Scrisorile sfântului apostol Paul către Timotei

Prezentare:

Alături de Scrisoarea către Tit, scrisorile către Timotei sunt considerate scrisori "pastorale", deoarece sunt adresate la doi păstori: Timotei şi Tit. Unul era la Efes şi altul la Creta.

Timotei era originar din Listra, în sudul Asiei Minore. Paul evanghelizase această parte în prima sa călătorie apostolică. Atunci Paul a convertit-o pe Eunice, mama lui Timotei şi pe bunica sa, Loide, iar tatăl, de origine greacă, a rămas păgân. Cele două femei au un rol determinant pentru convertirea şi botezarea lui Timotei. Paul îl întâlneşte la Listra când ajunge împreună cu Sila în timpul celei de-a doua călătorii misionare, în jurul anului 50. Timotei l-a impresionat pe Paul, deoarece, deşi tânăr, se bucura de un mare respect printre creştinii din Listra şi Iconiu. După ce îl circumcide, pentru a-i facilita misiunea printre iudei, îl ia cu sine.

Timotei îl urmează pe Paul în Macedonia, la Atena şi la Corint şi alături de Silvan împart cu toţii suferinţele şi sacrificiile, succesele şi insuccesele. Când Paul este nevoit să fugă din cetatea Bereea, Timotei şi Silvan rămân acolo pentru a supraveghea bunul mers al comunităţii, ca şi pe cea din Tesalonic. Timotei îl urmează pe Paul şi în a treia călătorie misionară şi rămâne pentru un timp la Efes, apoi este trimis în Macedonia. Respectul şi preţuirea lui Paul faţă de acest ucenic se arată şi prin faptul că îl aminteşte deseori în scrisorile pe care el le scrie comunităţilor deja formate.

Prima scrisoare este formată din 6 capitole, structurate astfel:

- 1,1-2: salutul de început;

- 1,3-20: sfântul Paul îi aminteşte lui Timotei de datoria pe care o are în a vesti evanghelia indiferent de pericole;

- 2,1-15: Paul îi stabileşte normele pentru organizarea cultului, despre rugăciunea universală şi despre ţinuta bărbaţilor şi a femeilor în cadrul adunărilor liturgice;

- 3,1-13: sunt prezentate slujirile din Biserică: ce calităţi şi atribuţii trebuie să aibă un episcop şi un diacon;

- 4,1-6: polemică împotriva învăţătorilor falşi;

- 5,1-6,2: sunt fixate câteva reguli de comportament pentru văduve, prezbiteri şi sclavi;

- 6,3-19: se insistă asupra adevăratei evlavii, a profesiunii de credinţă a omului autentic al lui Dumnezeu, iar bogaţii sunt avertizaţi să folosească bine bunurile;

- 6,20-21: salutul final în care Timotei este îndemnat să păstreze dreapta credinţă.

A doua scrisoare este formată din 4 capitole, împărţite astfel:

- 1,1-5: Paul se prezintă şi aduce mulţumiri lui Timotei;

- 1,6-2,13: amintindu-şi de harul primit, Paul îl îndemnă pe Timotei să apere cu zel credinţa, să lucreze, să lupte, să sufere, pentru ca, odată, să ajungă să se bucure alături de Cristos;

- 2,14-4,8: Paul îl îndeamnă pe Timotei să lupte împotriva învăţătorilor falşi, punându-le în faţă învăţătura sănătoasă şi să proclame Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent de opoziţie.

- 4,9-22: invitaţia pe care Paul i-o face lui Timotei de a veni la Roma.

În ansamblul lor, cele două scrisori au rolul de a continua în Timotei formarea începută deja de Paul la Listra, apoi în Macedonia, la Atena şi la Corint. Împreună formează un veritabil curs de dogmatică, pastorală, liturgică, morală etc.

Obiectiv:

Formarea continuă în credinţă

Învăţătură:

Apostolul Paul primise evanghelia printr-o revelaţie specială din partea lui Isus Cristos. Dovedise seriozitate, zel şi sinceritate în atâtea împrejurări. Isus însuşi spusese apostolilor să facă ucenici, care să fie trimişi în lumea întreagă. De la această datorie nu era scutit nici Paul, deşi, oficial, nu făcea parte din grupul celor doisprezece aleşi direct de către Isus Cristos. Cu toate acestea şi el avea nevoie de ucenici care să-i poarte mai departe mesajul sau pur şi simplu să-l ajute în munca de evanghelizare.

Timotei este un astfel de ucenic. Paul îl descoperă la Listra şi întrezăreşte în el un mare vestitor al evangheliei lui Isus. Îl acceptă în jurul său, îl ia cu sine, îl învaţă conţinutul credinţei, îl probează şi, la momentul oportun, îi încredinţează o comunitate precisă. Pe parcurs, acelaşi apostol consideră că Timotei trebuie să-şi desăvârşească formarea, de aceea îi vine în întâmpinare cu noi "lecţii", pe care i le dă prin scrisorile pe care i le adresează în mod direct. De fapt, Paul nu face altceva cu Timotei decât o continuă formare. El ştie că un apostol, pentru a fi cu adevărat bun, are nevoie de încurajare, dar şi de o formare continuă.

Ceea ce face Paul cu Timotei face Biserica cu toţi credincioşii ei: o continuă formare. Acesta este scopul tuturor catehezelor sistematice sau ocazionale, al predicilor şi al omiliilor, al cursurilor speciale, al conferinţelor pe teme religioase. Dumnezeu l-a creat pe om şi pentru ca acesta să-l cunoască, pentru ca apoi să-l iubească, de aceea Biserica se pune la dispoziţia credincioşilor pentru a-i învăţa despre Dumnezeu.

Practic:

- Faceţi o asemănare între Timotei şi copiii de astăzi în privinţa educaţiei religioase care vine din partea familiei. Ce ar avea de învăţat părinţii de astăzi de la mama şi de la bunica lui Timotei?

- Dacă este o persoană consacrată, să încerce să vorbească despre vocaţia sa şi a lui Timotei ţinând cont de aportul pe care îl aduc alţii în descoperirea ei.

- Există vreo legătură între timpul petrecut de Timotei cu Paul pentru a se forma şi timpul pe care îl petrec în seminar tinerii care se pregătesc la sfânta Preoţie? Dar între timpul petrecut de apostoli cu Isus şi timpul petrecut de un tânăr în seminar?

- Care a fost aportul apostolului Paul în descoperirea şi consolidarea vocaţiei lui Timotei, atâta timp cât vocaţia este un dar gratuit care vine direct din partea lui Dumnezeu?

- Din datele pe care le aveţi despre formarea viitorilor preoţi, există asemănări între materiile pe care le studiază seminariştii şi adevărurile despre care îl învăţa Paul pe Timotei?

- În ce credeţi că trebuie să constea formarea permanentă a unui creştin din zilele noastre?

Texte de referinţă:

"Paul, apostol al lui Cristos Isus, după porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi a lui Cristos Isus, speranţa noastră, lui Timotei, adevărat fiu în credinţă, har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus Domnul nostru... Îţi încredinţez această poruncă, fiul meu Timotei, potrivit cu profeţiile făcute mai înainte în privinţa ta ca, în conformitate cu ele, să lupţi lupta cea bună, păstrând credinţa şi conştiinţa curată pe care unii au renegat-o şi au eşuat în privinţa credinţei" (1Tim 1-2.18-19).

"Îţi scriu acestea sperând că voi veni în curând la tine, dar dacă întârzii, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, coloana şi temelia adevărului" (1Tim 3,14).

"Din acest motiv îţi amintesc să reînflăcărezi darul lui Dumnezeu care este în tine prin impunerea mâinilor mele, căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci Duhul tăriei, al iubirii şi al înţelepciunii" (2Tim 1,6-7).

"Aşadar, copilul meu, tu întăreşte-te cu harul care este în Cristos Isus. Şi ceea ce ai auzit de la mine prin multele mărturii încredinţează unor oameni credincioşi care vor fi vrednici să-i înveţe şi pe alţii" (2Tim 2,1-2).

Rugăciune:

Doamne, Isuse Cristoase, izvorul adevăratei înţelepciuni, ajută-ne să învăţăm despre tine din tot ceea ce ne înconjoară. Amin.

» înapoi la cuprins «