Cartea Faptele Apostolilor

Prezentare:

Cartea Faptele Apostolilor, deşi se numeşte astfel, nu cuprinde faptele tuturor apostolilor, ci doar ale lui Petru, Ioan şi Iacob, existând şi relatări despre Ştefan, Filip, Barnaba şi Paul. În general, Faptele Apostolilor este o scriere atribuită sfântului Luca, deoarece, ca şi evanghelia sa şi aceasta este adresată lui Teofil. Limba folosită este greaca "koine" folosită în lumea elenistică din timpul său. Stilul folosit este unul simplu, specific relatărilor, plin de culoare, de expresii şi mai ales de fapte care evidenţiază puterea credinţei. Dacă prima parte prezintă mai mult istoria Bisericii primare de la Ierusalim, a doua e mai dinamică şi iese din Ierusalim, îndreptându-se spre popoarele păgâne.

Scopul autorului este acela de a arăta că există continuitate spirituală între Biserica dorită de Isus Cristos, manifestată oficial la Rusalii, şi noile comunităţi care, datorită misiunii apostolilor, se formau în afara celei de la Ierusalim şi a Palestinei. Atât de mult se insistă pe acţiunea Duhului Sfânt, încât, în antichitate, Faptele Apostolilor erau supranumite "evanghelia Duhului Sfânt".

Se pare că şi cu această scriere, Luca are aceeaşi dorinţă ca şi cu evanghelia; să-i instruiască pe creştini şi să-i edifice, insistând mai ales asupra rolului credinţei şi al Duhului Sfânt.

Cartea Faptele Apostolilor este formată din 28 de capitole, structurate astfel:

- 1,1-14: prolog;

- 1,15-5: Biserica în perioada iudeo-creştină;

- 6-15: perioada intermediară, de la Ierusalim la păgâni;

- 16-28: către popoarele păgâne.

La început, Luca dedică lui Teofil cartea, dând impresia că este o continuare a evangheliei. În prima parte este relatat momentul instituirii oficiale a Bisericii prin coborârea Duhului Sfânt, în ziua de Rusalii. Deja este momentul în care putem spune că Petru îşi intră în atribuţii, ca şi cap vizibil al Bisericii. Pronunţă primul discurs destul de curajos, invitând poporul prezent la o reflecţie profundă asupra misterului lui Isus Cristos. Noua comunitate care ia fiinţă se caracterizează prin ascultarea cuvântului, comuniunea fraternă, frângerea pâinii, rugăciunea şi comuniunea bunurilor. Ruperea, cel puţin parţială de iudaism, s-a făcut datorită insistenţei apostolilor asupra mesajului că Isus este Mesia, fapt neacceptat de către toţi iudeii.

Partea a doua prezintă desprinderea creştinismului de Ierusalim şi de comunitatea iudaică şi îndreptarea lui spre popoarele păgâne, fenomen ajutat şi de iudeii din diasporă. În acest fel, Biserica se îndepărtează treptat de iudaism căpătând o identitate a sa proprie. Oficial, acest lucru se întâmplă o dată cu aderarea păgânului Corneliu la creştinism, ajutat de apostolul Petru, sub directa inspiraţie a Duhului Sfânt. Deja Biserica formată la Ierusalim simte că are de la Dumnezeu misiunea de a merge în lumea întreagă. Pentru aceasta se bucură de inspiraţia şi ocrotirea continuă a Duhului Sfânt.

Ultima parte este caracterizată de universalitate. Micul nucleu format la Ierusalim, în ziua de Rusalii, coordonat de apostoli, acum se răspândeşte în cele mai îndepărtate hotare ale lumii. Apostolul Paul este exponentul de bază al acestei universalizări a Bisericii. Prin el creştinismul ajunge până la Roma, ceea ce în optica lui Luca însemnă că a ajuns deja la extremitatea cealaltă a pământului. Creştinismul începuse deja să prindă contur.

Obiectiv:

Convingerea că universalitatea Bisericii a fost dorită de Isus Cristos şi susţinută de Duhul Sfânt sub directa providenţă a Tatălui.

Învăţătură:

Isus Cristos reprezintă împlinirea profeţiilor din Vechiul Testament, iar Biserica împlinirea dorinţei lui Isus de a rămâne cu noi până la sfârşitul lumii (cf. Mt 28,20). Apostolii sunt martorii a tot ceea ce a însemnat Isus Cristos în misterul prezenţei sale pe pământ ca Fiu al lui Dumnezeu. Fiind martori, îşi împlinesc această vocaţie prin vestirea directă a cuvântului lui Dumnezeu, a evangheliei.

În acest sens, predicarea cuvântului lui Dumnezeu cheamă ascultătorii la convertire prin Botez şi Pocăinţă. Astfel se obţine iertarea păcatelor, primirea darurilor Duhului Sfânt şi intrarea oficială în Biserică, imaginea pământească a împărăţiei lui Dumnezeu.

Duhul Sfânt este darul trimis de Cel Înviat, darul timpurilor mesianice promis de profeţi, care conduce acum întreaga comunitatea creştină. Duhul Sfânt este sufletul Bisericii. El o va întări în momentele de primă evanghelizare, de persecuţie, dar şi de bucurie. El este semnul unităţii, plinătatea darurilor şi cel care face să dispară dintre membrii Bisericii orice disensiune.

Rând pe rând, în Biserică se formează grupuri cu misiuni speciale. Astfel îi avem pe apostolii în comuniunea cu Petru, diaconii, prezbiterii şi credincioşii de rând.

Ceea ce fascinează în Faptele Apostolilor sunt problemele de care s-au lovit apostolii în vestirea cuvântului lui Dumnezeu, probleme care sunt la fel şi astăzi. Convingerea lor însă este unanimă: cuvântul lui Dumnezeu trebuie făcut cunoscut tuturor locuitorilor pământului şi nu-şi vor găsi odihna până nu se va împlini această dorinţă. Aceasta este şi speranţa Bisericii de astăzi, speranţă care îşi are izvorul în dorinţa lui Isus de a merge şi de a duce vestea cea bună în lumea întreagă.

Practic:

- Găsiţi câteva particularităţi prin care să demonstraţi că Faptele Apostolilor au fost scrise de sfântul Luca.

- În ce măsură se verifică universalitatea Bisericii cât priveşte momentul Rusaliilor?

- Găsiţi câteva asemănări între Isus Cristos şi apostoli în privinţa predicării cuvântului lui Dumnezeu.

- Povestiţi convertirea apostolului Paul şi precizaţi care au fost implicaţiile lui majore în răspândirea creştinismului.

- Precizaţi câteva evenimente prezentate de Faptele Apostolilor în care să se simtă intervenţia directă a Duhului Sfânt.

- Încercaţi să faceţi un traseu al călătoriilor apostolului Paul şi calculaţi cam câţi kilometri a parcurs pentru răspândirea credinţei.

- Indicaţi măcar un semn prin care Isus a dorit ca Biserica să se răspândească în lumea întreagă.

Texte de referinţă:

"Când a sosit ziua Rusaliilor, toţi erau adunaţi împreună în acelaşi loc. Şi, dintr-o dată, s-a iscat din cer un vuiet, ca la venirea unei vijelii puternice, şi a umplut întreaga casă în care stăteau. Atunci le-a apărut nişte limbi ca de foc împărţindu-se şi aşezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum Duhul le dădea să vorbească" (Fap 2,1-4).

"Şi în timpul călătoriei, pe când se apropia de Damasc, dintr-o dată l-a învăluit o lumină din cer. Căzut la pământ, a auzit un glas care-i spunea: «Saul! Saul! De ce mă persecuţi?» El a răspuns: «Cine eşti, Doamne?» El i-a zis: «Eu sunt Isus pe care tu îl persecuţi. Dar ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci»" (Fap 9,4-6).

"«Aşadar, să vă fie cunoscut că mântuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă păgânilor şi ei vor asculta»... El predica împărăţia lui Dumnezeu şi învăţa despre Domnul Isus Cristos cu tot curajul şi nestingherit" (Fap 28,28.31).

Rugăciune:

Doamne, Isuse Cristoase, tu ne-ai chemat ca prin Biserică cu toţii să fim una. Luminaţi şi încurajaţi de Duhul tău Sfânt, fă să trăim mereu universalitatea Bisericii tale. Amin.

» înapoi la cuprins «