Isaac

Profil general

Isaac este fiul lui Abraham din soţia sa, Sara. Este cunoscut ca fiind fiul făgăduinţei, deoarece a fost promis de Dumnezeu pe când, atât Abraham cât şi soţia sa, Sara, erau la o vârstă destul de înaintată. La opt zile după naştere a fost tăiat împrejur de către tatăl său, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu. Abraham mai avea un fiu, numit Ismael din Agar, una dintre sclavele sale. Cu toate acestea, Isaac este cel care rămâne fiul făgăduinţei, deoarece el fusese promis şi trimis de Dumnezeu pentru a continua binecuvântarea pe care Dumnezeu a hotărât s-o trimită prin tatăl său, Abraham.

În general viaţa lui Isaac se aseamănă cu cea a tatălui său. Ca şi Abraham, şi Isaac devine foarte bogat. Şi el are privilegiul de a vorbi de Dumnezeu, momente prielnice în care Dumnezeu reînnoieşte legământul făcut lui Abraham. Rolul său în istoria patriarhilor a fost acela de a duce mai departe, unuia dintre fiii săi, făgăduinţa făcută lui Abraham. O va face cu disponibilitate totală.

Momentele principale ale vieţii sale sunt: naşterea minunată, tentativa de jertfire din partea tatălui pe Muntele Moria, căsătoria cu Rebeca, transmiterea binecuvântării fiului său Iacob, după ce acesta îl înşelase pe Esau, fratele său întâi născut, răbdarea deosebită în faţa căsătoriei lui Esau cu două femei cananeence, închinătoare la idoli. În faţa încercărilor se pleacă sub povara suferinţei, dar nu se împotriveşte niciodată cu violenţă.

Dacă Abraham l-a avut pe Isaac la adânci bătrâneţe, la rândul său, Isaac, i-a avut pe cei doi fii la o vârstă înaintată. Esau, primul născut, era puternic, vânător iscusit, dar naiv şi prea puţin respectuos faţă de tradiţii, dovadă cele două femei cananeence. Iacob, fiul mai mic, este inteligent, om simplu şi liniştit, fricos, în schimb, viclean. De multe ori cei doi fii se află în conflict, ceea ce provoacă multă suferinţă părinţilor lor, în special lui Isaac care trebuia să transmită binecuvântarea unei persoane sincere şi temătoare de Dumnezeu. După momentul înşelării din partea fiului mai mic şi după transmiterea binecuvântării acestuia, Isaac iese din scenă, lăsându-i locul lui Iacob.

Obiectiv

Acceptarea cu resemnare a încercărilor care vin din partea lui Dumnezeu şi răbdare în relaţiile cu aproapele.

Învăţătură

Naşterea lui Isaac survine la capătul unui drum lung, plin de aşteptări, uneori de momente de neîncredere, chiar de luări în râs a promisiunii făcute de Dumnezeu. ?inând cont de vârsta înaintată a lui Abraham şi a Sarei, naşterea lui Isaac poate fi considerată chiar o curiozitate a naturii. Însă, dincolo de toate acestea trebuie observată mâna iubitoare a lui Dumnezeu, care împlineşte ceea ce promite. El a promis lui Abraham că îi va înmulţi urmaşii cât stelele cerului, iar aceştia vor constitui un mare popor. Isaac este a doua verigă a lanţului acestei promisiuni.

Chiar dacă este preferat de Dumnezeu, Isaac nu este scutit de încercări. Faptul că Dumnezeu îi cere lui Abraham, tatăl său, să-l jertfească pe Muntele Moria, este nu numai un act de curaj şi de fidelitate faţă de porunca lui Dumnezeu din partea lui Abraham, ci este şi un act de supunere din partea lui Isaac, care s-ar fi putut opune. De asemenea, relevantă este şi răbdarea la care îl supune Dumnezeu, făcându-l să-i vadă pe cei doi fii ai săi, Esau şi Iacob, abia la o vârstă destul de înaintată. Nu şi-a pierdut răbdarea nici când între aceştia nu exista înţelegere, nici când a fost înşelat de către Iacob, care i-a smuls binecuvântarea cuvenită fratelui său, Esau.

În aşteptarea împlinirii promisiunii lui Dumnezeu, Isaac devine model de răbdare în încercare. Resemnarea în faţa multor probe la care a fost supus de către Dumnezeu i-a întărit voinţa, i-a mărit încrederea şi l-a făcut mai atent la respectarea tradiţiilor începute de tatăl său.

Momentele de încercare prin care trec adesea cei care îl caută pe Dumnezeu cu inimă sinceră, fac parte dintr-un plan de neînţeles al lui Dumnezeu, un plan de iubire. Fidelitatea este probată în încercări. Nu rămâne fidel decât cel pus la încercare. Credinţa este vizibilă mai ales în astfel de momente.

Un soldat care s-a pregătit pentru luptă, nefiind pus să lupte, nu poate garanta că este pregătit. Lupta este aceea care îi evidenţiază pregătirea şi de câştigarea sau pierderea ei depinde prestigiul lui.

Credinţa adevărată se verifică în încercări. Numai atunci, plin de umilinţă, omul poate să recunoască faptul că singurul care îl poate ajuta este Dumnezeu, chiar dacă uneori se pare că el lipseşte din istoria copiilor lui.

Practic

- Încercaţi să surprindeţi portretul psihologic al lui Isaac în momentul în care a fost dus de tatăl său pe Muntele Moria pentru a fi jertfit lui Dumnezeu. Cum îl caracterizaţi, ca un copil care nu cunoştea ce se întâmplă, ca un adevărat supus la planul lui Dumnezeu sau ca un fatalist?

- Găsiţi alte personaje biblice care ar avea trăsături comune cu Isaac, urmărind mai ales finalitatea alegerii lor din partea lui Dumnezeu?

- Descoperiţi câteva întâmplări, atitudini sau trăiri care să fie comune cu modul nostru specific de viaţă.

- Povestiţi la nivel de grup câte un moment de încercare căruia i-aţi făcut faţă prin credinţă. În ce măsură v-a maturizat în credinţă acea încercare?

- Pentru a şti dacă sunteţi răbdători, faceţi următorul test: treceţi pe sub geamul de la bucătărie al unei case. La un moment dat, din spatele geamului este aruncată afară o găleată de apă. Apa vă udă bine. Cum reacţionaţi? Violent sau calm, încercând să înţelegeţi situaţia? Dacă aveţi o ieşire necontrolată, înseamnă că mai aveţi de lucrat în ceea ce priveşte răbdarea.

Texte de referinţă

"Şi a zămislit Sara şi a născut lui Abraham un fiu la bătrâneţe, la vremea arătată de Dumnezeu. Şi a pus Abraham fiului său, pe care îl născuse Sara, numele Isaac. Şi Abraham l-a tăiat împrejur pe Isaac, fiul său, în ziua a opta, cum îi poruncise Dumnezeu" (Gen 21,2-4).

După acestea, Dumnezeu a încercat pe Abraham şi i-a zis: «Abrahame, Abrahame!». Iar el a răspuns: «Iată-mă!». Şi Dumnezeu i-a zis: «Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeşti şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta eu»" (Gen 22,1-2).

"Isaac avea patruzeci de ani când a luat-o de soţie pe Rebeca, fiica lui Batuel Arameul din Mesopotamia şi sora lui Laban Arameul. Şi s-a rugat Isaac Domnului pentru Rebeca, soţia sa, pentru că nu avea copii şi l-a auzit Domnul şi soţia lui, Rebeca, a rămas însărcinată... Şi a venit Rebecăi vremea să nască şi iată că în sânul ei erau doi gemeni. Primul care s-a născut era roşu şi peste tot păros, ca o pielicică şi i-au pus numele de Esau. După aceea s-a născut şi fratele acestuia ţinându-se cu mâna de călcâiul celui dintâi şi i s-a pus numele de Iacob" (Gen 25,20-21.24-26).

"Să-ţi dea ţie Dumnezeu din roua cerului şi din belşugul pământului, pâine multă şi vin. Să-ţi slujească popoarele şi căpeteniile să se închine înaintea ta; să fii stăpân peste fraţii tăi şi copii mamei tale să se închine în faţa ta; cel ce te va blestema să fie blestemat şi binecuvântat să fie cel care te va binecuvânta" (Gen 27,28-29).

Rugăciune

Binecuvântarea ta, Doamne, să fie mereu asupra noastră aşa cum a fost asupra slujitorului tău, Isaac. Dă-ne răbdare în încercări şi nu lăsa să pierdem harul tău prin îndepărtarea noastră de tine. Amin.

» înapoi la cuprins «