Abraham

Profil general

Înainte să fie chemat de Dumnezeu, Abraham era un nomad bogat, cu nenumărate turme, cu slujitori şi slujitoare. Soţia sa, Sara, deşi frumoasă, nu putea să aibă copii. Fiind nomad, nu avea o locuinţă stabilă. Era originar din cetatea Ur, din Caldeea. Alături de tatăl său Terah, de soţia sa şi de nepotul său Lot, pleacă din Ur şi se stabileşte la Haran, în nordul Mesopotamiei (Irakul de astăzi).

Până la momentul chemării din partea lui Dumnezeu, Abraham era un om necunoscut pentru timpul său. Oameni bogaţi, asemenea lui, erau mulţi în acel timp. Turmele de oi, caprele, cămilele, precum şi numărul mare de slujitori, făceau din el un om bogat, dar nu un om cunoscut. Ceea ce l-a scos din anonimat a fost chemarea lui Dumnezeu.

Într-una dintre zile, Abraham aude glasul lui Dumnezeu care îi spune imperativ: "Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi mergi în pământul pe care ţi-l voi arăta eu..." (Gen 12,1). Acesta este momentul în care în Abraham are loc o transformare radicală. Dintr-un nomad cunoscut doar în mediul său familial, prin răspunsul pe care îl dă chemării lui Dumnezeu, devine "tatăl unui mare număr de popoare" (Gen 17,4). Toţi aveau să-l cunoască, atât din timpul său cât şi după. Intrând în logica chemării lui Dumnezeu, el devine tatăl poporului israelit, personaj cunoscut şi preţuit atât de creştini, de evrei, cât şi de musulmani.

Momentele principale care conturează imaginea lui Abraham sunt: chemarea şi răspunsul său, ieşirea din Urul Caldeii şi plecarea spre ţara Canaanului, nerecunoaşterea Sarei ca fiind soţia lui pentru că ar fi putut să fie ucis de faraon, salvarea lui Lot şi binecuvântarea din partea preotului Melchisedec, schimbarea numelui din Abraham în Abraaham, întâlnirea cu Sfânta Treime la stejarul din Mambre şi vestea că în sfârşit soţia sa Sara va putea avea un fiu, intervenţia lui la Dumnezeu pentru salvarea Sodomei, împlinirea dorinţei lui Dumnezeu de a-l jertfi pe Isaac, moartea lui (cf. Gen 12-25).

Abraham este fără îndoială un personaj complex. Originea sa, alegerea lui din partea lui Dumnezeu, misiunea încredinţată, modalităţile prin care el îşi manifestă încrederea în Dumnezeu sunt tot atâtea puncte care îi marchează viaţa şi-i dezvăluie profilul uman, psihologic şi spiritual.

Obiectiv

A răspunde chemării lui Dumnezeu; chemării generale la sfinţenie, chemării speciale la viaţa de familie, la preoţie sau viaţa consacrată.

Învăţătură

Abraham este personajul biblic a cărui viaţă vorbeşte de la sine. La momentul chemării sale, ideea de Dumnezeu nu-i spunea mare lucru, de răspuns la chemare nici atât. Era omul timpului său, obişnuit cu viaţa dură de nomad, cu zeii cărora probabil li se închina şi le aducea jertfe din turmele sale. Intervenţia Dumnezeului adevărat îl schimbă total. Şi pentru ca schimbarea să fie evidentă, Dumnezeu îi cere să părăsească locul în care îşi dusese viaţa până atunci, îi schimbă până şi numele, îi cere fidelitate, îl face "partenerul" său de dialog. Din acel moment Abraham este scos din anonimat şi prin el şi Dumnezeu. Este momentul în care, după experienţa căderii în păcat a primilor oameni şi după potop, Dumnezeu reintră în mod oficial în istoria omenirii.

Alegerea lui Abraham nu este justificată de vreun merit de-al său. Este o alegere liberă şi recere un răspuns liber. Este primul răspuns, prototip pentru toate răspunsurile pe care de-a lungul istoriei oamenii l-au dat chemării lui Dumnezeu. În cazul lui Abraham, intenţia este evidentă: "Vreau să fac din tine tatăl unui mare număr de popoare" (Gen 17,4). Este pentru prima dată când Dumnezeu lansează ideea de popor al său: "Vino în pământul pe care ţi-l voi arăta eu. Voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare" (Gen 12,1-2). Dumnezeu nu vrea să mai fie un Dumnezeu anonim, lăsându-i pe oameni să se închine zeilor închipuiţi de ei.

Prin Abraham, el se prezintă ca fiind Treimea Sfântă la stejarul din Mambre, ca singurul căruia trebuie să i se aducă cult prin intermediul marelui preot Melchisedec, ca cel drept prin nedreptăţile comise de locuitorii Sodomei şi ai Gomorei, ca cel care îl pune pe om la încercare prin cererea jertfirii lui Isaac şi nu în ultimul rând, se prezintă ca cel care cheamă iar omul răspunde.

La rândul său Abraham devine simbolul legăturii prin excelenţă a omului cu Dumnezeu, indiferent de modalităţile în care aceasta se manifestă.

Practic

- Citiţi împreună capitolul 12 din Cartea Genezei şi trasaţi liniile fundamentale ale chemării lui Abraham.

- Folosindu-vă de materiale auxiliare, încercaţi să prezentaţi viaţa de nomad. Faceţi apoi o paralelă între acest stil de viaţă şi viaţa creştinului pe pământ, pelerin spre împărăţia lui Dumnezeu.

- Găsiţi asemănări şi deosebiri între chemarea şi răspunsul lui Abraham şi chemarea şi răspunsul preoţilor şi al persoanelor consacrate care vă înconjoară.

- În ce măsură semnele sensibile din viaţa lui Abraham înseamnă răspuns concret la chemarea lui Dumnezeu?

- Analizând textele referitoare la Abraham, se poate vorbi de credinţă în accepţia creştină de astăzi?

- Discutaţi la nivel de grup scena jertfirii lui Isaac din perspectiva tatălui său, Abraham. Ce vă sugerează?

Texte de referinţă

"După aceea a zis Domnul către Abraham: «Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care ţi-l voi arăta eu. Şi eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei care te vor binecuvânta şi îi voi blestema pe cei care te vor blestema. În tine vor fi binecuvântate toate neamurile pământului»" (Gen 12,1-3).

"Şi a binecuvântat Melchisedec pe Abraham şi a zis: «Binecuvântat să fie Abraham de Dumnezeu cel preaînalt, care a dat pe duşmanii tăi în mâinile tale!». Şi Abraham i-a dat lui Melchisedec zeciuială din toate" (Gen 14,19-20).

"Apoi Domnul s-a arătat iarăşi lui Abraham la stejarul din Mambre, într-o zi pe la amiază, când stătea la uşa cortului său. Atunci, ridicându-şi ochii, a privit şi iată trei oameni stăteau înaintea lui şi cum i-a văzut a alergat dinaintea cortului său în întâmpinarea lor şi li s-a închinat până la pământ" (Gen 18,1-2).

"După aceea, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Abraham, zicându-i: «Abrahame, Abrahame!». Iar el a răspuns: «Iată-mă!». Şi Dumnezeu i-a zis: «Ia pe fiul tău, pe Isaac, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeşti şi du-te în pământul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ţi-l voi arăta eu...». Atunci îngerul Domnului a strigat către el din cer şi a zis: «Abrahame, Abrahame!». Acesta a răspuns: «Iată-mă!». Iar îngerul a zis: «Să nu-ţi ridici mâna asupra copilului şi nici să nu-i faci vreun rău, căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu şi pentru mine nu ai cruţat pe singurul tău fiu»" (Gen 22,1-2.11-12).

Rugăciune

Te preamăresc, Doamne, împreună cu slujitorul tău, patriarhul Abraham. Ajută-mă, ca având înaintea mea un astfel de exemplu, să trec peste încercările vieţii şi să-ţi slujesc numai ţie, Dumnezeul meu. Amin.

» înapoi la cuprins «