să procedeze pentru a-i lua fratelui său Esau dreptul de întâi născut şi prin aceasta şi binecuvântarea care i s-ar fi cuvenit. Întâmplarea îl supără foarte mult pe Esau, iar Iacob, pentru a evita o nenorocire fuge din casa tatălui său la unchiul său Laban. Aici le va întâlni pe viitoarele sale soţii.

Pentru a arăta că binecuvântarea transmisă de Isaac lui Iacob este valabilă, în drum spre unchiul său Laban, Iacob are o viziune. Obosit de drum, îşi pune o piatră sub cap şi adoarme. În vis vede o scară sprijinită pe pământ iar cu vârful atingea cerul. Îngerii urcau şi coborau pe ea fără încetare. La capătul scării i se arătase Dumnezeu, care îi vorbeşte. I se descoperă ca fiind Dumnezeul lui Abraham şi al lui Isaac. Îi dă pământul pe care se odihneşte ca moştenire lui şi urmaşilor lui, care vor fi numeroşi ca pulberea pământului. În acelaşi timp îi promite că va fi în orice moment cu el. Uimit, după ce se trezeşte încearcă să înţeleagă visul, şi-l aminteşte în cele mai mici detalii şi hotărăşte să facă în acel loc un altar al Domnului. Locul se va numit Betel, ceea ce înseamnă "casă a lui Dumnezeu" sau "prag al cerului" (Gen 28,10-22).

După această întâmplare, Iacob îşi continuă drumul spre unchiul său Laban şi, ajuns la o fântână, o întâlneşte chiar pe Rahela, viitoarea lui soţie, care venise să-şi adape turmele. După ce o ajută, i se descoperă, spunându-i cine este, iar ea aleargă la tatăl său şi-i duce vestea. Iacob este primit cu bucurie de unchiul său. După şapte ani de slujire, Laban i-o dă în căsătorie pe Lea, fiica mai mare, iar după alţi şapte ani i-o dă şi pe Rahela, fiica mai mică, îndrăgită de Iacob încă de când o ajutase să adape turmele.

Iacob va avea doisprezece fii, unsprezece în Mesopotamia, unde locuise cu unchiul său, Laban şi unul în Canaan. Din Rahela îl va avea pe Iosif, cel care va juca un rol important în salvarea vieţii lor, în urma foametei din Canaan. Din cei doisprezece fii provin cele douăsprezece triburi ale lui Israel, triburi care vor duce mai mult sau mai puţin o viaţă comună, viaţă de unire şi de dezbinare, de înţelegere şi de conflicte. După întoarcerea în Canaan se împacă cu fratele său Esau, luptă cu îngerul lui Dumnezeu, luptă în urma căreia Iacob este rănit la un picior, primeşte binecuvântarea din partea lui Dumnezeu şi i se schimbă numele din Iacob în Israel. Din cauza foametei din Canaan merge în Egipt la fiul său, Iosif. După un timp moare acolo, este înmormântat şi readus în Caanan mult mai târziu, după eliberarea din robia Egiptului.

Obiectiv

Păstrarea stării de har indiferent de încercările prin care trecem.

Învăţătură

Istoria lui Iacob este în acelaşi timp zbuciumată, dar şi plină de surprize. Uimeşte capacitatea lui de a trece prin viaţă urmărind cu orice preţ interesul propriu. Vrea să-şi salveze viaţa de mânia lui Esau, vrea recompensă pentru slujirea pe care o face unchiului său Laban şi nu se mulţumeşte cu Lea, fiica mai mare, pe care Laban i-o dă în mod necinstit în căsătorie. O vrea pe Rahela şi o obţine. Vrea să se întoarcă în Canaan şi după mulţi ani reuşeşte. Se luptă cu îngerul lui Dumnezeu şi nu-l lasă să plece până nu obţine binecuvântarea. Deşi îi este vândut penultimul copil, Iosif, de către fraţii săi, el speră că într-o zi îl va revedea şi acest lucru se întâmplă în Egipt.

Dincolo de realităţile vieţii lui Iacob, prin el, Dumnezeu vrea să ducă mai departe binecuvântarea promisă. Trăirile lui, modul său de a "fura" binecuvântarea, pot părea pentru creştini tot atâtea încălcări ale legii divine. Însă trebuie ţinut cont că ceea ce atunci nu constituia un păcat pentru că lipsea legea, dată mult mai târziu pe muntele Sinai, astăzi, având la dispoziţie poruncile lui Dumnezeu, mântuirea adusă de Isus Cristos, toate acestea capătă semnificaţii noi şi ca atare, cel puţin din punct de vedere moral sunt socotite ca fiind păcate. E vorba înşelăciune, de poligamie, de violenţă etc.

Pe de altă parte, istoria vieţii lui Iacob scoate în evidenţă şi un alt aspect specific lui Dumnezeu: totul face parte dintr-un plan, unde nimic nu este la întâmplare. Fură dreptul de întâi născut lui Esau pentru că, primind binecuvântarea, el este capabil s-o poarte mai departe. Nu-i este oferită ca soţie mai întâi Rahela, dar pentru că o iubeşte mai mult, după mulţi ani de slujire la unchiul său Laban, o va avea. Din el se va naşte Iosif, care avea să le salveze viaţa în urma foametei din Canaan. Se luptă cu îngerul lui Dumnezeu, este rănit, dar nu-l lasă să plece până nu este binecuvântat. Va avea doisprezece copii cu cele două soţii sau cu sclavele acestora, dar ei vor constitui cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Aşadar, în viaţa lui Iacob, se poate spune că totul a fost har, indiferent cum s-au numit împrejurările ei.

Practic

- În lumina poruncilor lui Dumnezeu, enumeraţi câteva din greşelile făcute de Iacob.

- Recitind "visul lui Iacob", în ce măsură se observă în el dorinţa lui Dumnezeu ca el să fie continuatorul promisiunilor făcute lui Abraham şi lui Isaac?

- Există vreo legătură între altarul făcut de Iacob după vis şi altarele din bisericile creştine?

- Cum se poate concilia situaţia lui Iacob de a avea două soţii în comparaţie cu porunca lui Dumnezeu care interzice poligamia?

- Încercaţi la nivel de grup să descoperiţi momente din viaţă în care "Dumnezeu a scris drept pe rânduri strâmbe" şi analizaţi ce a urmărit Dumnezeu prin aceasta.

- În urma experienţelor avute, a reuşit Iacob să aibă o ideea clară despre Dumnezeu? Trasaţi câteva din caracteristicile lui Dumnezeu în viziunea patriarhului Iacob.

Texte de referinţă

"Iar Iacob ieşind din Beer-Şeba s-a dus la Haran. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una dintre pietrele locului aceluia şi punând-o sub cap, a adormit. Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu urcau şi coborau pe ea. Apoi s-a arătat Domnul în capul scării şi a zis: «Eu sunt Domnul Dumnezeul lui Abraham, tatăl tău şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi şi vor fi binecuvântate prin tine şi prin urmaşii tăi toate neamurile pământului»" (Gen 28,10-14).

"Şi a zis: «De acum nu te vei mai numi Iacob, ci Israel va fi numele tău». Şi i-a pus numele Israel. Apoi Dumnezeu i-a mai spus: «Eu sunt Domnul cel Atotputernic! Sporeşte şi te înmulţeşte! Popoare şi mulţimi de neamuri se vor naşte din tine şi regi vor proveni din tine. ?ara pe care am dat-o lui Abraham şi lui Isaac o voi da ţie, iar după tine voi da pământul acesta urmaşilor tăi». Apoi a plecat Dumnezeu de la el din locul în care îi vorbise" (Gen 10-13).

"Apoi a chemat Iacob pe fiii săi şi le-a zis: «Adunaţi-vă, ca să vă spun ce o să fie cu voi în zilele care vor urma. Adunaţi-vă şi ascultaţi-mă, fiii lui Iacob, ascultaţi pe Israel, ascultaţi pe tatăl vostru...». Sfârşind Iacob poruncile sale, pe care le-a dat fiilor săi şi întinzându-se pe pat, şi-a dat sfârşitul şi s-a adăugat la poporul său" (Gen 49,1-2.33).

Rugăciune

Doamne Dumnezeule, prin patriarhii Abraham, Isaac şi Iacob ai oferit binecuvântarea ta tuturor popoarelor. Isus, Fiul tău, a desăvârşit această binecuvântare şi a transmis-o mai departe. Învredniceşte-ne în fiecare moment de binecuvântarea ta. Amin.

» înapoi la cuprins «